2,081 matches
-
În rolurile principale joacă actorii Jimmy Hunt, Helena Carter și Arthur Franz. După ce filmul a fost terminat,"Invaders" a fost distribut de Twentieth Century-Fox Film Corp. David MacLean (Jimmy Hunt) este un băiat de 12 ani care este pasionat de astronomie. Acesta este șocat când observă o farfurie zburătoare care aterizează în groapa de nisip dincolo de curtea sa. Dimineața următoare, tatăl său, George (Leif Erickson), se duce să vadă despre ce e vorba și misterios dispare. Mama lui David, Maria (Hillary
Invaders from Mars (film din 1953) () [Corola-website/Science/327019_a_328348]
-
o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
1905 este absolvent al Facultatea de Științe din Iași și este numit profesor la Școala Comercială din Iași. Un an mai târziu, este numit profesor la un liceu din Botoșani. În 1908 pleacă la Paris ca bursier pentru a studia astronomia. În 1914 a luat doctoratul în matematică la Sorbona. În perioada 1914 - 1918 funcționează la Observatorul din Iași, ca apoi în 1915 să fie numit docent la Universitatea din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
inspector general în învățământul secundar. A mai fost: decan al Facultății de Științe, membru al Societății Gazeta Matematică, al Societății Matematice din Franța, Palermo, membru al Academiei de Științe din România. S-a ocupat în special de analiza matematică și astronomie, studiind ecuațiile integrale neliniare, ecuațiile integrale exponențiale, ecuațiile integro-diferențiale cu variabile separabile, cu problema creșterilor finite și teoria seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
seriilor. A lucrat la întocmirea hărții fotografice a cerului pentru secolul XX. A determinat coordonatelor ecuatoriale ale unui număr de 1687 de stele și a calculat efemeridele altor stele duble și planete. Opera lui cuprinde lucrări de analiză matematică, de astronomie, cărți și manuale pentru învățământul mediu și superior, precum și lucrări publicate în revistele de specialitate române și străine.
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
și de al-Andalus, ai cărei învățați au aprofundat domenii dintre cele mai diverse. De pildă, Abū ‘Abdallăh al-Qurțubī al-Ḥasanī, primul cartograf științific, a alcătuit spre sfârșitul vieții un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui Ibn al-Raqqăm sau "Cărțile despre știința astronomiei", de Alfonso al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui Ibn al-Raqqăm sau "Cărțile despre știința astronomiei", de Alfonso al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul Europei. În paralel cu gustul pentru călătorii s-a dezvoltat și practica relatării acestora, gen literar denumit "riḥla". Apărută în spațiul arab, aceasta a fost și pe
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Crăciun 1758. Natura periodică a acestei comete fusese prevăzută de Edmond Halley în 1705, însă acesta din urmă murise fără să fi putut verifica previziunea sa. Crescut pentru a deveni fermier sub autoritatea unui tată strict, a studiat în secret astronomia din cărțile pe care și le procura, îndeosebi "Vorhof der Sternwissenschaft" (în română: "Curtea astronomiei") de Christian Pescheck. A învățat latina și, la vârsta de 21 de ani a moștenit ferma, fapt care i-a permis să-și construiască propria
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
acesta din urmă murise fără să fi putut verifica previziunea sa. Crescut pentru a deveni fermier sub autoritatea unui tată strict, a studiat în secret astronomia din cărțile pe care și le procura, îndeosebi "Vorhof der Sternwissenschaft" (în română: "Curtea astronomiei") de Christian Pescheck. A învățat latina și, la vârsta de 21 de ani a moștenit ferma, fapt care i-a permis să-și construiască propria grădină botanică, o bibliotecă, un laborator și un muzeu. A fost susținut de diverși donatori
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
