1,057 matches
-
activitatea noastră mentală se situează atunci la nivelul subconștientului, care, prin definiție, face parte din inconștient. În clopotele următoare îți voi arăta cum să procedezi pentru a te ridica la acest nivel atunci cănd dorești și să faci astfel experiența atemporalului. O astfel de experiență îți va aduce dovada că omul poate într-adevăr să transceadă limitele aparente ale timpului și, pe plan cosmic, să aibă acces la trecutul și viitorul istoriei umane, care, în absolut, nu constituie decât un etern
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o experiență sensorială într-o dimensiune spațială. Activitatea neuronală a creierului compară mesajele primite cu propriile imagini stocate în memorie și analizează distorsiunile ivite cu participarea psihică a percepției și analizei. În vis experiențele reportează imagini mnemice și interceptări extraumane atemporale și din spații diferite celui în care creierul se află în presupusul repaos. De aceea se afirmă că visele sunt experiențe de conștiență ale memoriei. Aceastea nu pot însă explica caracterul reflex realizat între inconștient și conștient. Fenomenele devin mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putem evada măcar cu privirea Fereastra e-o poemă de plumb și de scântei...1299 Somnul apare astfel ca o divinitate ambivalentă și adeseori visul poate deveni premoniție, având acea posibilitate descrisă de noi de a ne aduce informația universală atemporală și non spațială cu rol inițiatic. În rețeaua neuronală se prind zburătoarele nopții, ele se receptează cu un al treilea ochi al visului, descris alegoric dintotdeauna. "Cel mai opac și-ndepărtat ochi dintre noi e fereastra"1300. Această falie nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ar părăsi în sfârșit, și mirosul de flăcări și pucioasă s-ar risipi. Până și acum, în timp ce scriu“, tremur și sunt scuturat de fiori. „Amintirea“ e un nume prea slab pentru o asemenea cumplită evocare. O, Hartley, Hartley, cât de atemporală, cât de absolută e iubirea! Iubirea mea pentru tine nu-i conștientă că eu sunt bătrân și că tu ești, poate, moartă. Azi-dimineață la unsprezece am mâncat trei portocale. Portocalele trebuie mâncate în singurătate, în chip de festin deosebit, atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai sinchisea de felul cum îi arăta părul, și un bigudiu uitat atârna la capătul unei șuvițe răsucite. Fața îi era uscată, uscată, cu excepția buzelor nefardate pe care și le umezea cu limba, și a ochilor albaștri, acele eleștee straniu atemporale, care se umpluseră dintr-o dată de lacrimi reținute. Își mișcă umărul, degajându-se ușor din strânsoarea mea, iar eu am lăsat-o să se îndepărteze. Pentru prima oară de la revederea noastră îi studiasem cu atenție chipul și încercam o profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
obiect.” (I, p. 228). Categorie gramaticală prin care subiectul vorbitor modalizează acțiunea verbului înscris într-o perspectivă temporală, modul adaugă încă o dimensiune identității specifice a verbului, condiționată deictic. Rămân înafara acestui proces de modalizare „modurile” nepersonale, întrucât reprezintă ipostaze atemporale sau ipostaze temporale absolute, iar, prin aceasta, își pierd caracterul deictic. Rămase în afara raportului cu situația de comunicare, aceste variante morfologice ale verbului situează unitatea lexicală pe care o introduc în sistemul gramatical al limbii într-o categorie/clasă lexico-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fie?” (I.L. Caragiale) sau într-un moment posterior: prezentul conjunctivului dezvoltă și sensul de posterioritate: „Așa să răspunzi de câte ori are să te întrebe cineva.” (Cezar Petrescu) Ca valoare „nominativă”, când intră în relație de sinonimie cu infinitivul verbului, prezentul conjunctivului este atemporal: „Culmile reporterului. Să-i chiorăie mațele de foame și el să se scobească-n dinți în fața lui Capșa, spunând c-a dejunat adineaori cu Arton.” (I.L. Caragiale) În funcție de planul semantic și structura contextului sintactic, prezentul conjunctiv poate dezvolta valoarea unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
generează cele două funcții sintactice principale, centrale în structura enunțului: • predicatul, concretizare verbală (sau verbal-nominală) a predicației, • subiectul, concretizare nominală (pronominală etc.) a „obiectului” predicației. Factorul dinamic îl reprezintă predicatul. Expresie activă a predicației, el situează în timp componente semantice atemporale și descrie un anumit raport, variabil, între obiectul enunțului (al predicației enunțului) și subiectul enunțării (al actului lingvistic). Verbul devine predicat prin trecerea sa din starea pasivă a planului paradigmatic al limbii, unde ocupă o poziție lexicală (care-i asigură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
