1,573 matches
-
ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere, cu vocea stinsă, îi pofti pe toți cei de față de la praznic... la pomana celei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ales când era liniște În jur, niște glasuri care Îmi spuneau ceva foarte repede, ceva ce eu nu puteam Înțelege. Dacă le lăsam să vocifereze, deveneau din ce În ce mai arcuite, ca niște bolți Înalte de case părĂsite. Atunci când nu mai suportam Îmi astupam urechile, băteam din palme și din picioare și, ca prin farmec, vocile se opreau. Trebuiau să se oprească. Uneori mă Întrebam ce s-ar Întâmpla dacă Într-o bună zi aș bate din mâini și din picioare și vocile tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iglu, Învelită În ceva, nu puteam să-mi dau bine seama În ce, părea să fie un sac de dormit, pentru că nu simțeam frig, deși sacul era așezat pe zăpadă. Nasul și ochii Îmi erau liberi, dar gura Îmi era astupată. În partea opusă a igluului l-am zărit pe ivan, stătea cu capul În jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am Încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
prima zăpadă se spune apingaut. la zăpadă ondulată de vânt - kaiyuglak. ZĂpadă ca un zahăr granulat - pukak. ZĂpadă ca un zahăr pudră - nutagak. Ca o sare grunjuroasă - pokaktok. ZĂpadă care stă deasupra capului gata să cadă - mavsa. ZĂpadă moale care astupă o spărtură În gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. ZĂpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fărĂ să te afunzi În ea - katiksugnik... oare pe ce fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ales când era liniște în jur, niște glasuri care îmi spuneau ceva foarte repede, ceva ce eu nu puteam înțelege. Dacă le lăsam să vocifereze, deveneau din ce în ce mai arcuite, ca niște bolți înalte de case părăsite. Atunci când nu mai suportam îmi astupam urechile, băteam din palme și din picioare și, ca prin farmec, vocile se opreau. Trebuiau să se oprească. Uneori mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi aș bate din mâini și din picioare și vocile tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iglu, învelită în ceva, nu puteam să-mi dau bine seama în ce, părea să fie un sac de dormit, pentru că nu simțeam frig, deși sacul era așezat pe zăpadă. Nasul și ochii îmi erau liberi, dar gura îmi era astupată. În partea opusă a igluului l-am zărit pe Ivan, stătea cu capul în jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prima zăpadă se spune apingaut. la zăpadă ondulată de vânt - kaiyuglak. Zăpadă ca un zahăr granulat - pukak. Zăpadă ca un zahăr pudră - nutagak. Ca o sare grunjuroasă - pokaktok. Zăpadă care stă deasupra capului gata să cadă - mavsa. Zăpadă moale care astupă o spărtură în gheața de pe un lac - mitailak. Petec de zăpadă - apuuak. Zăpadă multă care blochează accesul la ceva : kimaugruk. iar la zăpadă pe care se poate merge fără să te afunzi în ea - katiksugnik... Oare pe ce fel de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se privise odată acolo, peste umărul Antoniei, și văzuse doar un obraz numai zbîrcituri, al lui, oglinda era una cosmetică - nimic profetic, doar scotea În relief, mărind, tot ceea ce trebuia corectat, astupat cu pulberi sau creme, ascuns. Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta s-ar fi putut, Întorcînd lumina soarelui amiezii, Într-o zi de vară, spre un puț de petrol
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iasă, se temea să nu nimerească unde nu se cade, necunoscând casa. Aruncă o clipă privirile pe fereastra cea mică și constată că dădea într-o curte vecină. De altfel, era o fereastră condamnată, care ar fi urmat să fie astupată în cazul unei construcții alăturate, dar pe care, se vede, relațiile dintre vecini o îngăduiau. În curtea de alături, Felix văzu o casă fără etaj, cam veche, dar solidă și largă. Ferestrele înalte aveau deasupra frontoane grecești de tencuială, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stropi mărunți de noroi. Otilia prinse unul chiar pe rochia ei, dar, când vru să pună mâna pe insecta de culoarea paiului putred, rămase numai cu un picior minuscul între degete. Când brișca trecea printre semănăturile de porumb, zarea era astupată cu desăvârșire. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte și de stoluri de vrăbii. Pluteau pe o mare galben-verzuie, în care valurile prea înalte împiedicau ochii să tragă linia orizontului. La încetarea porumbiștilor, reapăreau miriștile sau lanurile, tot atât de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acasă la el, și astfel, a doua zi de Crăciun, Titi se înfunda într-o stradă din dosul Gării de Nord. Casa la care se opri, după număr, era scundă și părea să fi fost înainte o prăvălie, ale cărei vitrine fuseseră astupate. Titi n-avea nici o idee de stiluri arhitectonice și valori sociale G. Călinescu și intră în curte fără bănuieli, lătrat de doi mari dulăi. Sohațchi îl primi cu exclamații groase de veselie și-l păzi până ce-și scoase șoșonii în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu o femeie ca Olimpia, și, ca să înlăture răspunsul generalului, luă o bucățică de șvaițer și-l vîrî cu vârful degetelor în gura acestuia. Generalul prinse șvaițerul și, în treacăt, sărută și degetele Georgetei. Fata se pregătea să-i mai astupe gura cu o altă bucată, făcând și ea la fel, în scopul stimulării, când sosi Stănică. Primejdia era înlăturată. - Să mă iertați c-am întîrziat, dar de-abia am scăpat desocru-meu. Olimpia, ce să-ți spun, iubitul tău tată e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din câte o bancnotă rulată de o sută, așa cum deprinsese el odată, la circ, de la o focă, acolo, deci, unde, în fine, Genel intră, efracționînd în domiciliul cucoanei. Nu prin forțarea yalei de la intrare, ci printr-o gură de aerisire astupată c-o plasă de sârmă, și sprijinindu-se pe-un frigider bombat și dezafectat. Și, retrecîndu-și în revistă emoțiile de peste zi, portjartierul mai întunecat decât intrarea într-o grotă, cracii obraznici, combinația nemaipomenită de forme între o babă și un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gură rea! - Ba am să ridic mâna, că nici nu dă pe la biserică. P-astea numai când le lovește câte o dambla, atunci își aduc aminte de Dumnezeu.... - Ce spune? - Ce să spună, oliu, ai surzit de tot, Lixandro, te-astupi! Baba Lixandra se oprea nedumerită în drum și dădea din umeri: - Cine s-astupă? - Las-o, că nu mai are mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
