1,947 matches
-
în unități mai vaste, numite texte. Să presupunem că în loc de " Fumatul interzis", am citi pe plăcuță: În această încăpere nu se fumează. În acest caz, nu ar fi vorba de o interdicție propriu-zisă, ci de un fel de constatare, de aserțiune, care plasează un anumit loc într-o anumită categorie. Nu este dificil să ne imaginăm situații foarte variate în care enunțul respectiv nu ar avea deloc valoarea unei interdicții. De exemplu, directorul instituției poate să prezinte clădirea comisiei de securitate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se fumează" nu i-a înțeles cu adevărat sensul decît dacă o consideră o interdicție. Pentru a reuși aceasta, el trebuie să recurgă la proceduri care îl determină să interpreteze ca pe o interdicție ceva ce se prezintă ca o aserțiune. Avem de-a face cu o situație foarte banală care impune cititorului să facă apel la resurse ce nu sînt strict de ordin lingvistic, la un fel de analiză a situației în care se găsește. În consecință, pentru a determina
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
exclus din cuplul coenunțiatorilor; cît despre timpul trecut al verbelor, el indică că faptul că afirmația se referă la un moment anterior enunțării. La aceasta se adaugă dimensiunea modală, cea prin care enunțiatorul se erijează în responsabil al actului de aserțiune. De fapt, se întîmplă des să asistăm la o dublă echivalență: Enunțiator = sursa reperajelor privitoare la situația de enunțare Enunțiator = responsabil al actului de vorbire. Un fenomen banal precum discursul raportat o demonstrează. Atunci cînd introducem în discursul direct cuvintele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
poate deci să facă referire la indivizi sau evenimente unice. În plus, el se rostește cu un ethos specific, pe un ton "sentențios", care contrastează cu fluxul obișnuit al schimbului oral. Acest ethos contribuie la evidențierea decalajului dintre enunțiator, responsabilul aserțiunii și ceea ce am putea numi asertorul, instanța invizibilă care este responsabilă de producerea sa. Într-un anume sens, enunțiatorul face parte din acest asertor: în măsura în care "înțelepciunea popoarelor" este de fapt însăși comunitatea locutorilor unei limbi, fiecare locutor este, în mod
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cît despre ambreiorii "dumneavoastră" și "noi", aceștia au nevoie de o situație de enunțare particulară pentru a li se atribui un referent. Valoarea pragmatică a sloganului este, pe de altă parte, foarte diferită de cea a proverbului. Proverbul reprezintă o aserțiune despre felul în care este lumea, el spune adevărul. Enunțiatorul se sprijină pe el pentru a include o situație particulară într-un cadru general prestabilit, lăsînd co-enunțiatorului grija de a determina relația între ele. Astfel, " Cine a băut o să bea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
categorizări care sînt în mod clar evaluative: ziaristul este cel care categorizează "proiectul" ca o "polemică extravagantă", apoi ca o "scamatorie". Conținutul afirmat și presupus Asemenea evaluări condiționează într-un mod decisiv interpretarea textului, dar fără să fie obiectul unei aserțiuni explicite: nu se spune că "proiectul lui T. Waigel este o scamatorie", dar respectiva propoziție este prezentată ca de la sine înțeleasă. Intrăm aici în domeniul presupunerilor unui enunț, adică a propozițiilor implicite pe care acesta le consideră ca dobîndite și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
135, 146, 152 ambreiere enunțiativă 125, 206, 278, 282 ambreior 29, 129, 135, 221 anaforă vs cataforă 237, 239, 240 aranjare în pagină 98 articol hotărît (determinant) 221, 233, 234, 266 articol nehotărît (determinant) 54, 221, 231 asertor 206, 207 aserțiune 23, 28, 166, 208, asociativă (anaforă) 253 asumare 64, 165 autonimică (modalizare) 188, 191 autonimie 191 C cadru scenic 103 captare 205 caracter 118 care citează vs citat (discurs) 167 cataforă vs anaforă 230, 240, 243 cataforizant/cataforizat 242 categorie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în toate ramificațiile și variantele lui succesive. Prezentarea e constant acompaniată de analiză, care implică verificarea fiecărui enunț și a fiecărui termen, stabilirea sensului precis în context, explicarea asocierilor derutante („misticism rațional”, „raționalism mistic”), estimarea validității fiecărei teze, a fiecărei aserțiuni, a justeței judecăților de valoare, dezaprobarea celor eronate, denunțarea subiectivismului extrem al unor opinii, stabilirea cât mai judicioasă a ce aparține lui Mihail Dragomirescu și a ce e preluat. Sursele gândirii esteticianului sunt identificate, în primul rînd, în opera mentorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