accesoriu care ne ajută să reînviem sentimente și amintiri. O incursiune în lumea fascinantă a parfumeriei este un prilej minunat pentru a culege imagini de epocă și imagini actuale despre marii creatori de parfumuri, adevărați magicieni în această poetică și atemporală meserie. Pierre-François-Pascal Guerlain „N-am să uit niciodată mireasma bujorilor și a crinilor din grădina bunicului, nici a trifoiului cățărător. Nimic nu-mi va șterge din memorie surpriza mirosului violent al câmpului cu flori de tutun... sau narcisele de munte
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări tematice în contextul formei arhitecturale. Compozitorul decide reducerea șabloanelor și convențiilor dezvoltării și refuză temele în calitate de personificare. Sintaxa evoluează în perioade asimetrice, în care melopeea pentatonică, fără atracție gravitațională instalează o impresie atemporală. În muzica debussyistă, impresia de vag derivă, la nivel conceptual, din proiectarea unor viziuni aparținând, adesea, lumii fantastice (La danse de Puck, Ondine, La Fille aux cheveux de lin), iar în planul mijloacelor de limbaj, din evitarea armoniei cadențiale, utilizarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de interpretare, spre o multitudine de semnificații. De asemenea, imaginile vizuale devin secundare în raport cu profundele implicații orientale, în care regăsim aceeași adâncă meditație axată pe ideea de Timp. În atmosfera de tăcere contemplativă, viziunea conceptuală apelează la o subtilă asociere atemporală, în care timpul prezent, corespondent luminii selenare, ne apare alăturat celui trecut, sugerat de umbra templului demult dispărut. Senzația opririi Timpului în loc își află corespondența în opțiuni de limbaj adecvate, precum tempo-ul Lent ( ) doux et sans rigueur (blând și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
analogiei simboliste în muzică. Prin straniile urme repetate obsesiv asistăm la o atmosferă enigmatică, ce destăinuie o formă de solitudine depersonalizată. „Pașii” și sentimentul lor pierdut ne conduc spre o dublă dimensiune afectivă: fondul monocrom al tabloului cu spațiul său atemporal și apariția „tandrului și tristului regret” (comme un tendre et triste regret), care ni se dezvăluie ca o chintesență aproape mistică, întreținută de revelația senzitivă. Resortul acestei muzici pare a fi o senzație trăită și stocată de memorie într-o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de o incomprehensibilitate dincolo de capacitățile lui: timpul trecuse, se făcuse târziu, exact cum spuseseră țigăncile, afară scurgându-se doisprezece ani. În continuare evenimentele se desfașoară tot după o regulă care îi scăpa personajului principal sau dupa nici o regulă: birjarul parcă atemporal care îl duce la locul magic este un mesager, care îl ajută pe neștiutor să se descurce, singurul punct de intersecție între cele două secvențe de timp fiind tot la țigănci. Pendularea aceasta între două lumi, acum bizare amândouă, una
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
monedei în economie și societate, austriecii își recapătă imboldul inițial de a susține neutralitatea monedei și de a ataca absolut orice imixtiune a oricărei instituții sau agent economic sau țară în funcționarea monedei. Ei privesc moneda ca pe ceva asocial, atemporal, ori în afara realității și istoriei. Este un gen de contradicție în abordare pe care o subliniem, fără a-i combate prea puternic pe austrieci, fie și numai pentru că modelul lor despre monedă este unul splendid dar absolut în afara faptelor și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ai primei Legislaturi când mai funcționa o anume etică a "binelui public" și chiar buna credință, valori pulverizate astăzi. Ignoranța într-ale politicii era vădită și păguboasă, biblioteca Parlamentului goală pușcă. O adunătură de interese divergente, foști activiști "repansați", țărăniști atemporali, securiști liberali, inocenți și veleitari, carieriști etc. care se sfâșiau reciproc, grotesc uneori sau comic pentru mize mărunte. O lume aflată la mijloc de bine și rău, toate refulările trebuiau expurgate, unii pierd, alții câștigă, ne comportăm așa cum suntem, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
enunțare de discurs. Așadar avem de-a face nu cu două ci cu trei sub-sisteme enunțiative de bază: Schema 26 Benveniste a mai avut și intuiția valorii speciale a "prezentului de definiție" pe care-l consideră ca pe un "prezent atemporal". Incluzîndu-l pe acesta din urmă în enunțarea istorică (2000, p.228), el îl numește "foarte rar" și nu-l apropie de PR gnomic al maximelor, proverbelor și al altor dictoane. Așa cum timpurile enunțării de discurs însoțesc de preferință pronumele EU
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cultură la alta, este un alt element critic al tranzacțiilor interculturale. Aceasta reprezintă orientarea culturală către lucruri precum Dumnezeu, natură, viață, moarte, univers și alte teme filosofice legate de "ființare". Aceasta ne ajută să ne plasăm în univers, are rădăcini atemporale și reprezintă fundamentul oricărei culturi, pe care o influențează la un nivel profund, cu efecte subtile și dificil de relevat. Concepția despre lume influențează chestiuni foarte diferite, de la felul cum îi vedem pe ceilalți, la cum ne petrecem timpul ș.a.