astea numai când le lovește câte o dambla, atunci își aduc aminte de Dumnezeu.... - Ce spune? - Ce să spună, oliu, ai surzit de tot, Lixandro, te-astupi! Baba Lixandra se oprea nedumerită în drum și dădea din umeri: - Cine s-astupă? - Las-o, că nu mai are mult și asta! - Da pe dumneata nu te vezi, c-ai ajuns numai oase! - Chirițo, să nu-mi cobești, Chirițo, că o dată te blestem! Să nu cad la daruri, Chirițo! - Ce-aveți, Doamne iartă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În mijloc aștepta comisarul, cu mâinile în buzunare. El vorbi la început. - Spuneți unde sânt caii? Hoții se priviră în ochi. Încleștară măselele. Acu era acu... - Nu știm nimic, tăiați-ne, omorîți-ne! Nu știm nimic! zise Paras-chiv hotărât. Șeful
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-avea grijă... S-a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu -lar fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără să le-o zică, îi împlineau alintând gândirile. El nu-și putea esplica această armonie prestabilită între gândirea lui proprie și viața cetelor îngerești. - Nu vezi tu, Mario, că tot ce gândesc eu îngerii împlinesc în clipă? Ea îi astupă gura cu mâna. Apoi îi șopti la ureche: - Când plouă, toate grânele cresc; când Dumnezeu vrea, tu gândești ceea ce gândesc îngerii. În zadar. Mintea lui era preocupată și privirile ochilor lui mari erau ațintate asupra acelei porți vecinic închise. - Aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu ți-e iertat să vorbești... nu ți-e iertat... Nu te scula, căci asemenea nu ți-e iertat... Ea-l împinse în perini... El voia să vorbească, dar își simți gura astupată de sărutări.. El își închise ochii și simțea că inima i se sparge în piept... apoi iar îi deschise, spre a cuprinde cu ei dulcea lui sarcină, care râdea c-un fel de copilăroasă nebunie de zâmbetul lui, de surprinderea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căută paleta, pinsulele, lăsă peste fereastă o perdea de matasă albastră, încît camera se împlu de un aer vioriu... așeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn, ușa cabinetului se deschise... și... Cezara era să răcnească... dar își astupă gura c-o mânuță și cu alta ochii. Să vorbim încet... cel puțin lectorii mei închipuiască-și că li vorbesc la ureche... ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într - atâta de bătăile inimei încît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
închise ochii. Simțea că plânge fără să vreie. - Mi-ar trebui încă câteva ședințe, zise Francesco. Cezara-și deschise ochii, dar... Francesco trăsese perdeaua și ea-l văzu din nou pe Adonis al ei în lumina cea plină a soarelui. Își astupă iar ochii și auzi cum pictorul și Ieronim se depărtaseră în cabinetul alăturat. Ea sări repede, tiptil, încet, se repezi pe uș - afară în buduarul ei, s-aruncă pe pat, ș-ascunse fața în perini și boțea tot ce încăpea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
reveni, își căută paleta, lăsă peste fereastă o perdea de mătasă încît camera se împlu de un aer vioriu... așeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn, ușa cabinetului se deschise... și... Cezara era să răcnească... dar își astupă gura c-o mână și cu alta ochii. Rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într - atâta de bătăile inimei încît îi sărise un bumb de la pieptarul îngust de catifea neagră... dar cine știa că inima ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii. Simțea că plânge fără să vreie. - Mi-ar trebui câteva ședințe, zise Francesco. Cezara-și deschise ochii, dar... Francesco trăsese perdeaua și ea-l văzu din nou pe Adonis al ei în lumina cea {EminescuOpVII 160} plină a soarelui. Își astupă iar ochii și auzi cum pictorul și Ieronim se depărtară. Ea sări repede, tiptil, încet, se repezi pe ușă afară în buduarul ei, s-aruncă pe pat și-și ascunse fața în perini. Când Francesco intră în odaia ei, ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
căută paleta, pinsulele, lăsă peste fereastă o perdea de matasă albastră, încît camera se împlu de "un aer vioriu... așeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn, ușa cabinetului se deschise... și... Cezara era să răcnească... dar își astupă gura c-o mânuță [mînă ] și cu alta ochii. Să vorbim încet... cel puțin lectorii mei închipuiască-și că li vorbesc la ureche... ia să vedem, rămas-a mâna Cezarei tot la ochi? Sânii îi crescuse într - atâta de bătăile inimei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
închise ochii. Simțea că plânge fără să vreie. - Mi-ar trebui încă câteva ședințe, zise Francesco. Cezara-și deschise ochii, dar... Francesco trăsese perdeaua și ea-l văzu din nou pe Adonis al ei în lumina cea plină a soarelui. Își astupă iar ochii, și auzi cum pictorul și Ieronim se depărtaseră în cabinetul alăturat.. Ea sări repede, tiptil, încet, se repezi pe uș - afară [ușă afară] în buduarul ei, s-aruncă pe pat, ș - [și și] ascunse fața în perini, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]