matematică, în timp ce dezvoltarea primelor calculatoare își are originea în electrotehnică și telecomunicații. De aceea, calculatorul reprezintă doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptele teoretice. Informaticianul olandez Edsger Dijkstra afirma: "În informatică ai de-a face cu calculatorul, așa cum ai în astronomie cu telescopul". A nu se confunda informatica nici cu Tehnologia informației și nici cu teoria informației. Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informație și matematică. Alte surse susțin că provine din combinația informație și automatică. Istoria informaticii începe înainte de momentul
Informatică () [Corola-website/Science/296820_a_298149]
-
ar fi o macromoleculă, un obiect metalic, corpul omenesc, Soarele, norii cosmici intergalactici), dar fără a interacționa cu acestea și fără a întâmpina vreo piedică. Proprietatea aceasta a făcut ca în ultimii ani neutrinii să câștige enorm în importanță pentru astronomie și astrofizică, devenind posibilă detectarea exactă a sursei lor cosmice (de exemplu miezul Soarelui, regiunea din spatele unor nori cosmici opaci pentru lumină și altele) cu ajutorul unor aparaturi mari, complexe și speciale, care pot fi considerate a fi telescoape. Într-un
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
aer respirabil. Cu cinci ani în urmă, dezamăgit de situația sa materială tot mai proastă, Hans Pfaall se gândea să se sinucidă. Într-o zi, pe când rătăcea deprimat prin oraș, el a găsit la o librărie locală o carte de astronomie care i-a atras atenția. Inspirat de cartea citită, Pfaall a început să se documenteze cu privire la astronomie și la aparatele de zbor, construind un balon cu aer cald care folosea un gaz necunoscut descoperit de un cetățean misterios de Nantes
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
se gândea să se sinucidă. Într-o zi, pe când rătăcea deprimat prin oraș, el a găsit la o librărie locală o carte de astronomie care i-a atras atenția. Inspirat de cartea citită, Pfaall a început să se documenteze cu privire la astronomie și la aparatele de zbor, construind un balon cu aer cald care folosea un gaz necunoscut descoperit de un cetățean misterios de Nantes. El crede că există aer rarefiat între Pământ și Lună, nefiind de acord cu savanții care susțin
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
(prescurtat ESO, fost "European Organization for Astronomical Research in the Southern Hemisphere") este o organizație interguvernamentală de cercetări în domeniul astronomiei, formată și susținută de 15 guverne (14 țări europene și Brazilia). Înființată în 1962 cu obiectivul de a oferi laboratoare avansate pentru astronomii europeni ce studiază cerul emisferei sudice, este cunoscută pentru construirea și administrarea unora dintre cele mai mari
European Southern Observatory () [Corola-website/Science/318973_a_320302]
-
de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focșani, Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, și ulterior, liceul în Germania, la Potsdam. Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz (1821 - 1894). În perioada 1870 - 1874, a urmat studiile inginerești, la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, unde erau profesori iluștrii ingineri Schwedler și
Anghel Saligny () [Corola-website/Science/297167_a_298496]
-
a căsătorit, dar nu a avut copii. A urmat o perioadă de douăzeci de ani în care a publicat asiduu numeroase articole și cărți din diferite subdomenii ale matematicii și mecanicii: algebră, calcul infinitezimal, teoria probabilităților, teoria numerelor, mecanică teoretică, astronomie, mecanica fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte mult. Trei ani mai târziu, moartea regelui Frederic al II-lea al
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni și utilizând calculul variațiilor, el a descoperit funcția care satisface ecuațiile Lagrange, funcție care îi poartă numele. A dezvoltat mecanica analitică, introducând metoda "multiplicatorilor Lagrange" (1788). S-a implicat, de asemenea, în astronomie, efectuând cercetări ample cu privire la "problema celor trei corpuri", unul din rezultatele sale fiind punerea în evidență a punctelor de oscilare („punctele lui Lagrange”) în 1772. O teoremă celebră îi este atribuită: Teorema lui Lagrange.
