920 matches
-
(în germană: teroarea tancurilor) este denumirea populară a aruncătorului de grenade antitanc "Raketenpanzerbüchse" (abreviat RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
(în germană: teroarea tancurilor) este denumirea populară a aruncătorului de grenade antitanc "Raketenpanzerbüchse" (abreviat RPzB) de calibrul 88 mm, fabricat și utilizat de Germania nazistă în al Doilea Război Mondial. Arma era o versiune proprie, îmbunătățită, a aruncătorului de grenade antitanc american Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
Bazooka. Trupele germane foloseau în general denumirea colocvială "Ofenrohr" (burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani, o versiune autohtonă îmbunătățită fiind introdusă rapid în dotarea armatei germane. Spre deosebire de Bazooka, Raketenpanzerbüchse 43 (prima versiune) avea calibrul 88 mm și detonare electrică. Varianta inițială a
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
protecție, trăgătorul fiind nevoit să poate o mască contra gazelor, mănuși și o jachetă de piele pentru a fi protejat de jetul de gaze fierbinți rezultat în urma lansării. În lipsa scutului, Raketenpanzerbüchse 43 avea o greutate de doar 9,25 kilograme. Aruncătorul de grenade era deservit de doi soldați. Încărcătorul trebuia să stea la o distanță sigură de trăgător pentru a nu suferi arsuri grave. Varianta îmbunătățită Raketenpanzerbüchse 54 a fost fabricată din octombrie 1943 și era dotată cu un scut de
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
țevii mai mare (200 de lovituri). Bătaia eficace a crescut la 180 de metri, fiind folosită o grenadă îmbunătățită. Spre sfârșitul războiului au fost testate mai multe prototipuri: de calibrul 105 mm, cu țeavă din carton presat sau cu proiectilul aruncătorului de grenade Panzerfaust 150 m. Niciuna dintre aceste variante nu a intrat în producție. Panzerschreck putea fi montat la nevoie pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o mobilitate superioară. În ciuda rezultatelor foarte bune obținute de acest aruncător de
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
proiectilul aruncătorului de grenade Panzerfaust 150 m. Niciuna dintre aceste variante nu a intrat în producție. Panzerschreck putea fi montat la nevoie pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o mobilitate superioară. În ciuda rezultatelor foarte bune obținute de acest aruncător de grenade antitanc, armata germană dorea să renunțe la acest tip de armă spre sfârșitul războiului din cauza costurilor mai mari de producție în comparație cu modelul Panzerfaust. Vânătorii de tancuri dotați cu Panzerschreck erau nevoiți să schimbe rapid locația din cauza norului uriaș
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
precizie mult mai bună, era reutilizabil (5 lovituri pe minut) și putea fi folosit ca armă de sprijin în cazul țintelor neblindate aflate la o distanță de maxim 1 kilometru. Spre deosebire de Panzerfaust, Panzerschreck putea fi folosit din poziția culcat. Succesul aruncătorului de grenade Panzerschreck a condus la apariția variantei îmbunătățite a Bazooka, denumită M20 Super Bazooka. Acest model nu a fost folosit însă în al Doilea Război Mondial, fiind introdus în dotarea trupelor americane chiar înainte de începutul Războiului din Coreea.