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
din Iliada, cu un rafinat mecanism intertextual ce amintește și de sonetele lui Ronsard, dar și de piesa lui Shakespeare Troilus și Cresida. Ceea ce a asigurat în timp succesul piesei a fost, desigur, umanismul ei (evidențiat, de pildă, de montarea atemporală realizată de Jean Mercure, în ianuarie 1971 la Théâtre de la Ville și percepută de unii critici ca un apel pentru dezarmarea nucleară), dar și capacitatea sa de resemantizare în condițiile foarte precise ale unei amenințări cât se poate de reale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ilustrează valoarea fundamentală a prezentului; pentru a justifica existența prezentului narațiunii, se consideră că este vorba despre un prezent transpus, cu valoare stilistică (trăim evenimentele ca și cum ele s-ar derula la prezent); mai recent, alți lingviști consideră că prezentul este atemporal (trimite la prezent, la trecut sau la viitor, în funcție de context) și că nu trimite la momentul enunțării decât dintr-un automatism; între aceste două poziții există și diverse soluții de compromis. A. Culioli 114 a sugerat că punctul de reper
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
naționaliste; 5) mișcările sociale și politice ce urmăresc să împlinească voința atribuită națiunii. Probabil, pentru a nu părea că ignoră esențialul, Smith dezvoltă și opoziția clasică deja dintre naționalismul "civic-teritorial" și cel "etnic-genealogic".249 Neajunsul este că astfel de clasificări atemporale ajută prea puțin atunci cînd se pune în discuție substanța istorică mereu hibridă a antrenamentelor naționaliste care, în secolul al XIX-lea, ca și în secolul al XX-lea, contrazic regulile. Explo-ratorului dezarmat astfel nu-i rămîne altceva de făcut
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înscrie într-o bogată tradiție de grupare și sistematizare a normelor juridice din acest domeniu, ce va marca o lungă perioadă de timp destinul acestei ramuri de drept. Noul Cod civil a valorificat atât achizițiile ce se constituie în constante atemporale ale oricărei reglementări de drept substanțial (norme și principii rezistente timpului), cât și normele reclamate de imperativele unui prezent dinamic, de realitățile vii, complexe, în continuă prefacere. Obiectivul prioritar, al reformării reglementărilor de drept privat, l-a constituit structurarea noului
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urmat ordinea implicită în momentul creației, aducând realizarea temporală a fiecăreia dintre părțile sale18. În neoplatonism, articularea cauzelor, impulsurilor, puterilor sau logoi ar constitui modelul inteligibil al fenomenelor. Nici chiar Sfanțul Grigorie însuși nu ar nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
nici „succesiuni temporale” (chronikē akolouthia), nici nu aparține categoriei extensiunii (διαστηματικον νόημα). Nu începe de la un astfel de început, nu ajunge la un astfel de capăt și nu utilizează o modalitate care să poată fi înțeleasă în termenii vreunei ordini. Atemporalul întotdeauna „este cu un pas înaintea” efortului nostru de a-l înțelege și nu ne furnizează nici un punct de oprire 20. Eonii (timpul) și spațiul au fost creați pentru a furniza un receptacul pentru lucruri și evenimente; eternitatea însăși nu
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
individuale nu aveau încă existența 24. Aici, din nou, accentul se pune pe unitatea planului, si nu pe corespondență să specifică și detaliată cu timpul. El percepe aceste semințe ca fiind doar potențial și ezita să le considere un omolog atemporal al evenimentelor. Se presupune că sufletele nu sunt doar simple părți ale unui model inteligibil static; starea lor pare să fie identică celei a progresului nesfârșit spre Dumnezeu, care va fi reluat fără o altă 22 Gersh, From Iamblichus to
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]