2,315 matches
-
în ajuns, însă, fură nevoiți să facă vizite cotidiene la templul propriu-zis, întrucât acesta devenise cartierul general al Seniorului Nobunaga. Însemna că omul cel mai puternic din Japonia era acum vecinul lor. Purtând o mică pasăre tropicală într-o colivie aurită și câteva pateuri preparate de bucătarul pe care-l aduseseră din țara lor, cei trei misionari păreau să se afle acum în drum spre a-i oferi daruri Seniorului Nobunaga. — Misionarilor! Hei, misionarilor! — Ce fel de pasăre e aceea? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războiului rivali, care-și apărau propriile interese locale, puteau afunda țara în același haos din ultimii ani ai shogunatului. De la Templul Mii, Hideyoshi își deplasă toată armata pe o flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată pornind spre miazănoapte. Hideyoshi își ducea armata principală la castelul său din Nagahama. Castelul era în siguranță. Nu se zărea nici urmă de inamic, iar trupele aliate intrau deja în curtea castelului. Când fu înălțat stindardul comandantului, cu tigvele aurite, oamenii din cetate nu-și mai încăpură în piele de bucurie. Umplură străzile pe unde trecea Hideyoshi, în drum spre castel. Femei, copii și bătrâni se prosternau în țărână ca să-l salute. Unii plângeau, alții nu puteau nici măcar să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni. Când auzi glasul lui Hideyoshi, termină repede și alergă spre el. — Sunteți gata? îl întrebă nerăbdător Hideyoshi, abia lăsându-i timp să îngenuncheze. Dacă sunteți pregătiți cu toții, porniți. — Da, stăpâne, suntem gata. Luând în grija lui stindardul cu tigve aurite al comandantului, care stătuse rezemat într-un colț al porții, îl duse în mijlocul rândurilor și încălecă rapid, pentru a se alătura trupelor. Hideyoshi porni călare, însoțit de pajii săi și de vreo treizeci de călăreți. În acel moment, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
firesc al lui Nobunaga. Dintr-o dată, absolut pe neașteptate, o mică armată începu să se adune la poarta din față a Templului Sokoku. Soldații soseau din apus, din miazăzi și de la miazănoapte, pentru a se strânge sub stindardul cu tigve aurite, până când, în centrul orașului Kyoto, se adună o oștire destul de mare. Era a șaptea zi din Luna a Douăsprezecea. Soarele dimineții strălucea printr-un vânt puternic și uscat. Oamenii nu aveau idee ce se întâmpla. Marea slujbă funerară din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la Nagahama, iar, în cea de-a șaptesprezecea, trupele sale porniră pe drumul șerpuitor de pe malul lacului, spre nordul provinciei Omi. El, unul, se deplasa călare. Briza primăvăratică îi juca pe chip, în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tigve aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și râpe. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui fiice. Când clădise Castelul Osaka, pusese să se construiască o incintă mică și luminoasă, anume pentru ele. Din când în când, le vizita și se jucau împreună de parcă ar fi avut grijă de niște păsări rare, într-o colivie aurită. — De ce râzi, Sakichi? îl provocă Hideyoshi. Însă și el însuși se simțea destul de amuzat. Era limpede că Sakichi înțelesese deja. — Nu, de nimic. M-am ocupat de alte treburi urgente și am revenit fără să trec să le văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jegul de pe piele. Începând de anul recut, degajase terenul din jurul orașului Osaka și pusese în mișcare construirea unui castel de o măreție fără precedent. Dar cele mai mari plăceri ale lui se găseau în locuri ca acesta, nu în camerele aurite și în turnurile cu giuvaeruri ale castelului. Îl cuprinse o neașteptată nostalgie după casa lui din Nakamura, unde mama sa îl spăla pe spate când era mic. De mult timp nu se mai simțise Hideyoshi atât de relaxat și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la Tanojiri înșelă așteptările lui Nagayoshi, pe măsură ce semnele înfrângerii fraților Ikeda se arătau tot mai repede și mai ales. Într-un târziu, ajunse la concluzia că nu mai putea aștepta. Dar, tocmai în acel moment, stindardul de comandant cu evantaiul aurit care rămăsese nevăzut până atunci, fu ridicat, dintr-o dată, pe colinele de la poale, în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tigvele aurite. — Probabil Hideyoshi e înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții tremurau de emoție. Distanța era atât de mică încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a consolidat autoritatea asupra națiunii, frângând, pentru totdeauna, puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acest timp sultanul apărea înconjurat de un fast extraordinar, vorbea puțin și în cele mai multe cazuri, chiar deloc. O singură mișcare din cap sau un cuvânt de-al lui era considerat drept o favoare extraordinară. De la sultan, Duca iese cu sceptrul aurit, cu buzduganul bătut cu nestemate, care servea nu numai ca baston de mareșal, ci în mâna voievodului avea și o altă întrebuințare: ,,un boier putea fi bătut, dar numai de buzduganul domnesc. I se dă o masă de către marele vizir
