2,138 matches
-
Externe (1966). În 1990, odată cu apariția noii serii a ziarului „Adevărul”, devine director, funcție pe care o deține până în 1992, când este numit ambasador în Spania (1992-1997). Debutează cu versuri în antologia colectivă Oltenia literară (1955), iar individual, cu placheta Autobiografie, în 1962. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Lumea”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „România literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont” ș.a. A tradus din opera unor scriitori precum J. L. Borges, J. M. Castillo-Navarro, Luis de Góngora, J. J. Armaș Marcelo
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
antologator: a alcătuit și tradus antologii de poezie braziliană, chiliana, cubaneza și din Costă Rica. De asemenea, a tradus poezie românească în mai multe antologii, iar în volume distincte, din lirica lui Tudor Arghezi, G. Bacovia și Lucian Blaga. SCRIERI: Autobiografie, București, 1962; Păsări de lut, București, 1966; Noaptea, pe drumurile Italiei, București, 1968; Tehnică umbrei, București, 1970; Peisaj în mișcare, București, 1971; Oră Americii Latine, București, 1971; Există nopți, București, 1973; Havana, București, 1974; Federico García Lorca, București, 1974; Precolumbia
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
336-387; Al. Piru, C. Negruzzi, București, 1966; Vladimir Streinu, C. Negruzzi, marele precursor, LCF, 1966, 52; Cornea, Alecsandrescu - Eminescu, 77-107; Ist. lit., II, 380-399; Ivașcu, Ist. lit., I, 431-437; Constantin Ciopraga, Costache Negruzzi, scriitor modern, LL, 1969; Paul Cornea, O autobiografie necunoscută a lui Costache Negruzzi, LL, 1969; Ion Osadcenco, Constantin Negruzzi. Viața și opera, Chișinău, 1969; Leonid Dimov, Un realist romantic: Costache Negruzzi, ATN, 1970, 7; Anghelescu, Preromt. rom., 167-171; Păcurariu, Clas. rom., 91-100; Gáldi, Introducere, 169-176; Cornea, Originile, 589-594
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
mai apropiat de cel al lumii lui Caragiale. Biografia scriitorului reprezintă, cu toate distorsiunile inerente oricărei autoficționalizări, solul cel mai ferm la care se raportează această proză. Cuvântul de ordine nu mai este însă, ca la Radu Petrescu, jurnalul, ci autobiografia, în chiar sensul pervertit impus în anii ’50, de versiune mobilă, corectabilă la nesfârșit, a propriei vieți. Formula autobiografiei favorizează romanescul, supunându-se unui principiu sintactic, spre deosebire de jurnal, care ține de unul morfologic, al „fotogramei”, și nu al „peliculei”. O.
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
mai ferm la care se raportează această proză. Cuvântul de ordine nu mai este însă, ca la Radu Petrescu, jurnalul, ci autobiografia, în chiar sensul pervertit impus în anii ’50, de versiune mobilă, corectabilă la nesfârșit, a propriei vieți. Formula autobiografiei favorizează romanescul, supunându-se unui principiu sintactic, spre deosebire de jurnal, care ține de unul morfologic, al „fotogramei”, și nu al „peliculei”. O. a publicat în câteva rânduri secvențe diaristice autonome - în Ucenic la clasici (1979), jurnal al perioadei 1949-1953, sau în
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
supunându-se unui principiu sintactic, spre deosebire de jurnal, care ține de unul morfologic, al „fotogramei”, și nu al „peliculei”. O. a publicat în câteva rânduri secvențe diaristice autonome - în Ucenic la clasici (1979), jurnal al perioadei 1949-1953, sau în Poezie și autobiografie. Micul Paris (1994), pentru 1991-1992 -, dar de regulă a folosit jurnalul ca materie primă topită în romanele autoficționale Confesiuni paralele (1978), Cvintetul melancoliei (1984) și Dragoste cu vorbe și copaci (1987). Consecvența cu care referința biografică este contextualizată în versiuni
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
Fals manual de petrecere a călătoriei, București, 1982; Avionul de hârtie, București, 1983; Cvintetul melancoliei, București, 1984; Cu cărțile pe iarbă, București, 1986; ed. (Sancho Panza al II-lea), București, 2000; Dragoste cu vorbe și copaci, București, 1987; Poezie și autobiografie. Micul Paris, București, 1994; Caiete vechi și sentimentale, București, 1995; Lupul și chitanța, București, 1995; Vedere din balcon, București, 1998; Merci pour les covrigi, București, 1999; Scrisoare despre insule, Iași, 1999; De la Abulius la Zotta. Portrete contemporane, îngr. Constantin D.