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
au funcționat de asemenea ca centre de cultură și educație. Educația de masă era sprijinită de o rețea de biblioteci publice. Biblioteca școlii fondate de Mehmed-pașa Sokolović în Budin (Buda) conținea în afară de cărți religioase musulmane și lucrări de oratorie, poezie, astronomie, muzică, arhitectură sau medicină. Societatea otomană era caracterizată printr-o relativă toleranță religioasă. Creștinismul nu era interzis, dar creștinii erau tratați ca niște cetățeni de rang inferior. Orientalistul britanic Thomas Walker Arnold susține că islamul nu era promovat cu forța
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
a predat între 1955 și 1993. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1969 pentru descoperirea unui sistem de clasificare a particulelor subatomice. Actualmente, este profesor emerit de fizică teoretică la Caltech și profesor universitar în cadrul departamentului de fizică și astronomie din Universitatea New Mexico din Albuquerque, New Mexico. Este membru al comisiei editoriale a "Enciclopediei Britannica". În 1984 Gell-Mann a co-fondat Institutul Santa Fe — un institut de cercetări non-profit din Santa Fe, New Mexico — pentru a studia sisteme complexe și
Murray Gell-Mann () [Corola-website/Science/311201_a_312530]
-
oameni, le-ar lua cercetătorilor ani ca să proceseze toate fotografiile, dar se estimează că chiar și 10-20.000 de persoane, care și-ar folosi timpul liber să clasifice, procesul ar putea dura doar o lună. Nu sunt necesare cunoștințe de astronomie. În tutorialul site-ului, sunt arătate galaxii în formă de spirală și eliptice și pot încerca să ghicească înainte de a vedea răspunsul corect. De asemenea le sunt arătate imagini ale stelelor sau urmelor de sateliți pe care telescopul le-ar
Galaxy Zoo () [Corola-website/Science/315363_a_316692]
-
anatomice a lui Leonardo din Canonul proporțiilor unde este descris "Omul vitruvian". În timpul Renașterii, atunci când cultura greacă a fost redescoperită, a fost cunoscută o perioadă de dezvoltare puternică. Dincolo de progresele realizate în filozofie, știință și în discipline cum ar fi astronomie, matematică, geometrie, au existat progrese tehnologice diverse. Reapariția scrierilor oamenilor de știință, cum ar fi Ctesibius și Hero (ambii din Alexandria), și Filon al Bizanțului, a avut o influență semnificativă asupra oamenilor de știință Renașterii. Prin comparație cu alte domenii
Robotul lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323145_a_324474]
-
În anii studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată asociația studenților basarabeni din Petersburg. După absolvirea universității a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar. Constantin Argetoianu îi face următorul portret, la prima lor întâlnire, din luna martie 1918 de la Iași: „"Inculeț mi s-a arătat ce era, de la prima întâlnire
Ion C. Inculeț () [Corola-website/Science/307238_a_308567]
-
emise de acest nucleu ionizează straturile exterioare eliminate ale stelei, ele radiind ca o nebuloasă planetară. Georges Abell și Peter Goldreich au stabilit, în mod corect, că nebuloasele planetare evoluează din stelele gigantice roșii. Nebuloasele planetare sunt obiecte importante în astronomie deoarece joacă un rol crucial în evoluția chimică a galaxiei, returnând material în mediul interstelar care a fost îmbogățit cu elemente grele și alte produse ale nucleosintezei (cum ar fi carbonul, azotul, hidrogenul și calciul). În alte galaxii, nebuloasele planetare
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
organizat un grup de oameni de știință, tineri interesați de acest subiect. În 1954, cănd academicianul M.A. Leontovich a început să lucreze la Institutul de Energie Atomică, Prochorov a devenit responsabil al laboratorului pentru oscilații. În 1959, laboratorul pentru astronomia radio, condusă de profesorul V.V. Vitkevitch a fost organizat de unul din departamentele laboratorului de oscilații și în anul 1962 alt departament a fost separat că laborator al radiofizicii cuantice (condus de profesorul N.G. Basov). Academicianul D.V. Skobeltzyn, director al
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]