2,401 matches
-
a încercat să ofere răspunsuri la câteva întrebări fundamentale: Cine suntem noi, în sensul de colectivitate? Ce însemnăm noi, unul pentru celălalt? Unde și ce suntem? Ce vrem, ce ne dorim; ce ne lipsește? Societatea trebuie să-și definească "identitatea", articularea, lumea, relațiile sale cu lumea și cu obiectele pe care aceasta le conține, nevoile și dorințele. Fără "răspunsuri" la aceste "întrebări", fără aceste "definiții", nu poate exista lume umană, societate sau cultură pentru că totul nu ar fi decât un haos
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lui Freeden, principala provocare pentru teoria politică de astăzi este aceea de a răspunde revendicărilor ideologiei, dintre care se remarcă pretenția sa de a ocupa un loc central în acest domeniu de cercetare a realității, alături de filosofia politică și de articularea istorică a ideilor politice. Este o situație care face ca problema conceptului de ideologie și cea a studiului ideologiei să fie luate serios în seamă, fiind invocate, în acest sens, mai multe argumente. În primul rând, putem constata ubicuitatea sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Caliban, nu se află nicăieri în lumea aievea, ci doar undeva pe întinderea mării, într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Caliban, nu se află nicăieri în lumea aievea, ci doar undeva pe întinderea mării, într-o altă sferă de realitate. Nu este prea mare, poate fi ocolită în puține ceasuri. Dar are o topografie destul de variată, cu o anumită bună articulare a părților ei în farmecul unui întreg. Clima ei ar fi blândă și aromitoare dacă linele vânturi n-ar deveni adesea vijelii venite dinspre marea aceea fără nume, care o înconjoară cu furtunile ei. Are un golf destul de adânc pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca răspuns contracția spastică a diafragmului. Fonația Fonația este o consecință a vibrației corzilor vocale atunci când aerul expirat trece sub presiune prin glota închisă. Acest proces complex care stă la baza vocii umane, cuprinde doua procese distincte: emiterea sunetelor și articularea acestora. Emiterea sunetelor se realizează cu ajutorul atât a laringelui (organul fonator) cât și cu ajutorul corzilor vocale (rol vibrator). In cursul inpirului participă la fonație mușchii abductori sau dilatatori ai glotei (mușchii cricoaritenoidieni posteriori) care, prin contracție îndepărtează corzile vocale și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Aerul expirat trece astfel, cu o viteză mare prin glota îngustată determinând vibrația corzilor vocale. Trecerea rapidă a aerului determină o presiune negativă iar glota se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
determinând vibrația corzilor vocale. Trecerea rapidă a aerului determină o presiune negativă iar glota se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții și buzele au rol în adăugarea unor caracteristici personale ale vocii: formarea sunetelor dentale, labiale și labiodentale. Sunetul articulat se aude atunci când cavitățile sunt rezonante; fenomenul de rezonanță este factorul esențial în articularea sunetelor. Respirația verbală descrie funcția respiratorie în raport cu fonația, proces ce nu apare la surzi sau hipoacuzici. Se caracterizează prin modificări importante ale ciclului respirator (frecvența respiratorie și volumele ventilate), fiind caracteristică prelungirea expirului, cu interpunerea unor scurte perioade de apnee
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
în sine un sens lexical general și indici de individualizare. Astfel deal, izvor, păltiniș desemnează orice lucru care se încadrează în clasa noțională respectivă, iar dacă dorim să individualizăm unele dintre aceste lucruri prin cuvinte comune, trebuie să apelăm la articularea, determinarea sau indicarea prin gesturi (dealul acesta, izvorul din islaz, păltinișul de pe coastă etc.). Aceleași cuvinte, devenite nume proprii (și scrise, în consecință, cu inițială majusculă) individualizează direct și explicit obiectele geografice în cauză, fără nici un fel de formanți gramaticali
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele proprii, deci și numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca parte de vorbire independentă; c) apropierea numelor proprii de alte părți de vorbire decît substantivul, și anume de clasele substitutelor (pronumele și articolul). Dominantă este prima părere, care se bazează pe realizarea gramaticală a categoriei de număr și a articulării, dar și pe alte aspecte ale opozițiilor din cadrul flexiunii nominale. Celelalte două concepții absolutizează unele particularități, avute deja în vedere de gramaticile care consideră numele proprii o subclasă distinctă a substantivului: flexiunea defectivă de gen și de număr, precum și frecvența
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în discuție din perspective diferite este relația numelor proprii cu articolul, ceea ce implică, de fapt, nemijlocit, categoria determinării, deci individualizarea prin mijloace gramaticale. Numele proprii avînd în conținutul lor intrinsec indici semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca răspuns contracția spastică a diafragmului. Fonația Fonația este o consecință a vibrației corzilor vocale atunci când aerul expirat trece sub presiune prin glota închisă. Acest proces complex care stă la baza vocii umane, cuprinde doua procese distincte: emiterea sunetelor și articularea acestora. Emiterea sunetelor se realizează cu ajutorul atât a laringelui (organul fonator) cât și cu ajutorul corzilor vocale (rol vibrator). In cursul inpirului participă la fonație mușchii abductori sau dilatatori ai glotei (mușchii cricoaritenoidieni posteriori) care, prin contracție îndepărtează corzile vocale și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Aerul expirat trece astfel, cu o viteză mare prin glota îngustată determinând vibrația corzilor vocale. Trecerea rapidă a aerului determină o presiune negativă iar glota se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
