852,023 matches
-
aveau loc și întâmplări hazlii, e cazul să spun, de exemplu, că, sub ochii mei de redactor, într-o zi, apăru pe o pagină tradusă din Kazantzakis, celebra "chambre à louer" tradusă "cameră de lăudat", boroboața faimoasă, princeps, a unui autor ce nu-și cunoștea toate textele, Dumnezeu să-l ierte. Speram să fiu angajat. Lucram cu zelul celui bănuit. Totdeauna, parc-am vrea să ne răscumpărăm de câte ceva... Suspectează și domină! Parapsihică perioadă. Și... marea fericire se produse. Mă angajară
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
vine Breslașu la mine, numit șef în locul lui Mihnea Gheorghiu, și mă bate pe umăr: Țoiule, te-au angajat, bravo, mă bucur și te felicit, de mâine ai leafă... Un om drăguț, care mie îmi plăcea că trăgea din lulea, autorul atâtor fabule cu miez. Asta se petrecea în timpul dimineții. Toată amiaza și seara, și noaptea, chiar, am dus-o într-o euforie; și când sunt fericit, nu pot să dorm; în schimb, dorm tun la restriște. Prietenii mă felicitau. Ciocniseră
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
al limbii noastre" (Cum vorbim, 7-8, 1951, p. 51). Ne-am putea imagina că - în opoziția dintre vechi și nou, dintre diacronia culpabilă și sincronia victorioasă - direcția de studiu a limbii contemporane ar fi fost fericit reprezentată de Iorgu Iordan, autor al unor cărți importante în domeniu, în special a celei intitulate Limba română actuală - o gramatică a greșelilor (prima ediție, 1943; a doua - 1947). Că nici o asemenea carte a trecutului nu mai corespundea noilor exigențe politico-lingvistice se poate vedea dintr-
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
destul de curios, o auto-recenzie semnată de însuși Iordan, ca tipic act de autocritică. Descrierea obiectivă a unei stări a limbii nu putea conveni unei ideologii voluntariste, dirijiste, în care conta efortul normativ (îndreptat în direcția justă): "în majoritatea cazurilor" - scrie autorul - "n-am luat poziție, crezînd, ba și afirmînd, că limba trebuie lăsată să accepte toate inovațiile, chiar împotriva sistemului ei, și că vorbitorii sau specialiștii n-au a interveni sub nici o formă. în special, modul de tratare a problemei neologismelor
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
o posteritate ceva mai îndepărtată, care s-o determine a da agendelor sale și o destinație nepersonală? În Mozaicul (nr. 10-11-12, 2002), dintr-un articol polemic și nu totdeauna foarte limpede al dlui Marian Victor Buciu, reținem o listă de autori declarați interziși în iunie 1988 de un activist PCR și inspector școlar doljean. Am fi dorit mai multe amănunte despre interdicție: de unde venea? ce s-a întîmplat apoi? etc. Întregul număr al revistei de la Craiova fiind despre critică și critici
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
Să traducem pentru dl Pruteanu într-o românească neaoșă: Să dea Domnul să țină!) O bună revistă de cultură rămîne ARCA din Arad, din care am răsfoit numărul triplu (10-11-12) de anul trecut. În manieră occidentală, revista indică, o dată cu numele autorilor din cuprinsul ei, și calitatea lor principală, uneori locul unde trăiesc (de ex. eseist și poet din Arad etc.). Chiar și redactorul-șef are parte, în mod democratic, de acest tratament de prezentare. O idee de reținut. În RAMURI (noiembrie-decembrie
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
Hugo sînt amîndoi în Pantheon avînd o operă literară atît de diferită? Pentru că ei reprezintă același ideal: sfîntul laic. Filosoful și Poetul au fost fondatori ai geniului uman și acest titlu îi onorează deopotrivă". Un astfel de "sfînt laic", consideră autorul Jurnalului infidel, dispune de trei poziții posibile: protestul, complicitatea, ambiguitatea. Să le luăm pe rînd. Protestul este atitudinea individului revoltat, în sens camusian, ce nu ostenește a-și revendica libertatea gîndirii și independența acțiunii, aflîndu-se mereu, precum un cavaler medieval
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
le-au favorizat cele două totalitarisme ale veacului abia apus. În Franța cea iubitoare de libertate și îndeajuns de tolerantă, ne reamintește Bujor Nedelcovici, a luat ființă, după 1944, Comitetul național al scriitorilor, care și-a propus drept țel examinarea autorilor ce au colaborat cu ocupantul nazist, unii nedîndu-se în lături a face parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul Provocatorului, a fi condamnați la "nedemnitate națională"? În schimb, "noi am preferat continuitatea, tăcerea și răbdarea de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat timp de aproape 50 de ani". Într-o Scrisoare deschisă adresată Președintelui Uniunii Scriitorilor, Domnului Laurențiu Ulici
