1,238 matches
-
ianuarie 1991, acțiunea militară împotriva Irakului, principalele media au devenit un fel de mediator al pozițiilor politice adoptate de Pentagon și de Administrația Bush și rareori au permis comentarii critice la adresa acestor poziții sau la căile de dezinformare, precum și la atrocitățile comise în timpul războiului. Televiziunea a fost inițial aparatul de propagandă pentru toate celelalte națiuni aflate pe poziția de atac împotriva Irakului, prima care a aclamat fiecare din victoriile obținute. Partizani ca Don Rather de la CBS și Tom Brokaw de la NBC
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fost eliberate de forțele armatei române. În Transilvania de nord-vest, ocupanții hortiști s-au dedat la acte de cruzimi nebănuite împotriva unor români pașnici, a femeilor, copiilor și a preoților în mod special. Unele localități în care s-au comis atrocități în masă, după eliberarea Ardealului din toamna anului 1944, au devenit localități “martir“, cum sunt comunele Trăsnea, Ip, Ciumarna județul Sălaj sau Moisei.
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
Iar noi eram mici. Abia niște copii: și cel mai pipernicit și lipsit de forță eram eu, cel care scrie aceste rânduri. De atunci și până azi, m-am gândit de multe ori la religia creștină, la dogmele ei, la atrocitățile comise de catolici în numele Mântuitorului, și mi-am pus întrebarea: ce-ar fi fost dacă Ignatius de Loyola, frate de cruce cu Hitler și Stalin, întemeietor al monstruoasei și abominabilei securități inchizitoriale, în goana lui paranoică de purificare a creștinismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul ăla afurisit care nu-Ți mai dă pace și Te chinuiește mereu... Din păcate, nu prea am cum să Te ajut. Ai comis, Doamne, atrocități de neiertat, pentru care vei fi pedepsit cu certitudine. Tribunalul Pământesc, precum și Tribunalul Ceresc Te-au condamnat definitiv. Ar mai fi o șansă. Una mică de tot. Poate... dacă ar exista vreun alt Dumnezeu... deasupra Ta, mai mare în grad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spiritul concepției materialist-dialectice despre lume și viață. Iar elementul central al acestui tip de educație totală îl constituia ateismul. Voi care sunteți beneficiarii unui regim democrat mulțumiți Bunului Dumnezeu că nu ați cunoscut decât din auzite, din lecturi sau documente atrocitățile comise de un sistem politic în care omul reprezenta doar o cifră, un număr abstract, un android. Pe când majoritatea deportaților se bucura deja de roadele muncii, stând în casele ridicate într-un timp record, cu ferestre mari și luminoase, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
corpului. Când erau anihilați și paralizați de șoc și durere fizică, se trecea la torturarea individuală, pe rând, a tuturor celor din cameră, în timp ce restul deținuților priveau îngroziți schingiuirea colegilor și prietenilor. Nu vom insista în acest capitol pe descrierea atrocităților, ci vom spune că grozăvia acestora a avut un rol important în demoralizarea și înspăimântarea victimelor. Torturarea lor putea dura oricât, între o zi și câteva săptămâni, până când se intra în următoarea fază, în care li se cereau mai întâi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
autoincriminante luate sub tortură, fără a aduce vreo altă probă, iar sentința reia aceleași acuzații. Autorii cred că regimul avea un triplu scop: distrugerea Mișcării Legionare, disculparea adevăraților responsabili și obținerea unei credibilități internaționale prin aceea că se dorea stoparea atrocităților din închisori. În finalul rechizitoriului, douăzeci dintre deținuți au fost acuzați de:-acte de teroare în grup (art. 1, lit. D, din Decretul 199/1950), deoarece prin bătăi, torturi și alte mijloace de exterminare au omorât și cauzat infirmități mai
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
este cel al acelor de ceasornic. Svastica este reprezentată la loc de cinste în toate templele indiene, asiatice. Din nefericire, datorită preluării și folosirii acestui simbol sacru în scopuri malefice de către naziști, el a ajuns să fie asociat crimelor și atrocităților celui deal Treilea Reich.