stocarea și transmiterea de pulstoni/ bioluminiscență (ca o emisie de tip biolaser) de sistemele (bio)logice; una tehnologică [Beliș, 1981]: evaluează efectele utilizării tehnologiei pulstonice (a laserilor) în biologie și medicină, iar în acest sens de o reală importanță sunt aserțiunile TPEI în măsură să explice mecanismele de transfer energo-informațional de la un tip de sistem (tehnic) la altul (biologic) și reciproc; o interconexiune biotehnologică: ce cercetează procesele de generare, conservare și transmitere (interferență) a emisiilor (info)laserbioenergetice la nivelul sistemelor (bio
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
destinul artelor (1975), ediție întregită a unei versiuni mai vechi (1971), conține cea mai împlinită imagine, elaborată la noi, a fenomenului renascentist urmărit în întreg perimetrul european. Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză, germană, franceză și italiană - permite autoarei întemeierea aserțiunilor generale pe exemplificări convergente, convingătoare. Debutând cu un studiu erudit asupra umanismului, considerat o permanență născătoare de filosofii antropocentrice, cartea înfățișează varietatea și procesualitatea feluritelor lui întrupări, în capitole comparatiste despre poezie și artă, literatura platonizantă și cea burlescă, dezvoltate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
viață scurtă, iar singurul ei conținut erau măreția și gloria. Și n-ar spune atât de des cine este, dacă această singură mândrie a lui n-ar fi fost rănită de raptul și de ofensa lui Agamemnon. De aceea, în aserțiunile lui de excelență străbate un accent care le face mișcătoare. Pe de altă parte, Ahile, trufașul Ahile, nu este o întrupare a nemăsurării (hybris) pentru bunul motiv că își cunoaște limitele. Nu numai pe acelea ca sfetnic al aheilor (un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
importantă, un caracter compozit. Spațiul românesc a fost o răspântie de drumuri care a jucat un rol însemnat în destinul multor triburi și popoare. Geografia locului, fasonată în special de forma Carpaților, ne susține pe deplin afirmația. Desigur, este o aserțiune a cărei valabilitate nu se aplică pe linie maternă unde zestrea genetică provine într-o proporție uriașă din paleolitic și neolitic. Se referă în exclusivitate la evoluția noastră pe linie paternă. Astfel, nu suntem nici excesiv de balcanici, păstrând ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
masă autohtonă rămasă pe loc, dar i-au afectat întrucâtva ponderea genetică. Arealul moldo podolian a format casa în care s-a născut Hg I2. Incontestabil, numărul consistent al haplogrupului în această regiune reprezintă un argument solid pentru a sprijini aserțiunea 100. Dacă spațiul moldo podolian este casa unde a crescut genotipul, atunci Carpații sunt leagănul nașterii sale. Indiscutabil, prezența în zona Carpaților a tuturor tipurilor acestui haplogrup constituie un element important care să susțină ipoteza (respectiv I2a, I2b și I2c
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
primind instrucțiuni de a face apel la sentimentele binevoitoare ale contelui Andrássy <ref id="115">115 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 17/1878, f. 79. </ref>. Mihail Kogălniceanu sublinia, Într-o altă circulară, că trebuia cu orice preț demontată aserțiunea privind neadmiterea României din cauza faptului că nu i se recunoscuse independența. Ceea ce solicita Guvernul princiar era participarea la Congres nu pe picior de egalitate cu puterile semnatare ale Tratatului de la Paris, ci pentru a-și susține punctul de vedere În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de vederi În privința orientării politice externe românești spre Puterile Centrale. Inițial, În momentul retragerii Guvernului I. C. Brătianu (martie 1888), Suveranul manifestase o oarecare neîncredere față de atitudinea conservatorilor, a căror reputație, În opinia publică, era aceea de a fi rusofili, o aserțiune ce se va dovedi nu tocmai exactă. Oricum, pentru a evita orice surprize, Carol I va lua decizia de a Încredința puterea junimiștilor, cunoscuți pentru vederile lor pro-germane, chiar dacă aceștia nu dispuneau de sprijinul politic necesar. Ulterior, Însă, tratativele pentru
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Densusianu. Judecățile de valoare sunt emise în spirit partizan; este minimalizată, bunăoară, opera lui O. Goga și sunt ridicate în slăvi compunerile lui Ervin (Ovid Densusianu). Lecția de deschidere a cursului ținut în 1913-1914 la Viena, Galaction poetul, debutează cu aserțiunea că, pentru studierea adecvată a literaturii române, „e nevoie de o lungă pregătire sud-est europeană”, cu toate că pe toată întinderea discursului nu se dă nici un nume de scriitor din această zonă a continentului. Textul primei versiuni, apărută în „Viața românească” (1914
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de a-i atribui funcții semantice, analistul eșuează uneori în atât de hulitul de el impresionism. O vocală sau alta poate exprima, și exprimă, stări afective felurite, în funcție de contextul rostirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