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Împărații Solomon și David. Predomină culorile: marou, roșu, verde și albastru. Pe ultimul rând în vârful catapetesmei este crucea cu Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. Este așezată pe centrul catapetesmei. Pictura este în ulei, predomină culoarea marou. Are ramă din lemn aurit cu decorații florale. Are dimensiunile 120 x 60 cm. De partea sudică a crucii este icoana Sfântului Ioan Teologul. Are dimensiunile 100 x 50 cm. Este icoană tablou pe lemn cu ramă și sculptură în lemn. Predomină culoarea marou. În
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
toți ținând în mână câte o linguriță și o trusă cu medicamente. Pictura din naos, peretele nordic Pictura din naos, peretele sudic În absida de nord în partea de sus în conca absidei este pictată Adormirea Maicii Domnului în medalion aurit, pe tron, înconjurată de mulțimi de îngeri și numeroși sfinți ce variază după îmbrăcăminte. Deasupra absidei pe zidul vertical, sub brâul răsucit, pictura este deteriorată. Se văd numai părți de pictură, dar scenele nu pot fi identificate. Numai sub pandantivul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
donată probabil Cetățuiei de către Gheorghe Duca pentru slujbele săvârșite de episcopii care o vizitau. Nu este descrisă de cine a fost lucrată sau din ce metal este făcută. În vistieria Sfântului Mormânt mai sunt și două chivoturi asemănătoare, din metal aurit, cu următoarea inscripție: ,,Preasfântului și tămăduitorului mormânt de către preacuviosul protosinghel și egumen al Cetățuiei, Dionisie Filipopolitul și sunt aidoma modelului sfintei biserici al aceleiași mănăstiri Cetățuia, așezată în apropierea Iașilor, la 30 mai, anul 1859”<footnote Marcu Beza, op. cit., p.
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ele au început să dispară din mănăstire. La 20 august 1863 s-a făcut un inventar al obiectelor de cult, al mobilierului și al celorlalte bunuri mobile. Atunci se aflau în biserică patru Evanghelii din care două îmbrăcate în argint aurit, una în argint și cealaltă legată în marochin, trei Liturghiere românești, 24 Minee, din care 12 în limba română și 12 în limba greacă, un Tipic în limba română, o Slujbă a Învierii, în limba română, două Trioade, unul în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
limba greacă, patru scaune împărătești, neîmbrăcate, două scaune mari ce stau la stâlpi în mijlocul bisericii, 35 de scaune mici neîmbrăcate, o icoană a Maicii Domnului din mijlocul bisericii, trei cruci, din care două de lemn, ferecate, și una de argint aurit, un rând de vase de argint, o icoană mare a Sfinților Apostoli, șase candele de argint, din care cinci în format vechi, toate în greutate de cinci ocă, o iconiță mică din argint suflată cu aur, două cădelnițe de argint
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
câte o inscripție cu litere chirilice: „Această cățuie este de mine afierosită la Sfântul Agafton spre vecinica mea pomenire. Costachi Miclescu 1854 noiembrie 22”, iar a doua este datată 24 noiembrie 1854. Un alt obiect valoros este Potirul din argint aurit ce aparține secolului al XIX-lea. Paharul este îmbrăcat în filigran cu motive florale. Postamentul are decorațiuni florale și trei serafimi. Are inscripționat numele donatorului: „Monahia Zenovia, anul 1844, 8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai fac parte: un
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tipărită în limba slavonă, la Moscova, în anul 1751, legată în coperți din piele. Amintesc de Sfânta Evanghelie tipărite în limba slavonă: una cu coperți din catifea cu aplicații metalice argintate, din anul 1779, alta cu coperți din metal comun aurit, din anul 1789; alta din 1809 care are coperți din metal argintat; alta din 1833, iar alta din 1884. Tot din aceeași perioadă avem o Sfânta Evanghelie, tipărită la Moscova, în anul 1852. Are aplicații din email, care este deteriorat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
4 colțuri, din anul 1857. O altă Sfântă Evanghelie este tipărită în 1896, și are coperți din catifea cu aplicații metalice. Lucrări manuscris, una din 1794 și alta din 1875, Sfânta Evanghelie au coperți din catifea, cu ferecătură din argint aurit și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o dimineață însorită, când nu mai speri nimic și redescoperi, brusc, natura, inepuizabila ei indiferență. Într-o dimineață însorită, într-o primăvară strălucitoare, când uităm o clipă mutrele păzitorilor și murdăria străzilor și a sufletelor și ridicăm privirile spre cerul aurit și pustiu. În sfârșit, senini, fericiți, desprinși de panica micii noastre celule. Atunci, pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele cărturărești sub briza nopții de primăvară. În urma sa, la un pas, șchiopăta ritmic însoțitorul înpelerină neagră. Imaginea se rupse, instantaneu. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simt lipsa Autorității. Să le spună că s-a întâmplat, într-adevăr, și cum și ce au de făcut.“ Părea calm și detașat bătrânul avocat din alte vremuri. Își potrivea doar din când în când pe nas ochelarii cu ramă aurită și își îndesa pe cap căciulița neagră, un fel de ciorap de lână țuguiat la capăt. Gâfâia, e drept, și era cam încovoiat de spate, dar ținea la drum lung și nu-și pierduse vioiciunea, în ciuda șocului. „Au trecut două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]