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem. Septemiu Chelcea, cu spiritul exact și probant ce-l caracterizează, aduce la lumină un studiu de caz, dosarul de cadre al tatălui său și dialectica structurării autobiografiei În contextul registrului de interpretări comuniste. Nu este uitat, În analizele Întreprinse, informatorul de lângă noi, pe care Germina Nagâț ni-l reamintește prin ipostazele, implicările și consecințele acțiunii lui. Liviu Antonesei ne vorbește, pe pielea lui, de cenzura noastră, cea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu mi-a plăcut să fiu un specialist. Aș fi în contradicție cu direcția de dezvoltare a științei actuale, bazată pe echipe de specialiști. Fundalul filosofic al științei m-a interesat întotdeauna mai mult decat rezultatele acesteia”, scria el în autobiografia să „Viață și convingerile mele”. De-a lungul carierei sale, Born a scris și pentru marele public, multe dintre cărțile sale fiind traduse în engleză: „Teoria relativității a lui Einstein” din 1924 și „Mecanică atomului” din 1927. Lucrările sale deosebit de
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
tipărite la mănăstirea Neamț (1807-1815), ca și al altor scrieri. Și activitatea mitropolitului Veniamin Costache este, fără îndoială, legată de tradiția culturală a școlii de la Neamț. SCRIERI: Adunare a cuvintelor pentru ascultare. Viața starețului Paisie de la Neamțu, Mănăstirea Neamț, 1817; Autobiografia starețului Paisie Velicicovschi, Iași, 1918; Autobiografia unui stareț, îngr. Ioan I. Ică jr., Sibiu, 1996; ed. Sibiu, 2002; Crinii țarinii. Pagini filocalice, București, 1996; Cuvinte și scrisori duhovnicești, I-II, îngr. Valentina Pelin, pref. și postfață Virgil Cândea, Chișinău, 1998-1999
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
și al altor scrieri. Și activitatea mitropolitului Veniamin Costache este, fără îndoială, legată de tradiția culturală a școlii de la Neamț. SCRIERI: Adunare a cuvintelor pentru ascultare. Viața starețului Paisie de la Neamțu, Mănăstirea Neamț, 1817; Autobiografia starețului Paisie Velicicovschi, Iași, 1918; Autobiografia unui stareț, îngr. Ioan I. Ică jr., Sibiu, 1996; ed. Sibiu, 2002; Crinii țarinii. Pagini filocalice, București, 1996; Cuvinte și scrisori duhovnicești, I-II, îngr. Valentina Pelin, pref. și postfață Virgil Cândea, Chișinău, 1998-1999. Repere bibliografice: N. Iorga, Mănăstirea Neamțului
PAISIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288622_a_289951]
-
protector fondul său grav și chiar tragic (nicicum „jovial”) cu „măștile inocenței”. Acest cod al măștilor, detectabil la eul empiric, este folosit de povestitor și retrospectiv în Amintiri din copilărie, analizate aici ca operă de ficțiune propriu-zisă, iar nu ca autobiografie. P. nu se hazardează în emiterea de ipoteze neconfirmate de documente și acest lucru se observă și în Anexă, apărută inițial separat, sub titlul Ion Creangă și lumea în care a trăit (1999), care cuprinde un tablou cronologic comparativ al
PARASCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
din Brașov, o publicație găzduind numeroase prezențe românești. Imboldul de a se ocupa de promovarea literaturii române prin traduceri îl primise în 1935 la București, unde petrecuse o jumătate de an ca meditator. Va nota mai târziu, într-o scurtă autobiografie (1963): „Împrejurarea fericită de a găsi acces la un cerc de scriitori români fruntași m-a îndreptat într-o direcție de preocupări spirituale care urma să mă solicite de atunci înainte mult: traducerea literaturii române.” Îi cunoscuse la București pe
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
că tranziția a multiplicat poveștile autobiografice până la proporții fabuloase. Granițele dintre real și imaginar sunt aici atât de precare, încât e greu de distins între adevăr și metaforă. Confruntarea dintre valorile noi și cele vechi este atât de puternică, încât autobiografiile se tot refac. Ba au apărut și instituții ce apără, dar și sancționează „dosarele” individuale ce cuprind adevărurile implicărilor și cooperărilor mai vechi (de exemplu, cu Securitatea sau cu Partidul Comunist) și fixează limitele imaginației reconstitutive. Biografia trecută este mereu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
