1,164 matches
-
colț, întrebînd ce și cum în stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta, dom’ Roja, cine credeți că a sărit ca ars cînd ni s-a trimis bilețelul ăla prin care ni se ordona să alcătuim o solie din rîndurile noastre care să fie trimisă să negocieze cu Piticul? Nu trimitem pe nimeni, ar fi cea mai mare prostie, s-a auzit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Lan Ping țipă. Cu toate astea, Mao fumează mai departe, netulburat ca un munte. Micule Dragon! îl cheamă el într-un final. Gărzile de corp se năpustesc înăuntru. Adună hărțile și păturile. Micul Dragon aruncă documentele într-o tavă de ars și strânge de pe raft ultimele câteva cărți rămase. Vii cu mine? o întreabă Mao pe fată. Printre lacrimi, ea îi spune că în clipa aia nu poate gândi limpede. Are nevoie de timp ca să se hotărască. Haide, caii sunt neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Bagi glonțul Înapoi În Încărcător și te Întinzi ca un câine pe jos, la picioarele drapelului. Stai cu mâna În cot. În felul ăsta nu poți să adormi. Și când, În fine, te prăbușești, urlă fioros soneria alarmei. Sari ca ars și, În mai puțin de zece minute, comandamentul colcăie de ofițeri, unii pe care nu i-ai văzut niciodată În viață. Stai ca o stană de piatră și, când Îți vine schimbul, afli că Israelul a atacat Republica Arabă Unită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strângea talgerele unele peste altele. Domnul izbucni: — Constantine, rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și-n lat de o sută de ori, ca răposatul vodă Șerban. La Târgoviște ziseși, preacucernice? Ștefane, cheamă doi seimeni, să poruncesc! Ca ars, fericit că poate să-și dea frâu neastâmpărului, Ștefan sări în sus și dispăru pe ușile sălii. Când se întoarse urmat de cei doi căpitani, își dădu seama că, în afară de sfârâitul lumânărilor, altceva nu tulburase încremenirea celor din jurul mesei. Căpitanii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
masă. Am scuturat-o de umeri, dar nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară să scap de mirosul de ars din bucătărie. Nu aveam scaune pe veranda din spate, așa că m-am așezat pe scări și m-am uitat în sus pe dealuri. Tanti Mae era încă la fabrică. În seara asta trebuia să meargă să cânte la o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
l-am aprins, am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi era goală. Slujba de la drogherie a continuat la fel ca întotdeauna. Domnul Williams a modificat fațada dinainte, punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu asta, spuse el de parcă mi-ar fi ghicit gândurile. Știi că ești nemaipomenită ! exclamă el plesnindu-și palmele. Este oare posibil să fii atât de preocupată de propriul ombilic, încât faptul că au murit vreo două mii de oameni, unii arși de vii, alții sub dărâmături, să nu-ți facă nici o impresie ? Nu tu spuneai, pe vremuri, că e monstruos să fii detașat ? — Bineînțeles că e monstruos. Am stat acum câteva săptămâni la coadă ca să donez sânge, dar am renunțat, scria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ani de acum Înainte poate, ne vom apropia de marele adevăr științific...!!” „Astăzi locuitorii acestei planete ar fi putut cunoaște mai mult dacă oamenii de știință ai timpurilor trecute nu erau maltratați,uneori Întemnițați și chiar omorâți cu pietre ori arși pe rug motivând de slujitorii unor religii uneltirea cu diavolul,replică Tony Pavone. Ascultă la mine Șefule...! mai preciză el. „Am ferma convingere, nu peste multă vreme anumite ridicole instituții ale noastre a oamenilor, vor deveni obiecte de muzeu...! Totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
materiale de pe urma activității lui - nu-i așa? - artistice; nu i-au displăcut câtuși de puțin contractele avantajoase de editare și traducere; și s-a arătat literalmente revoltat atunci când cineva l-a plagiat sau l-a preluat fără copyright. Sărind ca ars, a devenit deodată foarte legalist și cât se poate de burghez... Spuneți-mi cu mâna pe inimă: chiar nu vă interesează ca arta pe care o faceți să circule și să se vândă, să ajungă la un public cât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
emancipată cărțile din mână. Bătrânul nu voia să scoată bani, făgăduind că îi va depune oricând va fi nevoie. Căutîndu-se prin buzunar, Pascalopol trase batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă Aurica (era o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia lui Pascalopol de la care își închipuia că picase. Moș Costache făcu însă niște ochi speriați și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sondajele noastre. Că ale voastre nu ne interesează. Nu sunt relevante. Și uiteașa cum vă spusei, fu ținut românul la colț din '90 până azi. Și din ce În ce „mai bine”. Că-i vine să sară-n sus .... ca ars, bineînțeles, n-ăți fi crezut cumva că de bucurie. O veni și vremea aceea, da mai trebe să răbdați oameni buni, că, ce să-i faci, totul se obține cu răbdare, important este că În final toate sunt cum dă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă înțelegi? Vreau să zic că, poate, era într-adevăr mai în stare s-o facă decât celălalt... adică, știi, nu trebuie să greșim, - asta-i principalul, mă înțelegi? — Cine v-a spus așa ceva despre domnul Ferdâșcenko? sări Lebedev ca ars. — Așa mi s-a șoptit; de altminteri, nici eu nu cred... Îmi pare grozav de rău că am fost nevoit să divulg acest lucru, te încredințez că nici eu nu cred... e o prostie... Ptiu, ce prostie am făcut! — Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