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
basmul lui Ion Creangă”". Într-un târg are loc un bâlci la care participă și un circ ambulant. Printre cei care se plimbă pe acolo sunt și doi tâlhari păguboși și un muzicant, care s-a îndrăgostit de fata unui aruncător de cuțite fioros. Un moșneag intră în hanul „La șapte cocoși” și-i povestește lui Bobilică, un bărbat proaspăt însurat, că găina babei sale s-a îndrăgostit de cocoșul de tablă de pe acoperișul casei. Găina a căzut cloșcă după cocoșul
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
peretelui, iar forțele germane au atacat din nou la adăpostul a trei blindate, reușind de această dată să ocupe cea mai mare parte a clădirii, cu excepția subsolului. La ora 18:00 germanii au adus pompe automate, cisterne cu benzină și aruncătoare de flăcări, pe care le-au folosit pentru a inunda subsolurile cu benzină care ardea. După ce trei polonezi au fost arși de vii (făcând ca totalul pierderilor poloneze să fie de șase morți în luptă), cei rămași au decis să
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
au decis să capituleze. Primele două persoane care au părăsit clădirea - directorul Dr. Jan Michoń, care purta un steag alb, și comandantul ("naczelnik") Józef Wąsik — au fost împușcați de germani (potrivit unei versiuni, dr. Michoń a fost atacat cu un aruncător de flăcări). Polonezilor rămași li s-a permis să se predea și să părăsească clădirea care ardea. Șase persoane au reușit să fugă din clădire, deși doi dintre ei au fost capturați în zilele următoare. 16 prizonieri răniți au fost
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
a fost un aruncător de mine la nivel de batalion al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltat în perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa. În timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
a fost un aruncător de mine la nivel de batalion al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltat în perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa. În timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
cui percutor aflat la bază și azvârlea proiectilul pe țeavă. După război, compania franceză Brandt a modernizat mortierul Stokes și a îmbunătățit muniția. Noul mortier a fost denumit "Stokes-Brandt de 81 mm Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
Modèle 27" și a fost cel mai modern aruncător la vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese. Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul Liniei Maginot. Aruncătorul M1 folosit de armata americană era o variantă fabricată sub licență. Aruncătorul Brandt Mle
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
vremea respectivă. Acesta a fost urmat în anul 1931 de "Modèle 27/31", muniția fiind îmbunătățită semnificativ. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese. Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul Liniei Maginot. Aruncătorul M1 folosit de armata americană era o variantă fabricată sub licență. Aruncătorul Brandt Mle 27/31 a stat la baza mai multor modele fabricate
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
semnificativ. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, armata franceză deținea 8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese. Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul Liniei Maginot. Aruncătorul M1 folosit de armata americană era o variantă fabricată sub licență. Aruncătorul Brandt Mle 27/31 a stat la baza mai multor modele fabricate în perioada respectivă, precum Model 35 (Italia), 8 cm minomet vz. 36 (Cehoslovacia), Model 97 și
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
8000 de aruncătoare "", fiecare regiment de infanterie având la dispoziție opt piese. Aruncătoarele de calibrul 81 mm au fost amplasate și în turele de-a lungul Liniei Maginot. Aruncătorul M1 folosit de armata americană era o variantă fabricată sub licență. Aruncătorul Brandt Mle 27/31 a stat la baza mai multor modele fabricate în perioada respectivă, precum Model 35 (Italia), 8 cm minomet vz. 36 (Cehoslovacia), Model 97 și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
precum Model 35 (Italia), 8 cm minomet vz. 36 (Cehoslovacia), Model 97 și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Polonia (Moździerz piechoty 81 mm wz. 31) și Olanda (Mortier van 8) au fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța. Achiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”. În 1935, Regatul României a comandat 188 de aruncătoare din
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
36 (Cehoslovacia), Model 97 și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Polonia (Moździerz piechoty 81 mm wz. 31) și Olanda (Mortier van 8) au fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța. Achiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”. În 1935, Regatul României a comandat 188 de aruncătoare din Franța și a achiziționat ulterior o licență pentru
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
și 99 (Japonia), sGrW 34 (Germania) sau 82-BM-37 (Uniunea Sovietică). România, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Polonia (Moździerz piechoty 81 mm wz. 31) și Olanda (Mortier van 8) au fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța. Achiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”. În 1935, Regatul României a comandat 188 de aruncătoare din Franța și a achiziționat ulterior o licență pentru alte 410 bucăți. Acestea
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
fabricat aruncătorul sub licență. Grecia a comandat 325 de aruncătoare din Franța. Achiziționarea aruncătorului Brandt Mle 27/31 a fost prima comandă externă de armament a României după scandalul denumit „Afacerea Skoda”. În 1935, Regatul României a comandat 188 de aruncătoare din Franța și a achiziționat ulterior o licență pentru alte 410 bucăți. Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 27/31, depășind
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
României a comandat 188 de aruncătoare din Franța și a achiziționat ulterior o licență pentru alte 410 bucăți. Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 27/31, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Rata de producție era de 30 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Până la
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Rata de producție era de 30 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Până la jumătatea anului 1943 fuseseră construite peste 1000 de aruncătoare, însă doar 584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română. Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză. Conducerea armatei române a decis să folosească și
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
exemplare pe lună în octombrie 1942. Până la jumătatea anului 1943 fuseseră construite peste 1000 de aruncătoare, însă doar 584 se mai aflau în uz din cauza pierderilor suferite de armata română. Germania nazistă a livrat în anul 1943 alte 600 de aruncătoare Brandt Mle 27/31 de fabricație franceză. Conducerea armatei române a decis să folosească și 800 de aruncătoare de calibrul 82 mm capturate de la Armata Roșie. Aruncătoarele Brandt de calibrul 81 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]