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
gîndul că ""Istoria literară a lipsei de memorie" ar putea fi înlocuită cu "istoria literară a memoriei" și a cinstirii celor care au refuzat "pactul cu diavolul" și chiar și-au pierdut viața, cum s-a întîmplat cu Mircea Vulcănescu", autorul celui de-Al doilea mesager i-a sugerat fostului președinte al Uniunii Scriitorilor construirea unui monument consacrat scriitorilor care au fost arestați, judecați, condamnați și nu o dată asasinați (direct sau prin consecințele sălbaticei detenții), între 1945 și 1989: "Am inițiat
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
bine politicii izolaționiste și triumfalismului național-comunismului lui Ceaușescu. Cum stau lucrurile, în mare se știe. Nu voi insista nici asupra viziunii religioase (urmărită cu acribie de critic) din substratul sistemului propagandistic. Peisajul e bizar, „ar fi necesare alte ustensile", spune autorul, căci avem de-a face cu o adevărată morfopatologie literară care a creat mentalitate: „nu se putea să nu înrâurească maladiv progenitura, să nu provoace modificări bizare gândirii producătoare zămislirea în trei, de conivență cu cenzura (pervertit, poftind adevărul, fie
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
și mentalitatea eroilor sunt tot mai străine. Este și motivul pentru care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul și intenționalitatea lui. Metoda - à la Eugen Simion - nu e tocmai plăcută (eficientă însă pentru tinerii cititori), autorul însuși constatând că instrumentarul critic e insuficient pentru analiza acestei literaturi. Probabil mulți vor riposta la teoria lui E. Negrici despre modernizarea prozei sub comunism ca "o consecință a spaimei de claritate", "descoperiri întâmplătoare" menite să le reducă aura de
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
puțin motivați" într-un climat cultural în care optzeciștii au „strecurat îndoiala în sănătatea paradigmei moderniste", este o judecată - cred - post-festum. Nu mi-l pot închipui, de pildă, pe Breban timorat din cauza lui Nedelciu. în schimb, sunt de acord cu autorul când vorbește mai degrabă de o „îndrăzneală estetică" decât de un curaj politic al optzeciștilor în revitalizarea realului minor și banal (stau însă diferit lucrurile la șaizeciști?), iar în ceea ce privește „amânarea momentului firesc al închiderii capitolului experimentalismului optzecist", cred că promovarea
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
cu ezitări și gafe, cu inconsecvențe și cedări, cu amânări și bâlbâieli fac, totuși, lucruri importante pentru țară. A-i pune la zid și a-i executa invocând diverse articole de legi (legi călcate, de altfel, în picioare de către chiar autorii lor!) pe Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ori H.-R. Patapievici înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor și a nu distinge direcția în care curge râul nebuniei în țara asta. Ca un făcut, dl. Andreescu e cu atât mai înverșunat
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
unde e atât de cald și bine. în ce mă privește, n-am impresia c-aș fi plecat vreo clipă din spațiul literar. Scriu și citesc literatură, îmi public articolele într-o revistă culturală - unde e problema? Dar când un autor de texte postmodernist-elitiste ajunge să-ți reproșeze "polemismul excesiv", zău că-ți vine să-i reamintești că a tăcea - așa cum tace el și cum tac din ce în ce mai mulți condeieri de marcă - atunci când un semen al tău e călcat în picioare în numele
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
numit policalificare: Alina Nelega și Andreea Vălean, dar și Teodora Herghelegiu scriu texte și fac regie, actrița Antoaneta Zaharia și-a scris textul pe care-l joacă (Ziua în care nu s-a întâmplat nimic) actorul Florin Piersic jr. este autor și unic actant al unui spectacol de excepție, cum e Sex, Drugs, Rock and Roll. Cred că e mai mult aici decât o simplă dorință, firească până la urmă la orice artist, de a se pune pe sine în valoare; e
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
De doi bani planeta sau Zeii prind șoareci, cronologia exactă și amănunțită a propriei sale existențe, amănuntul biografic, în stare să atragă după sine judecăți unilaterale, substituite riscului interpretativ în pagina de literatură. Atât Victor Corcheș, cât și Nicolae Rotund, autorul prefeței, insistă ca în lectură, cititorul să evite ispita de a identifica lumea imaginară a lui Dimitrie Stelaru în realitatea imediată, chiar în discuțiile contradictorii purtate pe marginea faptelor recognoscibile și încărcătura esențial poetică a ansamblului. Studiile lui Nicolae Rotund
