6,399 matches
-
printr-o singură politică - militarea pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Până la scrutinul local, conducerea Partidului Conservator minimiza impactul UKIP. În noiembrie anul trecut, premierul David Cameron califica UKIP ca fiind un partid plin de “țăcăniți, săriți de pe fix și rasiști ascunși”, iar Kenneth Clarke, până nu demult ministru al justiției, spunea, recent, că UKIP este “un partid de clowni”.
Politicianul anti-români, câștigător în Anglia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56269_a_57594]
-
grâul; aici și vița-de-vie, și încă se mai târau pe coastele muntelui viile sălbatice. Departe se auzi cum scârțâie un car cu boi; măgărușii țâșneau din ogoare, adulmecau văzduhul, își ridicau cozile și răgeau. Apărură primele secerătoare; râsete, taifasuri, secerile ascuțite străluceau, soarele le văzu, se ridică și căzu pe brațele lor, pe gâturi și fluierele picioarelor. Văzură de departe pe fiul Mariei alergând, izbucniră în râsete: - Pe cine vânezi, bre, îi strigară, cine te hăituiește? Dar când se apropie și
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
sorbiră cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit, aplecată înainte pe un cuptor zidit, la intrarea colibei, se căznea să coacă pâine; lângă ea un câine, negru, cu pete galbene, își sprijinise picioarele dinainte de cuptoraș și deschidea o gură adâncă, hămesită, plină de dinți. Auzi călcăturile în vie
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
fie considerat drept o "crimă", cei de la au.ibtimes.com spun că mărturie stau fotografiile lui Omar Borkan Al Gala, postate pe pagina sa de Facebook, care arată "ilegal" de frumos. Cu ochii visători, o barbă bine îngrijită și pomeții ascuțiți, Omar Borkan Al Gala este într-adevăr un bărbat irezistibil. În urmă cu o săptămână, trei bărbați din Emiratele Arabe Unite au fost deportați din Arabia Saudită. Ei participau la un festival cultural, când s-au trezit dați afară de la eveniment și, ulterior
Fotograf de modă, pedepsit cu deportarea pentru că este prea frumos by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56346_a_57671]
-
chiar, potrivit școlii editologice franceze, orice petic de hârtie mâzgălit de acesta -, în cazul particular al lui Dimov cred că nu ne mai putem aștepta la cine știe ce revelații din recuperarea poeziilor necuprinse în volum ori a corespondenței. Dimov avea o ascuțită conștiință artistică și era draconic de exigent cu sine; totodată, era, pe urmele lui Arghezi, și un impenitent meșteșugar al versului, motiv pentru care volumele sale nu au fost niciodată alcătuiri întâmplătoare, pe principiul „ce-am mai scris în ultimul
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
strada Fleurus, și-au văzut lucrările expuse acolo, salonul familiei Stein ocupând un rol preponderent în rivalitatea dintre ei atât clar detaliată în expoziția „Matisse Picasso” (2003) de la Muzeul de Artă Modernă. Acum, la Metropolitan, doar câteva exemple. Regăsești unghiurile ascuțite ale tabloului lui Matisse Nud albastru (Amintire din Biskra) în Nud cu mâinile împreunate și alte schițe din perioada Domnișoarelor din Avignon... Drum prin pădure (1908) de Picasso, este o reinterpretare - poziț ia copacilor, creanga arcuită din prim plan cu
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
lase în viață, văzând tenacitatea cu care puștiul îi strigă de fiecare dată: „Vreau să muncesc laolaltă cu adulții”. Copilul devine cunoscut în lagăr, iubit de deținuții adulți, deși chinuit deopotrivă cu ei de gardieni, înfometat, bătut, batjocorit. Are limba ascuțită. Unui ofițer care se distra amenințându-l că trage cu pistolul în cutia de conserve pe care i-o pusese pe creștet, Karol Pila îi spune: „Dacă vă amuză să trageți într-un copil dezarmat, nu vă jenați, nu mă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
creație își evocă simultan contrariul, pentru ca Dumnezeu să nu fie văduvit de exprimarea virtualității sale, practic infinită), viitoarea epocă luminoasă, căreia i se face drum liber prin salvarea tabloului, are un facies saturnian. Este ca și când ritul diabolic inițiat de complotiștii ascunși ar fi triumfat totuși, măcar parțial, dar de o manieră definitorie, în prezent, fiind imposibil de oprit pe deplin după ce a fost declanșat: „adevărata conjuncție înseamnă... sfârșitul manipulării fantasmelor și al demonilor planetari, sfârșitul astrologiei, alchimiei, magiei și divinației. Ceea ce