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
1989 exista o motivare în păstrarea acestui secret, folosit drept instrument suplimentar de teroare asupra victimelor prezente sau viitoare, după, păstrarea cu încăpățînare a secretului, inclusiv minimalizarea numărului celor trecuți prin ghearele aparatului de represiune, nu poate urmări decît diminuarea atrocităților și a terorii instalate în perioada comunistă în ochii opiniei publice. Autorii Introducerii apreciază numărul proceselor politice, numai pentru perioada 1949-1960, la 134.150, cu judecare a minim 549.400 de persoane, cu condamnări totale, fără condamnări la moarte, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-au căzut victime atîția din cei care și-au păstrat demnitatea. Autorul se vrea și reușește, prin opera sa critică, a fi cel care ține dreapta măsură. Cu un ochi vigilent, adept al autonomiei esteticului, nu fără o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în exil nu au abdicat. La Virgil Ierunca, cum singur mărturisește, "s-a cuibărit revolta fără sfîrșit", ce poate fi explicată prin faptul că, așa cum precizează George Racoveanu: "Crimele acestea noi nu le putem ierta". Se înțelege, e vorba de atrocitățile vechiului regim. Paul Goma este o așteptare împlinită, trimiterea și publicarea în străinătate a unui roman adevărat, autorul rămînînd în țară, ne dă șansa, alături de cei din celelalte țări sovietizate, de a arăta lumii că nasc și în România "scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu mai puțin a comunismului. Li se impută inclusiv refuzul de a fi scris pentru sertar despre atrocitățile la care luau parte. Intelectuali de primă mărime, modele recurente, ca Sadoveanu, Parhon, G. Călinescu, au semnat pactul cu diavolul roșu. Nu cred că mai este necesar a aminti de Petru Dumitriu și al său Drum fără pulbere. Sîntem obligați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o dă ca exemplu pe Lily Marcou, care își amintește obsesiv cum, copil fiind, în România, un ofițer al Armatei roșii ocupante a luat-o pe genunchi și a mîngîiat-o. Fapt suficient pentru a fideliza-o sovietelor și a-i obtura atrocitățile Gulagului și regimului comunist. La altă scară, un fenomen asemănător s-a întîmplat și, din nefericire, se perpetuează ca imagine și astăzi, în Moldova de peste Prut, unde, după sovietizare, în școli autohtonii au fost îndoctrinați cu relele suferite sub "ocupația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
egalitare la care a subscris (principii manipulate cu perversitate de doctrina comunistă). Aceasta ar putea fi, în aprecierea profesorului american, motivația pentru care stînga refuză egalizarea Gulag-Auschwitz. Sîntem datori cu lungă răbdare a lupta pentru recunoașterea adevărului, a egalității în atrocitate a nazismului și comunismului. Un alt profesor american, Richard Pipes, susține, ca o evidență, că bolșevismul instaurat în Rusia a furnizat nazismului modelul Statului polițist cu Partid unic. Ca Jean-François Revel, într-un studiu, cu un titlu ca o definiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Demostene Botez deși tratează aceeași temă... An-son-hi de V. Porumbacu, Ochii de Mihai Dragomir, Un om și-un frate sovietic de Eugen Frunză sau Copii coreeni la Congresul păcii de A. E. Baconsky au o țintă comună: demascarea atrocităților săvîrșite de imperialiști în Coreea însă fiecare poet ajunge la scopul propus cu mijloacele sale specifice. Numeroase poezii-manifest bine realizate vom întîlni, de pildă, la Maria Banuș: Patronul, scrisă cu prilejul naționalizării industriei grele, Cîntecul soarelui, apel poetic pentru alegerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu i-a chemat nici un tribunal, nici o instanță nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