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
Luminița Voina-Răuț Pe 10 octombrie 2002, Ciudad de México găzduia, în prezența autorului stabilit de câțiva ani aici, lansarea ultimei cărți a lui Gabriel García Márquez: Vivir para contarla. (Să trăiești ca să-ți povestești viața). Soarta a făcut să mă aflu în Mexic și, la numai patru zile distanță, din Libreria de Cristal
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
20 de minute! Spre deosebire de studiul monografic scris de Mario Vargas Llosa în 1971, García Márquez: Istoria unui deicid, Márquez își povestește viața la fel cum își scrie și ficțiunile: cu acel har de a capta magicul în existența reală. Afirmă autorul în motto-ul cărții: „La vida no es la que uno vivió, sino la que uno recuerda y cómo la recuerda para contarla". împărțit în 8 capitole, volumul publicat de editura mexicană Diana surprinde în cele aproape 600 de pagini
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
no es la que uno vivió, sino la que uno recuerda y cómo la recuerda para contarla". împărțit în 8 capitole, volumul publicat de editura mexicană Diana surprinde în cele aproape 600 de pagini copilăria, adolescența și prima tinerețe a autorului, până în anul 1953, când acesta părăsește pentru prima oară Columbia, plecând la Geneva. Cartea uimește prin stilul deloc elaborat. Scriitorul matur și experimentat în exercițiul narațiunii nu se simte. Copilul pe care ni-l prezintă își trăiește propria viață și
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
vii și morți - vorbind cu morții, ascultându-le suspinele și chiar auzindu-i cum recită sau cântă - și care povestea firesc lucruri inimaginabile, fantastice, amestecându-le cu evenimentele cotidiene. Ea, mama, surorile bunicului și celelalte femei din casă - afirmă acum autorul - l-au format. Modul lui de a exista în lume și de a gândi lor li se datorează, femeilor din casă: „Mă simțeam mai bine și mai sigur între femei decât între bărbați". Bunicul este persoana de la care a învățat
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
fiind ai tatălui din alte legături). Mama duce greul acestei case, mai ales atunci când tatăl, iresponsabil, aventurier, pleacă să-și facă un rost sau se înglodează în datorii deschizând farmacii în care nu prea se înghesuie clienții. Și totuși, afirmă autorul: „Niciodată nu mi-aș fi putut imagina un mediu familial mai propice decât acea casă lunatică". Magia copilăriei are însă un pol opus: sărăcia. Această sărăcie, care devine o a doua natură a autorului, transpare în carte direct, fără false
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
se înghesuie clienții. Și totuși, afirmă autorul: „Niciodată nu mi-aș fi putut imagina un mediu familial mai propice decât acea casă lunatică". Magia copilăriei are însă un pol opus: sărăcia. Această sărăcie, care devine o a doua natură a autorului, transpare în carte direct, fără false pudori. Copilul obligat la 12 ani să lucreze pentru a-și ajuta frații mai mici, adolescentul care stă ore în șir la o coadă pentru a obține o bursă la liceul din Zipaquirá, studentul
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
catalani au descoperit chiar surprinzătoare afinități între Toamna patriarhului și Concertul numărul 3 pentru pian de Bela Bartok). Politica poate fi considerată un alt personaj al cărții. într-o țară „măcinată de atâtea războaie de la Războiul de Independență", după cum zice autorul, e greu să nu te implici în convulsiile istoriei. Șocul cel mai puternic îl resimte Márquez în acea fatidică zi de 9 aprilie 1948. La guvernare se afla Partidul Conservator, dar șeful liberalilor, Jorgé Eliecer Gaitán - inițatorul unui „marș al
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
o implicare a privitorului în cele mai gingașe momente ale întrupării formei artistice; autoportretul în mișcare al unui remarcabil artist. P.S. Recursul la expoziția în jurul lui Arcimboldo este recursul la logica unei expuneri și la coerența gîndirii plastice a unui autor exemplar. Ceea ce expoziția de acum zece ani reușea să facă, iar cea de acum nici nu-și propune, este tocmai această trecere subtilă și profundă de la organizarea prealabilă, mai mult sau mai puțin obiectivă, către organizarea proprie a pictorului. Arcimboldo
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]