1,372 matches
-
lângă jandarmii cu pene de cocoș, pe care se dă vina, lângă unitățile militare, s-au adunat bande de bătăuși și criminali dintre ungurii și secuii din Ardeal. În primele săptămâni de la intrarea ungurilor în partea cedată a Ardealului, suma atrocităților se ridică la 22.713, înglobând: - omoruri -919 - schingiuiri - 1.126 - bătăi 4.126 - arestări - 15.893 - profanări - 124devastări colective -78 - devastări individuale 447. Chiar și în 1942, studenții și populația maghiară din Cluj strigau în fața Consulatului român: „Vrem sânge
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de el, pentru că începea să plângă și nu vroia să-și amintească perioada copilăriei, respectiv anii 1940-1944, adică timpul ocupației maghiare. În vara anului 1944, când se retrăgeau trupele hortiste din România, localitatea în care trăia a fost supusă unor atrocități greu de imaginat, care nici măcar nu se pot povesti. Familia lui a fost ucisă: tata, mama și o soră. Trupurile lor au fost tăiate în bucăți cu toporul și aruncate în cotețul porcilor, unde aceștia le-au tăvălit prin noroi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au fost tăiate în bucăți cu toporul și aruncate în cotețul porcilor, unde aceștia le-au tăvălit prin noroi. El a fost salvat de o vecină maghiară care l-a luat în brațe și a fugit cu el acasă. Aceste atrocități au căzut însă pe capul multor familii din Ardeal în acele zile pe care multă lume nu le va uita până la sfârșitul vieții. La crimele odioase au participat și cetățeni români de naționalitate maghiară, conform povestirilor celor care au suportat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
susținut că imensa forță de muncă evreiască adunată în regiunea Guvernoratului General (peste un milion de muncitori) era un bun prea valoros pentru a fi irosit, în timp ce Germania se pregătea să invadeze Uniunea Sovietică. O parte a armatei germane dezaproba atrocitățile împotriva evreilor din principiu, și pe această perioadă erau conflicte frecvente între armată și SS asupra politicii din Polonia. În cele din urmă, nici Göring și nici liderii armatei nu erau dispuși sau capabili să submineze autoritatea lui Himmler, mai
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de profesie, nu participă direct la lupte, fiind repartizat la o școală de perfecționare a ofițerilor combatanți. Cum sediul școlii se află într-un centru de refacere și reechipare a trupelor, el află din relatările camarazilor sosiți de pe front de atrocitățile războiului, de dramaticele momente ale luptelor de la Oituz, Mărăști și Mărășești. În același timp este martor al dificultăților din spatele frontului: epidemia de tifos exantematic, lipsa de medicamente, hrana insuficientă, organizarea defectuoasă. Romanul se sfârșește odată cu încheierea armistițiului și a păcii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288591_a_289920]
-
priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut cu un coleg de tren, gruzinul Giorgi Achwlediani. Ajungem din aproape în aproape la situația din Cecenia și la relațiile gruzino-cecene, care sunt destul de încordate, zice el. Sigur că rușii fac atrocități în Cecenia, dar și musulmanii ăia sunt niște fiare, de fapt, subliniază Giorgi. „Ei i-au susținut pe separatiștii abhazieni și au tras în noi. Asta nimeni nu le-o poate ierta.“ Războiul actual din Cecenia este precedat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teristice atmosferei generale. Astfel, un ofițer german povestea că la Iași a auzit anul trecut muzica frumoasă a lui Enescu la Maruca Cantacuzino și adăugă, râzând: „Eram costumat în uniformă rusă“. Un general, întrebat cum a permis bulgarilor și turcilor atrocitățile comise la luarea Giurgiului și cum soldații germani nu-i opriseră - „Ce făceau germanii?“ - „Alergau după porci“, le răspunse. La Iași, ne povesti Odeta Slătineanu, trebuia să joace pentru o operă de binefacere piesa lui Robert de Flers l’Evantail
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-și vitele. La vederea oamenilor din Hachisuka, se speriară și mai rău. Aoyama Shinshichi Îi liniști: — N-am venit să jefuim. Mergem să-i pedepsim pe Watanabe Tenzo și pe tâlharii lui. Sătenii se liniștiră, Începând să se plângă de atrocitățile lui Tenzo. Crimele lui nu se mărgineau la furtul unui ulcior de la Sutejiro. Pe lângă că Încasa impozitul anual pe pământ pentru seniorul provinciei, Își făcuse propriile legi și aduna Încă o sumă, numită „taxă de protecție“, pentru orezării și loturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cucerind provincia Mino cu mâinile goale. În acest scop, Își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase În exil pe moștenitorul său, Yorinari. Mai târziu, Își luase una dintre concubinele lui Toki. Circulau povești nenumărate despre brutalitatea lui și despre atrocitățile pe care le comisese. