1,877 matches
-
Mariana Moga i-a dedicat versurile: „Ți-ai pus în vers simțirea, iar îngerii se miră./ Auzi rapsozi pe scena ce devora destine,/ Cu arii tălmăcite născând fecunde rânduri./ Te strânge necuprinsul...adulmecând din tine,/ Sub plumburiul sunet ce-n asfințit se-așterne./ De dincolo de creste faci pact cu Dumnezeu,/ Ții strâns apusu-n palme, într-un popas de sunet,/ Gândești odat cu timpul...și timpul e al tău.” Cele trei arte prietene ca și promotorii lor, poezia, muzica și teatrul
PUIU RĂDUCAN, TRIPLĂ LANSARE DE CARTE LA CENTRUL „JEAN-LOUIS CALDERON”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342926_a_344255]
-
palma unui gând mă trec fiori Mă zbat între dorințe și uitare. Ai venit și te-ai pierdut în mine Cu toamna pe drumuri fără de sfârșit Suspină clipele, sângele mustește-n vine Cu tine pâlpâie lumină-n nor și-n asfințit. Ascunse lacrimi înfloresc sub geană în ochiul vremii pictat de brumă Frunze de gând le strâng în palmă Cu parfumul tău iubite rămas în urmă. Valentina Geambașu 22.10.2015 Referință Bibliografică: ÎN AȘTEPTAREA TA / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN
ÎN AŞTEPTAREA TA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342979_a_344308]
-
-i o nouă zi, totu-i vechi sub Soare Deși roua cade-n zori, se ridică-n zare! Curcubeul luminos strălucește după ploaie Luna-și plimbă printre stele argintie straie. Dintr-odată vedem altfel lumea cea albastră Ce frumos e asfințitul privit prin fereastră! Mi-aș dori să ne petrecem serile-mpreună Adormind îmbrățișați, sub clarul de lună. Referință Bibliografică: DILEME / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 150, Anul I, 30 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
prelungi, și crengi de pomi, și-a tale stânci, Mediterana-n briza sa, ...și Adonai: vor pacea ta! Oraș al păcii solitar, un vers mereu ți-aduc în dar, trecut de mări și de-al tău zid, la ceas de asfințit, cântat: Yerushalay’im-e auriu, ...la începutul de Șabat. Apa fântânilor îți umple pământu-ți sec, dealuri și văi... Cum umple Templul de pe Munte și-Orașul Vechi, copiii tăi! ... Apoi se duc spre Marea Moartă, pe drum, opresc și-n Ierihon... În
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
de pe Munte și-Orașul Vechi, copiii tăi! ... Apoi se duc spre Marea Moartă, pe drum, opresc și-n Ierihon... În Psalmi te cântă toți drumeții... Vitejii tăi, sună din corn! M-aș face-acuma o vioară să-ți cânt, în asfințit, pe seară. M-aș face-o pană-acuma iară să-ți scriu, ce tu mi-ai inspirat: Yerushalay’im-e auriu, ...la început de Șabat! Nu sunt prea vrednic eu de tine - străin, nu-s cum copiii tăi... - așa, ca marii
MEDITÂND LIRIC de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343002_a_344331]
-
tare, / Ia și grămada asta mare De bani! Ei, ce zici? Te-nvoiești?” / Sigur că da, de chiuiești Tu mai întâi” - Dănilă spuse - / „Să văd ce poți.” Dracul se puse Cu un picior în răsărit / Și cu cel’lalt în asfințit, Și după ce deschise-o gură / Imensă, mare cât o șură, Pornitu-s-a pe chiuit, / De-ntreg pământul s-a-ngrozit: Văile s-au cutremurat, / Peștii din mare s-au speriat, Iar dracii au ieșit afară / Din iaz căci se înspăimântară Și
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
turla ce părea că se pierde spre cer și drapelul României care flutură la înălțime, reușind să învioreze peisajul prin culorile lui și să trezească un profund sentiment patriotic. De aici am putut admira în toată splendoarea lor răsăritul și asfințitul de soare, cerul senin, pe al cărui albastru s-a profilat câte un nor alburiu, cât și cerul înnorat din care ploile s-au revărsat abundent. O plimbare spre Vila „1 Mai” ne-a oferit o imagine paradisiacă, din care
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