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
frântă. Cenușă. În odaie vântul lemnos cosește mobila. Oglinda cu greu mai ține masa, talger cu câteva cireșe. Fața mi-i ca smaraldul din vitrine. Tu - în rochie neagră, zbor, poemul negrelor unghiuri din lumea pestriță. Îți sprijini în tavan ascuțit, genunchiul, - o teoremă de doliu ce amenință. Doamne, în groaznica, străina lume, litere, fraze din viața ce ne-ai dat le-au încâlcit zețarii, sensuri să curme. Strânge-ți aripile, îngerul meu înalt. Chimonou Respirul evantaiului și flori, în cer
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
de milioane de euro pe care președintele Traian Băsescu și apropiați de-ai săi le-ar deține în bănci din străinătate. Într-o postare pe pagina personală de Facebook, Radu Golban solicită „anchetarea politicienilor români cu averi ilicite, confiscarea banilor ascunși și tragerea la răspundere a beneficiarilor”. Iată mesajul transmis de economistul care a descoperit datoria istorică a Germaniei față de România: „Să se facă dreptate! Vezi și: SRS acuză: Traian Băsescu are conturi ascunse în insulele Seychelles
Radu Golban, solidar cu demersul lui SRS privind averea lui Băsescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34384_a_35709]
-
exprima, care n-ar fi cel propriu), iar portretul pe care și-l face nu e nici el tocmai măgulitor: „ea era doar atât: o chinezoaică, înaltă, din lumea/ asiatică/ a poeziei, mereu de nerecunoscut, mereu de/ sprijinit/ cu bețe ascuțite, ce găuresc pielea femeilor/ galbene/ numai femeile înalte și bolnave se pot rata”. Încercările bolii și ale suferinței, așa cum ni se destăinuie poeta, în repetate rânduri, i-au modelat crucial identitatea. Sau, mai bine zis, au sfârșit prin a face
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
-i chiar puțin lucru. Nu se trezesc mulți. Pornind din urmă, de la primele etape, constat că am străbătut istoria unei lente dezmeticiri. T.S. Eliot: „Dacă ravagiile, ultragiile, naufragiile, carnagiile / Nu mai pot fi trecute cu vederea / Să nu fim, / O, ascunși...” „Apatie puhavă, fără concentrare...”, scrie același. O recunosc în „meditațiile” mele. „Pline de închipuiri și goale de sens.” „Uscare a lumii simțurilor, / Evacuare a lumii închipuirii, / Inoperativitate a lumii spiritului; / Aceasta este o cale...” O cale către ce? T.S.E.: „...ultimul
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
mășcată împrăștiind pietre albe// ce se transformă în/din zbor în ascuțiți/ stropi lunguieți, asemenea grăunțelor (boabelor)”, pentru ca în românește să ni se propună mai multe devieri de sens: „Grindina mare acoperind pietrele rotunde// Ce se transformă vara în picături/ Ascuțite, întinse...”, dovadă că traducătoarea nu cunoaște în nuanțe limba din care traduce, în rezultat confundând substantivul vară cu verbul a zbura. Într-un alt poem al aceluiași autor, dna A. O. propune traducerea prin „tovarăș pașnic de pahar”. Aș! Rusul
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic: refuzul fiarei captive de a mai
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind aerul în fâșii. Rămaseră nemișcați, atât capota, care oricum părea să nu se sinchisească, dar și cei trei combatanți. Deodată, însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuieratul ascuțit al arătării, care își băgă vârfurile degetelor în gură și suflă peste ele năprasnic. În fața acestui șuierat rău prevestitor, care sugera că în afară de ei ar mai fi putut fi careva primprejur, Pârnaie ciuli urchile. Aburii care mocneau se înmulțiră. Cioburile
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vreo fiară ar fi sărit, din ascunzișuri, să-i taie calea. Dacă ar fi fost om, ar fi avut aceeași lungime ca cea a calului, numai că, de data asta, așezat în două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind prin părul creț și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire doar în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și deschise, cu o gură rânjind