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă a iscusinței lui, odată ce devenise stăpân peste Mino, nu mai cedase nici o palmă de pământ inamicilor. Dar Întorsăturile soartei sunt Înspăimântătoare. Ar fi cu putință ca Întâmplările următoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar, acum, Începea să se Îndoiască. Dosan ajutase financiar mult timp clanul Hachisuka iar prietenia dintre ei era strânsă. Ar fi fost de neconceput ca Koroku să nu știe despre caracterul lui Dosan sau să nu-i cunoască trădările și atrocitățile. Totuși, era un agitator În lupta dintre tată și fiu. Indiferent cât de des relua problema În minte, Hiyoshi nu putea fi de acord să ia parte la acest conflict. În lume existau mii de oameni orbi. Era posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
decât trei mii de ronini! — Maimuță! Gâtul tău subțire se apropie tot mai mult de sabia mea! — Cum? Gâtul meu e În pericol? Chiar dacă le rămâi loial celor din clanul Saito, ce fel de oameni sunt ei? Au comis toate atrocitățile și trădările cu putință. Crezi că mai există provincii cu un simț moral atât de degenerat? Nu ai și dumneata un fiu? N-ai familie? Aruncă o privire spre Mikawa. Seniorul Ieyasu s-a și unit cu clanul Oda, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai spuneți nimic, le porunci el. Dacă refuzați să Îndepliniți ordinul, Îl voi da altcuiva. Iar dacă ceilalți generali și soldați nu mă vor urma, atunci am s-o fac eu Însumi, singur! — De ce e necesar să comitem o asemenea atrocitate? Întrebă din nou Nobumori. Credeam că un adevărat general poate provoca prăbușirea Muntelui Hiei fără a vărsa un singur strop de sânge. — Gata cu „bunul simț“! Vorbesc opt sute de ani de „bun simț“! Dacă nu ardem până-n rădăcini vechiul, mugurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cuvânt, Însă, cred că lucrul care vă Îngrijorează cel mai mult este acela că, dacă atacăm cu foc Muntele Hiei, nu mai Încape nici o Îndoială că țara se va Întoarce Împotriva Domniei Sale. — Exact așa e! exclamă Seiken. Dacă Înfăptuim această atrocitate, atât samuraii, cât și poporul vor fi nemulțumiți. Dușmanii noștri vor profita de ocazie spre a pângări, pentru totdeauna, numele Domniei Sale. — Dar tot eu sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un aspect pe care un istoric îl poate trece simplu cu vederea ca urmare a lipsei de dovezi. Jan Gross a demonstrat că în țări din Europa, înainte, în timpul și după război, implicarea „populației native” în arestări, persecutări și chiar atrocități a fost o tragică realitate. în România, pe atunci ocupată de armata sovietică, armata română nu avea altă opțiune decât să urmeze ordinele sovieticilor de a aresta etnicii germani desemnați. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că, înainte chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost situații când familiile celor uciși au primit, abia după mulți ani și insistențe, actele de deces, „fabricate” chiar în dublu exemplar, toți cei împușcați murind prin spitale la aceeași oră și de aceeași boală (p. 330). Cele mai mari atrocități sunt descrise în anchetarea unor foști „tovarăși de drum”, care făceau parte din „lotul Pătrășcanu” (pp. 332-358), iar Marius Oprea, prin publicarea acestor documente, destramă legendele legate de execuția liderului comunist (p. 355). Reabilitarea „grupului Pătrășcanu” îi prilejuiește lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
germani", ca și cea dintre "sovietici" și "ruși" este de natură să particularizeze culpă pentru ororile acelor regimuri, si nu a națiunilor în genere: "Trebuie să fim cu băgare de seamă când folosim anumite cuvinte. Nu nemții au făcut aceste atrocități, ci naziștii! Noi, la 23 August 1944 nu am luptat contra nemților, contra Germaniei, ci contra naziștilor! Nu este vorba despre același lucru". Nuanțele regelui cu privire la acul de la 23 August ajung, evident, în mod inevitabil, la atitudinea Occidentului față de atrocitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
atrocități, ci naziștii! Noi, la 23 August 1944 nu am luptat contra nemților, contra Germaniei, ci contra naziștilor! Nu este vorba despre același lucru". Nuanțele regelui cu privire la acul de la 23 August ajung, evident, în mod inevitabil, la atitudinea Occidentului față de atrocitățile comise de sovietici după 1944. Dezamăgirea Regelui, la fel cum am demonstrat și în prima parte a acestui articol, a fost legată reacția slabă a Vestului în raport cu acordurile stabilite în urmă conferințelor de pace postbelice dar și în privința atitudinilor generale
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