se juca în nisip, S-a proiectat colosal, într-un nou Arhetip, Sus, pe norii Nimbus și Cumulus, în astral Unde umbra copilului e dusă de val. IV Soț, soție proiectați pe insula vie, Iar de aici, pe muntele de la asfințit, Unde meșterul sculptor pe ea o a cioplit. V Pe Creator îl zăresc în Cascadă, El vine veșnic pe noi să ne vadă Să ne îndrume și să ne învețe, Să dea neasemuite povețe. VI Rădăcinile Pomului Eternității viguroase se
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
lin foșnesc adiate de vânturi. Între molcome dealuri PACEA domnește, O nouă generație izbândește. CĂLĂTORIE ÎN TIMP In Memoriam Mihai Eminescu Pe-alesele ținuturi o boare trece-un mugur la margine de codru însuflețește firea, un gând de nemurire străbate asfințitul legat de răsăritul - luceafărul de aur. Cuvinte - perle dense printre ani s-au înșirat și prin mai mult de un veac celest - pepite - aur împodobesc româna limbă, diamantină diademă pe fruntea de falnică ninsoare. Contemporani cu suflul ce iar ne
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
singurătatea, Atunci poate mă voi putea împăca cu viața și voi putea fi fericită În indiferență mea. Cand nu mă vor mai durea gândul, și amintirea, și tu, Atunci voi putea să trăiesc liberă că o pasare, Ce zboară spre asfințit fără urmă de melancolie sau regret. Cand nu mă vor mai durea moartea, si tristețea, si suspinul, Atunci voi putea să cânt, să râd, să dansez, Să îmi crească aripi de dor Și să mă înalt spre infinit cu toate
CAND NU MA MAI VOR DUREA... de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344073_a_345402]
-
împrăștiat castanii Frunzele prin parcuri... Și le-a spulberat prin aer Ca răvașe într-un taler. Crengile au scris o rugă Vântului, îmbrățișându-l... Să nu mai cuteze-n fugă, Să le scuture veșmântul. Numărând petale-n tihnă, Soarele la asfințit Se revarsă blând în zare, Șoptind toamnei: Bun venit! Seara îmbrăcată-n frunze Și-ntr-o haină bleomarină A atins creștet de munte Și izvorul ce suspină. Vântul bate-ncetișor Peste câmpul veștejit... Știu că vii și simt că zbor... Eu
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
Octombrie rece, ce poți să-mi aduci?/ mi-ai pus la picioare sfârșit, început,/ pe frunzele-ți moarte ades au căzut/ din lacrima mea poveri mari de cruci,// ce poți să-mi mai dai?... dă-mi toamnele mele,/ să sorb asfințit cu ochi de copil,/ nu-mi face cărări cu vântu-ți ostil/ pe frunte, pe mâini... mă plouă cu stele,// Octombrie rece, genunchii mi-au stat/ la cruce de piatră plângând tremurat,/ în brațe cu flori... călcând apăsat/ mormântul, vorbind cu
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
nu ne va-nnoda eșarfele de mări îndrăgostite de alte țărmuri și nu ne va da munții de nerăbdare la o parte pe care într-o doară i-am sădit în lutul unui basm fără de moarte. Nimic și nimeni, niciun asfințit nu ne va pune setea de-mpreună vreodată-n ghilimele de uitări... Pot lumile cu toate să apună, spre tine eu tot voi găsi cărări... Referință Bibliografică: Nimeni și nimic / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul
NIMENI ȘI NIMIC de AURA POPA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340188_a_341517]
-
în zone deschise, joase, cu pâlcuri de copaci precum păduri rare, margini de pădure și maluri de râu. Specia poate fi întâlnite și în zone antropice cu precădere în zona rurală dar și în orașe. Specie este foarte activă la asfințit, când vânează păsările care se strâng în stoluri, preferând rândunelele, lăstunii și chiar drepnelele. Ocazional, vânează și pe timp de noapte. În general, hrana este constituită din nevertebrate, în special insecte zburătoare care sunt consumate în timpul zborului. ... B. Date
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