determinând vibrația corzilor vocale. Trecerea rapidă a aerului determină o presiune negativă iar glota se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
se va reînchide; procesul de vibrație a corzilor vocale va reîncepe odată cu creșterea presiunii subglotice. Articularea sunetelor reprezintă modificările suferite de acestea la nivel supraglotic; sediul articulării sunetelor este cavitatea bucală cu participarea buzelor, limbii și palatului moale. Pentru fiecare articulare există o poziție caracteristică a obrajilor, dinților și vălului palatin. Vălul palatin permite unei părți din aerul fonator să treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții și buzele au rol în adăugarea unor caracteristici personale ale vocii: formarea sunetelor dentale, labiale și labiodentale. Sunetul articulat se aude atunci când cavitățile sunt rezonante; fenomenul de rezonanță este factorul esențial în articularea sunetelor. Respirația verbală descrie funcția respiratorie în raport cu fonația, proces ce nu apare la surzi sau hipoacuzici. Se caracterizează prin modificări importante ale ciclului respirator (frecvența respiratorie și volumele ventilate), fiind caracteristică prelungirea expirului, cu interpunerea unor scurte perioade de apnee
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
umane, producerea și imitarea orală a sunetelor este moștenită de la maimuțele antropoide care scoteau asemenea sunete, cel puțin inițial, nu ca mijloc de comunicare, ci ca reacție la contactele fizice cu mediul. De la producerea spontană a sunetelor de către maimuță până la articularea voită a cuvântului silabă de către homo sapines este o cale incomensurabilă, iar parcurgerea acestei căi nu au realizat-o mai multe specii de antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu mediul. De la producerea spontană a sunetelor de către maimuță până la articularea voită a cuvântului silabă de către homo sapines este o cale incomensurabilă, iar parcurgerea acestei căi nu au realizat-o mai multe specii de antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate de articulare orală. Procesul îndelungat de trecere a fost unic și global, realizat prin selecție naturală. De aceea în actualitate omul, oriunde s-ar naște el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
homo sapines este o cale incomensurabilă, iar parcurgerea acestei căi nu au realizat-o mai multe specii de antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate de articulare orală. Procesul îndelungat de trecere a fost unic și global, realizat prin selecție naturală. De aceea în actualitate omul, oriunde s-ar naște el pe pământ, nu este alcătuit fiziologic pentru a produce doar limbajul colectivității în care a venit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a atribui creația lui acțiunii spontane și corelate a facultăților umane. Necesitatea de a transmite în exterior gândurile și sentimentele sale este naturală la om: tot ceea ce gândește, el exprimă interior și exterior. Nimic nu este mai arbitrar în folosirea articulării ca semn al ideilor. Omul nu a ales cuvântul pentru formularea și comunicarea gândirii sale nici din comoditate sau conveniență, nici din imitarea animalelor, ci doar pentru că cuvântul este la el natural și în ce privește producerea organică și ca valoare expresivă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
are echivalente în vgr. mao „a dori, a tinde, a intenționa”, lat. emo „a lua, a apuca, a primi”, sl. -em (în zaiom „împrumut”, obiom „volum”, emti „a lua”), lat. habeo „a avea, a ține, a conține”, vgr. aphe „îmbinare, articulare, apucare”, germ. haben „a avea, a ține, a fi compus din”, rom. hapcă, a apuca, gabjă, a găbji. Rădăcina -ânare sensul de „în, între”, așa că sensul primar este cel de „apucare, înșfăcare”, apoi cel de cantitate cuprinsă. Comp. alb. krah
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latine și devenirea dialectelor acesteia: dialectele trebuiau să existe pentru că bazele de articulație și psihologice erau diferite, spunea el, la diferite popoare romanice. Dar „ordinea și orientarea au fost zdruncinate atunci când Meyer-Lübke n-a mai vrut să recunoască baza de articulare ca o cauză de schimbare a limbilor și în special a pus cauza deosebirilor dintre limbile romanice în obstacolele geografice și politice” (I, 366). Philippide nu este descumpănit de critica personalităților, care au lăsat urme adânci în lingvistica europeană, și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
antice de populații: „Nu trebuie confundate, afirmă el, dialectele limbii latinești din diferite provincii romane cu dialectele unei limbi romanice actuale, ori în general cu dialectele limbii unui popor cu unitate etnică, pentru că cele dintâi sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice tare deosebite, iar cele de al doilea sânt izvorâte din baze de articulare și psihologice puțin deosebite” (I, 366). Estomparea în prezent a vechilor deosebiri antropologice, aflată în contradicție cu chemarea autorului de a se studia originea românilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]