joy, pentru că tot ceea ce În univers se deschidea ca o carte În mintea voastră se reunise deja Într-un volum, iar Proust v-ar fi făcut să zâmbiți. Dar de data aceea când Împreună cu Diotallevi ne gândeam să construim o ars oblivionalis, n-am reușit să găsim regulile pentru uitare. E inutil, poți merge În căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după cîte știu. N-ai primit detaliile de la stație? — Depozitul de mobilă? zise ea, ignorîndu-i Întrebarea. Palmer’s? — Nu știu. — Isuse, așa trebuie să fie! O, Cristoase! Coborîse fereastra să stea de vorbă cu el, și brusc simți miros de ars. Băgă motorul În viteză și polițistul sări Înapoi. Motorul se zgîlțîi În timp ce ea Întoarse. Schimbă din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cățărare la înălțime al familiei Wallenda, că un mic incendiu se iscase în partea de sud-est a cortului și se extinsese foarte repede, cuprinzând pânza, care era îmbibată cu gazolină și parafină. În câteva minute, 150 de oameni au murit arși de vii, asfixiați sau călcați în picioare. Chicago, Hartford și câte altele. Mii de victime ale acestor accidente teribile în teatre sau corturi de-a lungul vremii. Ce se va întâmpla aici? Despre asta își va aduce aminte lumea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
totuși cu câteva aprecieri critice, isi zise Lăură în gând. Ceea ce însemna, bineînțeles, că vroia să se asigure că va fi băgată în seamă. - Eu n-am ascultat decât o singură poezie bună în seara aceasta, zise ea, o veritabilă ars poetica, demnă de mari scriitori: Marea, citită de d-nul Giugaru. Cred că acest tânăr poet va face carieră. Apoi, fără să facă o veritabilă analiza stilistica, argumentându-și punct cu punct opiniile, cita din memorie aproape patru strofe din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
orbește, dar ea se ridică deodată în fund, ce s-a întâmplat, mami, eu mă ridic, nimic, Noghi, dormi. Ce faci aici, insistă ea, iar eu spun, am venit numai să te acopăr, ea se întinde iar, simt miros de ars, șoptește ea, am visat că toată casa noastră era mistuită de flăcări, eu îmi adun chibriturile și murmur, hai, dormi, dormi. Nu am altceva de făcut, decât să aștept prima rază a soarelui, la răsărit mă voi strecura acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un câștig cert al volumului, sunt destui autori care încearcă cinstit construirea unei rame simple pentru măcar o minimă contrariere erotică. Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual Ștefan Agopian compune atent o mică ars poetica, din care extragem un învățământ amuzant și prețios: cariera de scriitor are multe de-a face cu situația voyeurului și prea puține de-a face cu acea condiție multrâvnită de mascul plin de inițiativă sexuală. După un început delicios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lege, ca muștarul, întreg filmul, chiar dacă am priceput că e vorba de o convenție - vezi și genericul foarte reușit și explicit al filmului -, convenție în numele căreia, de exemplu, actorii ar juca intenționat teatral, și chiar dacă am înțeles drama celor care ies arși din lupta dintre artă, bani și timp, în încercarea eroică de a construi lucruri atât de fragile. Cred că dacă Nae Caranfil ar fi reușit să obțină banii ca să facă filmul la vremea lui, ar fi fost cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de fete, au ciclul cam în același timp. Deci, în fiecare zi se strâng cam tot atâtea tampoane. — Așa o fi. Eu nu mă pricep la asemenea calcule. — Cam multe, nu? O sută optzeci de tampoane de adunat și de ars zilnic. Cam cum crezi că se simte cel care se ocupă de ele? — N-am nici cea mai vagă idee, am spus. Cum puteam să-mi imaginez ce simte bătrânul? Am continuat amândoi să privim fumul cel alb. — Eu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt spre strada principală. Mirosul de ars se simțea până la noi. — A, e casa lui Sakamoto, spuse Midori aplecându-se peste balustradă. Pe vremuri făceau uși și ferestre, dar s-au lăsat de afaceri. M-am aplecat și eu peste balustradă ca să văd mai bine. O clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre lucruri obișnuite. Despre ce s-a întâmplat în ziua respectivă, despre cărțile pe care le-am citit, despre vremea de a doua zi... cam atât. Să nu-mi spui că-ți imaginai că noi, cei de-aici, sărim ca arși și țipăm ceva de soiul: „Mâine o să plouă dacă ursul polar mănâncă stelele în noaptea aceasta!“ — Nu, normal că n-am vrut să spun așa ceva. Doar mă întrebam ce fel de conversații se pot purta. — E un loc liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
control al ministrului economiei, până și departamentul anticrimă organizată. Se spune că aerajul e depășit și manometrele sunt din anii ’60. Directorul declară aluziv: „Noi respectăm normele de protecție a muncii în măsura posibilităților, atunci când avem bani.“ Minerii sar ca arși o dată în plus, directorul tocmai și-a tras o primă anuală de 300 de milioane, acolo unde ei câștigă abia șase pe lună. O sută de oameni își depun pe loc cererea de disponibilizare, nu vor mai intra în pământ
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]