cer separând uscăciunea osului de uscăciunea cărnii, numai vulturii pot să treacă dincolo de mare și să însămânțeze boabe de pământ, plantând în același timp corpuri moarte în amărăciunea ploilor, diminețile, pe pământul nou născut se așează iubirea țintuind de prora asfințitului cele două corpuri absente și abjecte, ploaia, spălându-le le iubea, iubindu-le le destrăma, destrămându-le le dejuca, și dejucându-le le asambla întrerupând influența timpului, a pământului și a mării, pământul totuși nu era, dar el și cu ea
NAŞTEREA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377337_a_378666]
-
pe umbra mea mioapă le-am rotunjit colțurile cu inelarul și le-am uns cu mir scurs din ultimii trandafiri acolo nu mai respiră decât litere vii care îți sfâșie carnea flămândă de lecturi simt cum se prăbușesc zidurile plângerii asfințituri tac în propria-mi inimă clopote se zbat în fiecare carte iar tu rupi paginile ilizibile împărțind cărți orbilor surzilor muților îndrăgostiților cu un ochi deschis spre răsărit /vale cu pești înotând în singurătate / Referință Bibliografică: Alfabet sentimental / Angi Cristea
ALFABET SENTIMENTAL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377326_a_378655]
-
liră scoate sunete cerești În versuri picură doar miere , E menestrelul celor ce iubesc Amestecănd extazul cu durere . Cănd zorile se oglindesc în ape Și menestrelul este obosit , Dispare luna-n boltă, să se culce Se întălnesc pe seară-n asfințit . Referință Bibliografică: Menestrelul / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
MENESTRELUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377369_a_378698]
-
raporta. Primarul i-a închis brusc telefonul: --Vezi, vice, vezi? Dacă nu-i dai la cap șarpelui atunci când îl ridică, te mușcă, vice, te mușcă mortal! --Mie-mi spuneți, dom’ primar? --Mama lui de nemernic! Hai să mergem! Soarele era spre asfințit și razele lui roșiatice sângerau ascuțișul coasei agitate de Mărășteanu. Cu spume la gură, urla ca un turbat: --Îi iau gâtul ticălosului care mi-a otrăvit viața! Nu v-apropiați de mine că fac moarte de om! În spatele lui, cei
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
un pat de paie, pe care-l pui pe crengi uscate de stejar și-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Referință Bibliografică: cântecul pustiu de cucuvaie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de
CÂNTECUL PUSTIU DE CUCUVAIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377435_a_378764]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CLIPE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine simt gustul de tămâioasa al toamnelor curgerea timpului Dunărea care imi scade în piept aș rodi la fereastra lumii vie mustind sihastru dacă stăncuțele nu mi-ar fură inima uitată pe glie
CLIPE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377449_a_378778]
-
câteva sute de pași. Era pustiu. Nici țipenie de om în jur, când a intrat printre rândurile de floarea soarelui. Când abia începuse să rupă fără nicio noimă frunze, a auzit o voce de femeie. O femeie care fredona, în asfințitul soarelui, „Marie și Marioară”, în timp ce aduna iarbă și frunze. S-a apropiat tiptil să o vadă. Cânta frumos. Dar mai frumoasă era ea, aplecată, cu sânii apăsând amenințător în bluza subțire și cu fusta ridicată într-o parte și prinsă
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
un pat de paie, pe care-l pui pe crengi uscate de stejar și-n noaptea care dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
dă în vâlvătaie aprinzi o lumânare la altar, pe ape blânde într-un loc neștiut tu patul mi-l așezi ca să plutească când asfințitul dă mării un sărut eu voi pluti spre o lume nelumească, apoi vei lua din roșul asfințit o pală din a flăcării văpaie și focul să mă poarte în infinit sub cântecul pustiu de cucuvaie. Citește mai mult nu mă îmbrăca în pământ căci nu vreau haine,pământul este mult mai greu ca minetu să mă îmbraci
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]