exemplu, cu Securitatea sau cu Partidul Comunist) și fixează limitele imaginației reconstitutive. Biografia trecută este mereu refăcută pentru a servi interesele prezentului, identitatea biografică este actualizată pentru a servi interesele și solicitările identității imediate confruntate cu exigențele valorice ale prezentului. Autobiografia a devenit un fenomen de masă, tot așa cum dizidența anticomunistă sau măcar nonconformismul au devenit opusul (adesea doar imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
cu un joc de duble și triple reflecții ale personajului, anunță proza modernă. Umorul și ironia, ca și autopastișa confirmă că scriitorul le-a conceput ca pe un exercițiu literar, ca pe o improvizație de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Deosebita înzestrare artistică l-a făcut pe Serghei să se înscrie la Academia de Arte (1915-1917) și să studieze mai intens, în grelele vremuri care au urmat Revoluției Bolșevice (1920-1921), pictura și sculptura. După cum avea să mărturisească el însuși în autobiografia spirituală (redactată la o vârstă foarte înaintată), în toată această periodă de perfecționare a talentelor artistice, primele semne clare ale cercetării harului lui Dumnezeu s-au făcut simțite printr-o continuă reflecție asupra sensului existenței, o acută conștiință a vanității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lipsesc elementele pozitive din acel atelier de tăbăcărie, d-sa a răspuns că la vremea aceea nu le-a văzut (Ă) Eu nu sunt de acord cu acest răspuns (Ă) pentru că dl. Stancu se contrazice. Când s-a referit la autobiografia lui Darie, a afirmat că Darie de atunci, judecă prin mintea lui Darie de astăzi pe care-l Îndrumă partidul. Oare de ce aceasta e valabil pentru tot și nu e valabil și pentru particular? (Ă). În sfârșit, Îmi permit să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spune? De multe ori mă gândesc. Și mă pregătesc pentru asta!” (în Thomé-Renault, 1992). Mai puțin teatrală, dar și mai emoționantă, este anticiparea morții imaginată de Winnicott însuși, aflat la o vârstă venerabilă. El s-a apucat să-și scrie autobiografia „pentru a face față, ne spune soția sa, problemei sale stringente de viață care era aceea a morții”. Cu ocazia redactării autobiografiei, Winnicott face această descriere anticipată: „Am murit. Nu era prea plăcut și mi se pare că mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anticiparea morții imaginată de Winnicott însuși, aflat la o vârstă venerabilă. El s-a apucat să-și scrie autobiografia „pentru a face față, ne spune soția sa, problemei sale stringente de viață care era aceea a morții”. Cu ocazia redactării autobiografiei, Winnicott face această descriere anticipată: „Am murit. Nu era prea plăcut și mi se pare că mi-a luat ceva timp (dar nu era decât un moment din eternitate)”. Urmează apoi descrierea lipsei de oxigen și a asfixiei din ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el însuși un studiu detaliat dedicat înlăturării. În sfârșit, DSM-IV (1994/1996) include înlăturarea la rubrica apărărilor de nivel ridicat. Exempletc "Exemple" În pofida rezervelor pe care tocmai le-am expus, nu este exclus ca înlăturarea să fie efectiv posibilă. În autobiografia sa, Charpak (1993) - fizician de renume, care a trăit deportarea în lagărele naziste -, după ce povestește că, imediat după eliberarea sa de către americani, a descoperit cu oroare o baracă plină până în tavan de cadavre, afirmă: „Urăsc aceste amintiri și nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție. După Freud (1911/1979), „o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe care planșa riscă să o evoce în el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Raționalizarea poate întări izolarea, justificând absența unor afecte prin explicații doar aparent raționale. Astfel, Anny Duperey (1992), a cărei autobiografie este citată în legătură cu izolarea și refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în care copilul a crezut odinioară și „expresia regretului de a vedea că acele vremuri fericite s-au dus” (1909/1974). Iată, în sfârșit, relatate de el însuși, două reverii ale lui Zorn (1977/1979), care-și exprimă într-o autobiografie resentimentele față de părinți și față de educația tipică pentru mediul său social. „M-am jucat mult, odinioară, cu ideea de a-mi ucide mama și, de asemenea, am visat adesea că o ucideam. Într-o viziune, m-am văzut de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]