1,443 matches
-
auzit-o venind. A rămas nemișcat, cu brațele încrucișate și cu țigara în gură și privea înspre alcov. — Ce naiba s-a întâmplat de năvălești în halul ăsta? Tomoe nu era nici pe departe calmă și îl privea pe Takamori cu asprime. — Frate! — Da. — Cam cât crezi tu că e ceasul? — Și? — Să știi că Mă-chan nu-ți mai încălzește supa încă o dată. — Nu-i nimic. Ce naiba vrei să spui? La ce te gândești? În clipa aceea privirile lui Tomoe s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
primit cu dragoste și cu bucurie. Chiar și patriarhul mi-a arătat simpatia sa, ca să fiu drept, cam forțată. Nu numai că avea năravul armelor, dar era și un muntean fost arhipresbiter în episcopatul din Zuglio, și păstrase ceva din asprimea acelor munți în felul cum arăta și în caracter. I-am lăsat să vorbească și i-am ascultat: continuau să-l bănuiască pe Grasulf și pe prietenii săi romani, iar pretenția lui că s-ar putea conviețui pașnic cu aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-am auzit pe frații mei întorcându-se și am auzit și sunetele prăzii pe care o aduceau: femei care plângeau, copii urlând, animale behăind, căruțe care trozneau sub greutatea lucrurilor furate. Simon și Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe rând cele două direcții. „În cele două săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste ce-și propune să sporească la maximum plăcerea fiecăruia, fără a-i provoca nimănui suferințe morale insuportabile. Plăcerea sexuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de toate weekendurile tale... Încă nu-ți dau diploma de absolvire, spune cu asprime jucată. Așa că n-ai de ales. Zi, la ce mai ai nevoie de ajutor ? La curățenie ? La spălat ? Simt o ușoară împunsătură de jenă. E clar că e la curent și cu pățania mea de ieri. Nu prea știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Domnule Geiger... Îmi dreg glasul. Sunteți sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
OK. Nu au fost de ajuns treizeci de secunde. Am fost aruncată ca o corabie eșuată în fața presei din întreaga țară și nu știu ce vreau. Nu știu ce ar trebui să fac. În viața mea nu m-am simțit așa confuză. Hai odată ! Asprimea din tonul ei mă face să tresar. Mă simt de parcă aș fi pe o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună cu microfon. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Melanie? Da, mulțumesc. Tocmai eram într-o întâlnire legată de decor. Arătă către Bez și electricianul șef. —Și Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să-mi fac altă pereche. Am trecut prin găicile pantalonilor o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce ține pe carapacea ei pământul. În opt cuvinte , din care 5 substantive, este adus un elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe 20 iulie purtând haină de cetățean, cu dungi cenușii și lungă până la tălpi, precum obișnuiau să poarte aceia care erau eligibili pentru funcții, deși era roșie pentru aceia care fuseseră numiți în magistratură. Acesta era un semn de mare asprime, considerând respectul cu care era privită această costumație, pentru că arată ca oricine insultă un cetățean îmbrăcat în acel constum va fi pedepsit sever, așa cum s-a întâmplat cu un bărbat care a spus: "Ești nevrednic de haină pe care o
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ca (pe) un tot organic, ca o singură carte, dedicată În Întregime nemuritorului poet Ion Barbu. Este o carte prin care ne faci mai accesibil sensul capodoperei barbiene „Joc secund” și În care-i combați cu vigoare pamfletară, polemică, cu asprime și fără menajamente pe toți cei ce, intenționat sau involuntar, au deformat și denaturat, cât au putut, luminosul mesaj poetic barbian. Iar, acum, coane Costache, ia te rog, aminte și fii receptiv la modestele mele obiecții din rândurile ce urmează
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Încă o noapte În spital mi se părea sinistră. E drept că abia puteam merge de durere de spate, dar pipi roz nu mai făceam. — Nu uita că ai pierdut sânge. Încă ai nevoie de perfuzii, se Încruntă doctorul, cu asprime În voce. Am Încercat să mă Împac cu ideea că Îmi voi petrece Încă o noapte În spital. Nu avem nici o carte, nici măcar un ziar la mine și oricum probabil că n-aș fi fost În stare să citesc. Femeia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
încă o noapte în spital mi se părea sinistră. E drept că abia puteam merge de durere de spate, dar pipi roz nu mai făceam. — Nu uita că ai pierdut sânge. Încă ai nevoie de perfuzii, se încruntă doctorul, cu asprime în voce. Am încercat să mă împac cu ideea că îmi voi petrece încă o noapte în spital. Nu avem nici o carte, nici măcar un ziar la mine și oricum probabil că n-aș fi fost în stare să citesc. Femeia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... Tainicele cărări ale iubirii - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi, certânduse cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg deloc... Am stat de vorbă cu atâția oameni mari... profesori, conferențiari, academicieni, scriitori... și nu am roșit în fața nimănui și doar mă privesc atâția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
