4,476 matches
-
interzică ieșirea, nu intrarea. Mulțimea protestatarilor nu Înceta să sporească. La răsăritul soarelui, erau câteva sute, Între ei - numeroși „fii ai lui Adam”. Cu carabine, dar având puține muniții, cam șaizeci de cartușe fiecare, nimic care să Îngăduie susținerea unui asediu. Iar ei șovăiau să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar nu știau dacă trebuia să tragă primii, dând astfel semnalul unui inevitabil măcel, sau dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mossig și Schünemann sau Societatea Anonimă de Comerț, o importantă firmă austriacă, aveau sucursale acolo. Aici se găseau și consulate, Misiunea Presbiteriană americană și diverse alte instituții, și sunt fericit să spun că, În nici un moment, pe parcursul dificilelor luni de asediu, cetățenii străini n-au fost luați drept ținte. Mai mult decât atât, domnea o fraternizare emoționantă. Nu vreau să vorbesc de Baskerville, de mine Însumi sau de Panoff, care se alătură rapid mișcării. Doresc să omagiez aici alte persoane, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câteva străzi de mine. Am luat-o fugă. În direcția fortăreței. Fazel Îmi confirmă numaidecât vestea de care mă temeam: primele forțe trimise de șah sosiseră În timpul nopții. Se așezaseră În cartierele deținute de conducătorii religioși. Le urmau alte trupe. Asediul Tabrizului tocmai Începuse. Cuvântarea rostită de către colonelul Liakov, guvernator militar al Teheranului, artizan al loviturii de stat, Înainte de plecare trupelor sale spre Tabriz, suna așa: „Bravi cazaci, Șahul se află În primejdie, locuitorii din Tabriz i-au contestat autoritatea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său somn de veci. Așa se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la o cursă stranie și sfâșietoare: În vreme ce exemplul Tabrizului Începea să reaprindă, În diferite colțuri ale Persiei, flacăra rezistenței, orașul Însuși suferea un asediu dintre cele mai aspre. Partizanii Constituției vor avea oare timp să-și revină, să se reorganizeze și să pună din nou mâna pe arme, Înainte ca bastionul lor să se prăbușească? În ianuarie, un prim mare succes: la chemarea șefilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acea mizerabilă misiune mi-era destinată. Cu toate acestea, am hotărât să nu mă duc imediat la Fazel. Preferam să evadez, vreme de câteva ceasuri. Alături de Șirin. De la prima noastră noapte de dragoste, n-o mai Întâlnisem decât În public. Asediul crease, În Tabriz, o atmosferă nouă. Se vorbea tot timpul de infiltrări inamice. Oamenii vedeau peste tot spioni sau sabotori. Bărbați Înarmați patrulau pe străzi, păzeau accesul În clădirile importante. La porțile Palatului Pustiu se găseau adesea cinci sau șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rușilor În Tabriz, știu, la fel de bine, că, dacă le-aș opune cea mai mică rezistență, Întreaga lume m-ar condamna, Începând cu compatrioții mei, care nu așteaptă decât eliberarea, de oriunde ar veni ea. Cunosc până și faptul că Încheierea asediului Înseamnă o Înfrângere pentru șah. Nu era oare acesta țelul luptei tale? — Ei bine, nu, iată! Pot să-l detest pe șah, dar nu Împotriva lui mă bat. A triumfa asupra unui despot nu poate fi scopul ultim, eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care, după o lungă așteptare, se pregăteau să avanseze În direcția Teheranului. Într-adevăr, atâta vreme cât Tabrizul era amenințat cu sugrumarea, șahul păstra un puternic mijloc de presiune Împotriva inamicilor săi, reușea Încă să-i Înfricoșeze, să-i stăpânească. De la ridicarea asediului, prietenii lui Fazel se simțiră liberi În mișcări și Își Începură, fără Întârziere, marșul asupra capitalei. Cu două corpuri de armată, unul venind dinspre Kazvin, de la nord, celălalt dinspre Isfahan, de la sud. Ultimul, alcătuit, În principal, din membrii triburilor bakhtiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-am oprit la Chicote pentru un pahar. Era a doua iarnă de bombardament de cînd Începuse asediul Madridului și ne lipseau de toate, inclusiv tutunul și calmul, și mai tot timpu’ ți-era puțin foame și te enervai brusc și fărĂ măsură pe lucruri Împotriva cărora oricum n-aveai ce să faci, ca de exemplu vremea. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de către comilitonul preferat. Cum poți să fii și călugăr, și spadasin, să spinteci oameni și să rostești Ave Maria, să nu poți nici să-ți privești În față verișoara și pe urmă intri Într-un oraș, după zile Întregi de asediu, ceilalți cruciați Îi fac treaba aia nevestei califului sub ochii tăi, minunate sulamite Își descheie pieptarul și-ți zic «ia-mă, ia-mă, dar lasă-mi viața»... Iar templierul, nu, ar trebui să rămână dârz, plin de putoare, hirsut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noi, zicând: „Vreau s-aud Întâmplarea de la Ascalon, vreau”. „Deci, Într-o zi, regele Franței, Împăratul neamț, Balduin al III-lea al Ierusalimului și cei doi mari maeștri, al Templierilor și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele... Ascalonul era apărat de o sută cincizeci de turnuri, iar locuitorii se pregătiseră din timp de asediu, fiecare casă era ciuruită de barbacane pentru aruncat proiectile, fiind tot