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
ei palid semnele bolii se vedeau cu o limpezime copleșitoare. Avea părul negru și întins, de parcă era netezit cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțea fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
o treceau de la unul la altul sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, o față albă și netedă, un chip prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase cu penița ascuțită a unui gravor japonez. Avea părul lung, care îi ascundea o bună parte din chip, ochii erau tăiați pieziș și negri. Prin buzele subțiri se vedea că-i lipsesc dinții din față, ceea ce dădea caninilor o bucurie neobișnuită de a
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
că, neștiind exact de la ce vine diminutivul acela, asta nu era deloc un motiv de liniște. Cu atât mai nepotrivit era, la mică depărtare, Isaia, care purta straie de călugăr, soioase și peticite. Avea părul vâlvoi, o barbă lungă și ascuțită și ținea mâna dreaptă în semn de rugăciune, întruchipând brațul arhanghelului Mihail. Ar fi trebuit să te mulțumești cu o singură privire ca să te mângâie prezența unui om care răspândea un așa aer de sfințenie, căci dacă stăruiai cu privirea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna/ nici o geană de lumină nu ne-a rămas// nici o geană de lumină nu ne iubește/ Aici soarele ni l-au fost îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
dar eu mă prefac că sunt aici.” „În mod ciudat, nimic din adevăratul Cioran nu este încă în primele lui cărți.” În cărțile românești, adică. Parțial, nici în Précis de décomposition, aș adăuga. Lipsește, zice Barsacq, „acea seducătoare gratuitate”, „gluma ascuțită”, „detașarea”. Perfect adevărat. Deși nu-i sigur că, până și la Paris, nu marile „adevăruri” patetice l-au făcut cunoscut. În legătură cu adeziunile din tinerețe: „Cioran a aparținut cohortei de inteligențe limitate.” Un verdict sever, dar drept. M-am tot întrebat
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
am desfăcut capotul și i-am ridicat pijamaua. Carnea îi stătea moale pe oase și petele care se formaseră de-a lungul venelor arătau starea în care se afla [...] Am împins încet oala metalică, de fapt o tigaie cu bot ascuțit și bont, sub fesele ei crâmpoțite de boală. Și-a făcut nevoile și s-a uitat rugător la mine. Trebuia să o șterg. I-am ridicat puțin trunchiul și am luat hârtia igienică între degete. Atunci am simțit cum pubisul
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
un portret caricatural marca Cistelecan. De aceea, se poate spune că deficiența de selecție e compensată numaidecât de malițiozitatea vioaie a comentatorului. Cea mai eficientă expresie a malițiozității e, în mod paradoxal, eufemismul. Critica lui Cistelecan e cu atât mai ascuțită cu cât pare să facă lungi piruete pentru a ascunde defectele autorului comentat. Într-o retorică disimulativă de mare clasă, criticul se preface că identifică cu greutate câte o carență minoră. De cele mai multe ori, în punctul de pornire, această deficiență
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
lungi, frumoase. Dinții albi, strălucitori. Pielea palidă, luminoasă, care ascundea toate petele de pe față. Un fel ciudat, dar fermecător, de a fi, care nu contenea să ne amuze - le plăceau sosul de friptură și pantofii cu toc și cu vârf ascuțit, mergeau caraghios, aveau tendința de a se aduna în salon în grupuri mari, gălăgioase, și de a sta în picioare, vorbind toate-odată ore în șir. De ce, ne întrebam, de ce nu se gândesc niciodată să se așeze? Păreau să fie atât
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
arcade marine pline de umbră și de cascadele unei scări somptuoase), ei bine, catedrala aceasta este expresia a ceva foarte edenic. În sufletul națiunii și ca tot ce atinge adâncimile, greu de exprimat. E înconjurată de case medievale cu acoperișuri ascuțite, ca o regină de către poporul său. Obișnuitele metafore sunt supărătoare, dar inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]