gustarea. Nu. El, Ulpiu, nu-și va lua de iubită decât o soție întreagă, înaltă, perfectă, sănătoasă, fără cusur, o tovarășă ideală de viață, care o să-l îndrăgească și, cu afecțiune, care îl va ajuta să treacă peste orice asprime a vieții. În plus, n-a fost el și nu este, de când se cunoaște pe lume, un fel de artist? Femeia lui, a hotărât el că trebuie să se dovedească, în plus, și cea mai splendidă femeie din lume. Bine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-o provocăm se va întoarce, sau nu, în interesul dumitale. - Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fără nici o ezitare! Să nu tulburăm cu vreo asprime necugetată de limbaj pe neprețuitul nostru invitat. Tu singură ai spus ce suflet sensibil și ușor de lovit poartă, în interiorul făpturilor lor, domnii artiști. - Da, dragă. Când a fost rândul tău, ai vorbit. Acum, că ți se pare că a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o genialitate sălbatecă părul său negru - strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar buzele strâns lipite, vinete, erau de-o asprime rară. Ai fi crezut că e un poet ateu, unul din acei îngeri căzuți, un Satan, nu cum și-l închipuiesc pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un Satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un Satan mândru de cădere, pe-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acută în colțurile laterale, încadrată de un păr roșu - închis, aspru și amestecat des cu fire de tot albe, ce contrastau cu nuanța întunecată a părului. Nasul era uscat și buzele foarte subțiri; ochii erau suri, mari și de-o asprime estraordinară. Nimănui nu i-ar fi venit în minte să zică că-i frumos, dar vigoarea deosebită, aspră care respira din toate mișcările sale îi dădeau acea atragere pe care-o esercită fără s-o vrea sau s-o știe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce-ai făcut”. Ajungând la ele, bunicul meu a Început să le cerceteze cu atenție. Înainte să termine, s-a așezat În genunchi ca să se poată uita și la partea de dedesubt a scaunelor. „Robert”, i-a spus el cu asprime tatălui meu, „nu le-ai vopsit și pe dedesubt”. Tata a argumentat că oricum acolo nu se uită nimeni. „Cine-o să știe?”, a mai Întrebat el. „Tu”, i-a răspuns bunicul, punându-i pensula În mână din nou. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
poate de țâfnos: „Pot să te ajut cu ceva?”. Omul a străbătut camera și a Început să-și despăturească din nou broșura. „Nu doriți să cumpărați niște oale și tigăi?”, a repetat el. M-am uitat În ochii lui cu asprime și i-am spus: „Nu, nu doresc”. „Nu-i nimic”, a spus el lăsând broșura la o parte, „de niște cărți pentru copii ce ziceți?”. L-am informat că nu am copii. „Nici o problemă”, a zis, căutând iar prin geantă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
controversei donatiste, Augustin a fost tentat să admită o formă - chiar și îmblânzită - de control forțat al statului asupra comunităților „indisciplinate” ale schismaticilor 1. Episcopul Hipponei a imaginat această formă de intervenție seculară ca pe o corecție tranzitivă, asemănată cu asprimea unui dascăl care își mustră elevii. Dar „violența nu aduce nici beneficii dialectice, ci încurajează de la sine o altă violență”2. Aici Augustin se îndepărtează de o tradiția monastică a creștinismului răsăritean care - de la Origen la Maxim Mărturisitorul - a discutat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dintre Înalt și adînc, real și imaginar etc., Într-o coincidentia oppositorum concentrată În conceptul de suprarealitate, apare și la el, parafrazată bunăoară În Radiografie: „Scriu [...] pentru posibilitatea, oricît de redusă, de a suprima cu o cizelare de cuvinte atîtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă Între lebezi de sticlă, leagănul care să fie și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele, pe scurt, ce Împresoară și, prin violența lor, determină pe leneșul visător să scrie. Fantezia călătorește departe, spre alte ținuturi, În timp ce un sentiment puternic de asprime scitică, oroarea față de „timpul rău” năvălesc În poem. SÎnt, În fapt, mai multe planuri (spații) care se concurează În Pastelurile lui Alecsandri (cele mai reușite, sub raportul compoziției). Cel dintîi este spațiul căminului: refugiu, loc de claustrație comodă, spațiu securizant
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anumită substanță și coerență acestei geografii sacre. Imaginația revine pe pămînt și, pe cît este posibil, se Încorporează În materie. Cum semnalam la Început: pastelurile sînt scrise Într-un loc bine ocrotit și cu un sentiment neascuns de ostilitate față de asprimile naturii. Intervine, În imaginarul poetic, și nuanța temporală. Alecsandri vede (cîntă) același peisaj iarna, primăvara, vara, toamna. Sensibilitatea lirică se modifică În funcție de orarul universului. Iarna se plînge de frig, primăvara celebrează nunta cosmică: „Însoțirea naturii cu mîndrul soare”. Însă nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]