convins că noi, cu toții, încă nici la jumătatea drumului nu am ajuns în aflarea adevărului. Nu spune la carte: Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi (Ioan, 8,32)? Nu putem fi liberi cît timp adevărul despre atrocitățile comuniste și autorii lor nu vor fi aduse la lumină și supuse judecății. Între timp continuăm să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un sfert de milion de ori (proporțional, să nu fim mai prejos de Germania Occidentală), poate că ar fi de ajuns? În secolul al XX-lea nu este cu putință ca decenii de-a rîndul să nu deosebești care sînt atrocitățile pasibile de judecată și ce este "trecutul" care "nu trebuie răscolit"! Trebuie să condamnăm în mod public însăși ideea de reprimare a unor oameni de către alții! Trecînd viciul sub tăcere, confundîndu-l înlăuntrul nostru doar să nu iasă afară, noi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decît să execute ordinele partidului comunist. Marius Oprea adună un masiv volum de documente, adnotate și comentate, cu o prefață a lui Dennis Deletant, sub titlul Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989 (Editura Polirom, 2002), care prezintă atrocitățile comise de această instituție sub directa îndrumare a nomenklaturii. După 23 august 1944, natura regimului politic instaurat în România, a fost aceea de ocupație sovieto-comunistă. Modelul stalinist impus de tancurile "eliberatoare" a susținut o construcție instituțională cum precizează Marius Oprea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Marius Oprea se află un Raport din 21 septembrie 1949, semnat de lt. col. de Securitate T(eodor) Dincă. Raport scris în urma inspecției efectuate la Direcția Regională a Securității Poporului, la ordinul tov. general maior Nicolschi. Vom cita cîteva dintre atrocitățile constatate pe teren, asemănătoare celor pe care le-am consemnat în alte articole, avînd ca temei amintirile foștilor deținuți politici. Dacă ultimii pot fi bănuiți de subiectivism, torționarii sigur nu vor fi puși la îndoială: "Din lipsă de personal la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și poporul rus/ Libertate ne-a adus! Cei ce încercau să evadeze nu trebuiau prinși, ci împușcați, "ca să nu se mai întîmple". Un procedeu simplu și eficient. Unele torturi necesitau însă tehnici mai complicate. Într-o carceră, un martor al atrocităților a găsit "doi în picioare și doi cu capul în jos. I-am scos afară și după două ore a murit..." În timpul unei inundații a Dunării, internații fuseseră luați noaptea din colonie și puși să umple saci cu nisip și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că-i este dat unui om să vadă într-o viață. Am impresia de multe ori că aici, în spatele frontului, nu chiar în bătălie, lucrurile sunt mai greu de suportat. Uneori ne simțim atât de inutili și mici în fața atâtor atrocități, dar chiar atunci un zâmbet pe fața unui copil care se reface pe paturile pliante amenajate în corturile militare ne reamintește de ce suntem aici și de puterea noastră. În timp ce altul se duce, iar noi trebuie să fim tari și să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
priveliștea curții cu portic de jur-împrejur trezește încântare. Discut cu un coleg de tren, gruzinul Giorgi Achwlediani. Ajungem din aproape în aproape la situația din Cecenia și la relațiile gruzino-cecene, care sunt destul de încordate, zice el. Sigur că rușii fac atrocități în Cecenia, dar și musulmanii ăia sunt niște fiare, de fapt, subliniază Giorgi. „Ei i-au susținut pe separatiștii abhazieni și au tras în noi. Asta nimeni nu le-o poate ierta.“ Războiul actual din Cecenia este precedat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau femeile fără multe ezitări. Le-am reproșat ambilor prieteni aceste „mici inexactități”; în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se făceau vinovați în Rusia și Polonia de multe atrocități, nu mai era nevoie să-i încarce și cu ce nu făcuseră în teritoriul aliat. Am dat aceste două exemple de „falsă complicitate” cu istoria deoarece sunt semnate de doi scriitori veritabili; dar alți scriitori sau istorici literari ar putea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]