de pace postbelice dar și în privința atitudinilor generale de dupa 1944 și, mai ales, după 1947. Acuzațiile și consternarea regelui de la începutul anilor '90 privesc dublul standard al Occidentului, atunci când vine vorba de compararea regimurilor politice: Dar când este vorba despre atrocitățile comise de comuniști, atunci Occidentul închide ochii, spune "să lăsăm lucrurile să meargă încet" și așa mai departe. Chiar și acum se procedează la fel. Pentru mine sunt lucruri de neînțeles. (...) poporul român și țara românească au suferit și suferă
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
în Ungaria, unde înființează Partidul Comunist Ungar, iar, paralel, "grupul comunist român", aripa transilvăneană. Au început acțiunile teroriste contra autorităților românești și a ardelenilor, după modelul gherilelor din Basarabia. Observatorii occidentali constatau furia propagandei antiromânești, la Budapesta, cu incitări la atrocități. Se organizau grupări-fantomă precum Muncitorii Comuniști Români, Facțiunea Internaționalei Socialiste Române din Ungaria, Federația Comunistă Română din Austria etc. Atacul armat al unei brigăzi din Divizia Szekler (500 de foști prizonieri maghiari), la Zalău Sălaj, a pus în alertă Statul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
parte, de către rușii bolșevici, moștenitori ai "onoarei" țarilor, iar pe de alta, de către bolșevicii evrei, care au sperat ca spațiul basarabean să fie Republica Sovietică Socialistă Evreiască. Asupra acestui din urmă aspect, instructivă este cartea lui Paul Goma, Săptămâna Roșie. Atrocitățile săvârșite, cu mult zel, de către evreii bolșevici, în săptămâna de la 28 iunie la 3 iulie 1940, împotriva ostașilor români în retragere (care aveau ordin să nu riposteze), împotriva administrației, a preoților, a învățătorilor etc., sfârșite cu bucuria întâmpinării Armatei Roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ceda Ungariei nordul Transilvaniei, cu o populație de 2 600 000 de locuitori. Aproximativ 60 000 de români au fost expulzați în vechiul regat, iar 70 000 au fost trimiși pe front drept carne de tun. Nu mai vorbim de atrocitățile și omuciderile binecunoscute, precum cele de la Ip și Trăsnea. În atare privință, maghiarii și rușii s-au întrecut în bravură antiromânească. Apoi a venit momentul 1944-1946. Deși Ungaria era inamic, Înaltul Comandament Sovietic dădea directivă ca "unitățile armatei maghiare să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
României cu popoarele latine. Interesul nu încetă să crească; spiritul public și politica se pregătiră pentru evenimentele al căror teatru avea să fie curând Orientul. 2. Ocupația rusească din 1853, ocupația austriacă din 1854 până în 1857, ale căror exacțiuni și atrocități păreau să-și dea osteneala să depășească excesele precedente. Tratatul de la Paris (30 martie 1856), încheind războiul, puse capăt acestor nenorociri, îi înapoie Moldovei o parte din teritoriu, recunoscu autonomia Principatelor și le așeză sub protecția lipsită de interes personal
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
credincios principiilor sale artistice, își stăpânește orice inflexiune lirică participativă. De altfel, a abandonat o versiune inițială, care fusese de la un capăt la altul „un strigăt de revoltă”. Romanul se mulțumește să vorbească exclusiv prin scene și întâmplări, nu ascunde atrocitățile, chiar și acolo unde autorii acestora sunt țăranii, purtați de furia răfuielii cu asupritorii lor. R. are convingerea că va pleda mai bine în favoarea răsculaților înfățișând lucrurile cu un realism aspru, uneori însă de-a dreptul halucinant, lăsând să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
succes și genul terifiant, de pildă în O făclie de Paște (tradusă în franceză de Ad. Clarnet, 1912), unde un hangiu prinde printr-o gaură din ușă și arde cu lampa brațul unui hoț: detaliul este imaginat și redat cu atrocitate. Drama sa Năpasta are vigoare. După Vasile Cosmovici, Gh. Bengescu-Dabija ne oferă o tragedie: Pygmalion; Al. Dorna și L. Dauș cultivă atât romanul cât și arta dramatică, iar Alexandru Davilla, fost director al Teatrului Național și director al Teatrului Davila
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o asume un fascism, care în mod hotărît, are vîntul în pupă. Nimic nu pare să se opună ascensiunii nazismului hitlerist, în ciuda tratatelor și principiilor de drept, întreprinde la sfîrșitul anilor treizeci cucerirea unui întreg continent supus curînd asprimii și atrocității impasibile ale unei "noi ordini" bazate pe rasism, apoi pe genocidul "raselor inferioare". Încă o dată, realizarea unificării continentului european trece printr-o cucerire hegemonică ce impune o dominație necruțătoare care are la bază îmbinarea tehnicii moderne cu întoarcerea la barbarie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]