atâtea fortărețe Înlăuntrul fortăreței. Templierii, cred eu, care erau atât de grozavi, ar fi trebuit să știe lucrurile astea. Dar nici vorbă, toți se agită, Își construiesc berbeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să vă smulgă coșul, cu ceea ce se află înăuntru. Gardieni, înaintați! La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în lungul osiei înfierbântate a nopții și încărcând-o, la propriu, cu roiuri de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și prin tufișuri. Însă, până ce ne vom revedea, mai trebuie să aflați un lucru! De bine? vrea să știe Fratele. Mai degrabă... Domnilor, ca să revin în trecut, veți lua act că, potrivit cronicilor, ilustrul Ioan de Hunedoara a avut, la asediul Belgradului, un sfetnic, un curtean și un camarad fidel, care i-a stat alături până ce marele nacealnic a căzut răpus de ciumă, la Zemun, după acea victorie neasemuită. Vorbesc despre un cavaler-călugăr franciscan, un gentilom care, ca și mine, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plâns Chaucer. Ce șmecherie căcăcioasă, hmm... Decădere prin noi înșine. Oricum, dilema dracului. Ce noapte! Un pic contrariat, Avocatul se saltă nesigur de pe scaun, anunțând în cifru: Mă duc să mă deșert! Plecând de la masă, acesta recepționează, în trecere, avanpremiera asediului năvârlioasei Gladiatoare, asupra Îngerului: Ce-mi stai tu așa de posac și de morocănos, ca un țap logodit, puiuțule? Păi, nu-i păcat de Dumnezeu, zii? Ești misogin? Ești răcit? Convertit? Pocăit? Ce te supără? Un băiețaș așa de frumos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt, zâmbi acum sarcastic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia împotriva cetății Ai (Ios 7-8). Restul cuceririi este descris mai degrabă sub formă de rezumat (cf. Ios 10; 12). 1. Problemele istorice ale Cărții lui Iosue Conform cronologiei stabilite de cercetători, cucerirea lui Iosue
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
precedente, foarte cunoscută asirienilor. Regele Iehu este menționat în stela de la Tel Dan, după cum am văzut mai înainte, dar această parte este foarte fragmentară. Se spune numai că „Iehu a domnit peste Israel”. Probabil se face aluzie și la un asediu al unei cetăți a Israelului de către regele Damascului, Hazael. Textul este într-adevăr dificil de înțeles, însă situația nu pare imposibilă pentru că Hazael și Iehu aveau politici opuse față de Asiria. În plus, Biblia spune că Hazael a reușit să cucerească
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
schimbat. Dar rămâne adevărul că „istoria obiectivă” este un ideal aproape imposibil de atins. Capitolul 7 Israel și Iuda în vârtejul politicii internaționale I. Sfârșitul Regatului de Nord (722-721 î.C.) Documentele asiriene care vorbesc despre sfârșitul Regatului de Nord, asediul și cucerirea Samariei în 722/721 î.C. concordă în mare parte cu relatarea biblică. Aceste documente de origine asiriană conțin detalii interesante care completează viziunea dată de Biblie despre aceste evenimente tragice. Cum armata asiriană se găsește de mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fortificate din regatul lui Iuda, deportarea a 200150 de persoane și luarea unei prăzi enorme (în special animale), atribuirea unei părți din teritoriul lui Iuda regilor filisteni vasali lui Senaherib (regele Așdodului, noul rege al Ecronului și regele din Gaza), asediul asupra Ierusalimului unde Senaherib îl „închide pe Ezechia ca o pasăre în cușcă”, tributul trimis de Ezechia la Ninive cu o ambasadă și o escortă militară care îi transmite lui Senaherib actul de fidelitate față de regele Asiriei. Concluzia analelor nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mulțumit cu un tribut copleșitor și Ierusalimul nu a fost cucerit de armata asiriană. Rațiunea deciziei lui Senaherib rămâne obscură și istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
obscură și istoricii pot doar să propună ipoteze. Probabil Senaherib și-a dat seama de dificultatea excesivă de a cuceri Ierusalimul. Asediul Samariei durase foarte mult (trei ani după 2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Ier 7,34). Acest Isus a fost mai norocos. El nu a fost executat (în ciuda apelurilor liderilor religioși de a fi ucis), ci a fost eliberat. În orice caz, norocul l-a părăsit șapte ani mai târziu, când în timpul unui asediu, a fost ucis de o piatra catapultată ce s-a izbit de ziduri. Al treilea motiv pentru care Isus și-a atras împotrivirea a fost relatarea parabolei viei (Mc 2,1-12). El expune această parabolă ca răspuns indirect la întrebarea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
interzicerea îngropării cum se cuvine (de ex., Livy 29.9.10; 29.18.14). Totuși, chestiunea în cauză aici este presupunerea câtorva cercetători că sutele, chiar miile, de evrei răstigniți și lăsați să atârne de cruce în afara zidurilor Ierusalimului în timpul asediului din 69-70 d.C. confirmă practica obișnuită a romanilor în Palestina. Analiza lui Josephus sugerează, din contra, că lăsarea trupurilor celor executați neîngropați nu era o normă, ci o excepție. De fapt, era o abatere de la practica romană obișnuită în Palestina
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]