facă cercetătorul și efectul pe care acestea îl pot avea asupra rezultatelor obținute. Desigur, meșteșugul metodelor de cercetare științifică din științele sociale constituie mult mai mult decât o simplă tehnică de lucru. Această serie de cursuri se bazează pe trei aserțiuni filozofice generale. Prima este aceea că suntem interesați în principal de elementele care apar în mod regulat în domeniul comportamentului uman - relațiile dintre ele, constantele, contrastele și tendințele generale. Nu există o știință socială a evenimentului singular. Descrierile lungi, liniare
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
modelele generale de relaționare. De fapt, este aproape imposibil vreun comentariu de substanță despre evenimente singulare în absența unor structuri comparative și cauzale - referitoare atât la similarități, cât și la diferențe - care includ alte evenimente singulare. Cea de-a doua aserțiune filozofică generală este aceea că știința evoluează în două etape distincte. În prima etapă noi suntem cei care propunem lumii opinia noastră, oferind niște reprezentări abstracte care prezintă concepția noastră despre modul în care se manifestă fenomenele. Apoi, ascultăm răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
este niciodată, pur și simplu, evident din date. Noi, în calitate de specialiști în științele sociale, producem argumentații bazate pe aceste date și de aceea trebuie să învățăm cum să argumentăm în mod riguros, cu meticulozitate și prudență. Cea de-a treia aserțiune filozofică generală privește tocmai aspectul social al științelor sociale. Nu trebuie să uităm că subiectul nostru îl constituie oamenii și nu mașinile. Indivizii umani fac diferite alegeri selectându-și acțiunile în mod conștient, intenționat și chiar rațional. Ei interpretează mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și utile. Primele trei dintre cele treisprezece cursuri sunt introductive. Scopul lor este să prezinte logica și subiectul fundamental al științelor sociale, punând accentul pe știința politicii, domeniu care mă interesează în mod special. Aceste cursuri vor dezvolta și justifica aserțiunile filozofice generale de mai sus și vor extrage implicații pentru cercetarea practică. Următoarele cinci cursuri se concentrează asupra construirii de modele și asupra elaborării de ipoteze, care constituie partea analitică a cercetării empirice. Acestea vor arăta cum anume se formulează
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
întreba ce vrea să spună specialistul din științele sociale atunci când afirmă că are o contribuție la evoluția cunoașterii? Cum se desfășoară procesul de cunoaștere? Care este legătura dintre concepțiile noastre și lumea reală? Pe ce criterii ne bazăm când facem aserțiunea că ceva este adevărat? În cursurile următoare ne vom întreba dacă putem într-adevăr să creăm o știință socială. Știm că biologia, chimia sau fizica sunt științe, dar oare putem cu adevărat să afirmăm că „facem știință” atunci când studiem ființa
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
istorici medievali și, de aceea, subiectul cercetării trebuie să se refere la modul în care oamenii trăiesc astăzi în societate și își rezolvă problemele împreună. Totuși, aceasta nu este de ajuns. Este absolut esențial ca subiectul nostru să cuprindă o aserțiune, o ipoteză (thesis); aceasta trebuie să fie urmată de o formă de argumentație. În mod obligatoriu trebuie să existe o poziție anume pe care să o propuneți, iar probele introduse trebuie fie să susțină direct, fie să contrazică această poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
tezei este concepută ca o relație între două sau mai multe variabile și este exprimată în termeni cauzali. Forma tipică a frazei ce conține ipoteza este de tipul „dacă X... atunci Y...”. Cercetarea propriu-zisă se structurează astfel ca să testeze această aserțiune centrală. Cunoașterea se dezvoltă astfel datorită capacității noastre de a adăuga la sau de a elimina din lista de afirmații validate. Cea mai bună metodă de a vedea dacă subiectul de cercetare este prezentat corect este aceea de a încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
evidente pentru toată lumea. De aceea, un pas important constă în determinarea a ceea ce trebuie să fie studiat, precum și în justificarea meritelor alegerii acelui subiect de studiu. Trebuie să vă imaginați că audiența este formată din persoane care sunt interesate de aserțiunile din științele sociale, dar care nu sunt în mod necesar atașate emoțional față de subiectele voastre de cercetare. Suntem cu toții (sau aproape toți) cetățeni ai unei singure țări la un moment dat. Totuși, interesele de moment nu sunt suficiente ca să justifice
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]