1,671 matches
-
așezate claie peste grămadă. — Bex, nu vrei să mai dai o tură, și de data asta să te uiți doar după articolele cu adevărat esențiale? Știi, chestii de care copilul va avea efectiv nevoie? — A, da, Încuviințez. Bună idee. Mă avînt pe culoar cît de repede pot, Încercînd să scap de vocea care-ți zgîrie auzul a lui Lulu. — Televiziunea are cea mai Îngrozitoare influență, tocmai spune aceasta. Mă văd nevoită să repet, e vorba strictamente de lene din partea părinților. Copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de altă parte Însă, ce e viața fără puțină aventură și fără noi și noi visuri? Brandon Communications e cea mai bună companie de profil, cu fiecare an tot mai puternică și mai dinamică; orice nouă Întreprindere În care se avîntă prosperă. Împreună, pot accepta orice provocare, Îi pot face față, ieșind din luptă cîștigători. Ca o echipă. Ca o familie. (Partea asta eu am scris-o.) Ajung la birou cu puțin Înainte de ora unu, și traversez ca o gazelă holul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru shopping și latte și pornesc spre zona de start. — Te provoc la Întrecere, domnule Warrior. — De acord, consimte Luke, apucînd mînerele uriașe kaki, după care se Încruntă. Cum dau drumul la frînă? — Ha! N-ai nici o șansă! și mă avînt spre porțiunea „trotuar“, cu landoul meu cel ager. O clipă mai tîrziu, Îl văd pe Luke că Începe să-și Împingă și el monstrul - și, curînd, aproape că mă Întrece. — Să nu cumva să Îndrăznești! zic peste umăr, și măresc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zâmbet complice, plăcerea de a ridica obstacole și de a le escalada, ascunzând cu discreție dificultățile, interesul pentru controversa lipsită de accente inferior polemice sunt trăsături distinctive ale scrisului său. Se adaugă cutezanța - justificată de preocupările filosofice - de a se avânta în speculații dintre cele mai abstracte, ceea ce îl apropie oarecum de Paul Zarifopol, mentor al propriei adolescențe. G. este însă, spre deosebire de criticul de la „Revista Fundațiilor Regale”, un comentator care se lasă adesea sedus de farmecul notației impresioniste, iar ochiul său
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
el, Eminescu avea o ureche detestabilă). În Decadență?, tot Densusianu arată că în mod greșit termenul „decadent” se aplică poeților (francezi în special) care căutau de fapt să se emancipeze de curentele vechi, iar în Reflexiuni asupra literaturii actuale se avântă cu mult entuziasm într-o pledoarie pentru „poezia energiei moderne”, opusă „utopiei poporaniste”. Densusianu se războiește cu adepții poporanismului de la „Viața românească” și în articolele Viclenii literaricești și Gardele pretoriene în literatură. Mai sunt rezumate conferințele Poezia psalmilor ținută de
FARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286965_a_288294]
-
în Bulgaria, la Varna, acolo începând să se manifeste vocația lui de gazetar. Colaborează la ziarul armenesc „Iravunk” și împreună cu Ervant Sărmakeșhanlian scoate cotidianul „Șarjun”, rezervându-și, sub pseudonimul Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii externe. Din 1899, revenit în București, se avântă într-o nouă etapă a vieții lui de publicist. Corector la „Universul”, i se încredințează curând misiuni de reporter, în țară și în străinătate, iar în 1913-1914 e subdirector al cotidianului. În toamna lui 1916 își dă demisia și, dus
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
la București între 24 noiembrie 1935 și martie 1938. Director: Al. Hodoș. Programul e spectacular-agresiv, de o agresivitate mimată, tipică mișcărilor de avangardă, într-un stil ce sugerează mai degrabă inconformismul vârstei decât rigiditatea și intoleranța unei orientări doctrinare: „Ne avântăm spre riscurile încăierării, cu viziera deschisă, cu lancea în cumpănire și cu armurile fluturând spre cer, oricât de donquijotesc ar părea unora acest fel de atac, nepotrivit cu stilul tehnicii moderne. [...] Dușmănim demonstrativ și suntem în dragoste statornici. Lovim cu
LINIA DREAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287818_a_289147]
-
raza cea mai clară”. În alte fantezii câmpul poetic e traversat de figuri himerice, fiecare rostindu-și monologul de identificare, într-un ton de sfârșeală armonioasă și parfumată. Apar metafore revelatoare - „Tăcerea e un lac albastru pe care tainele se-avântă,/ Plutind ca lebede tăcute”, „Singurătatea e-o grădină în care zboară reverii”, iar muzicii i se recunoaște o putere divină: când sună o vioară, „plouă pe suflete foc izbucnit din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
este al acestei figuri convenționale de prinț rus, blazat desigur dar plin de nerv (Vezi aria șampaniei). Dintre celelalte roluri s-au evidențiat Lucian Marinescu și Paul Basacopol. "Liliacul" de la Operetă a însumat o distribuție preponderent tânără care s-a avântat cu încredere în arcanele unei partituri ce nu se lasă ușor cucerită. A rezultat un "Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc). Silvia Sohterus este o Rosalindă plăcută, Gabriela Daha o Adelă
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
Mă tem că nu exist când nu visez Că voi încremeni în al tău timp. Ecoul umbrei noastre desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut. Îți duc în spate crucea de granit, Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
fost scris.Mă tem că nu exist când nu visezCă voi încremeni în al tău timp.Ecoul umbrei noastre desenezPe piscurile-ascunse din Olimp.Strivind liniștea surdă dintre noi,Ne respirăm unul pe celălalt.Cu piepturile fremătând, apoi,Înspre uitare ne-avântăm în salt.Dac-ar putea vorbi tălpile mele,Ce drumuri colțuroase-au străbătut,Cu inima le-ai croșeta danteleSă vindeci rănile care-au durut.Îți duc în spate crucea de granit,Cu lanțuri mari de tine, eu mă leg,Întreabă
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
origine necunoscută. Primul pasaj este citat, în manieră foarte sugestivă, dintr‑un alt „testament” (sau serie de binecuvântări), al lui Moise. Este vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7,3), [profetul] se referă la împărăția de odinioară a babilonienilor; aceasta este una și aceeași cu capul de aur al statuii (cf. Dan. 2,32). Cuvintele aripile sale ca de vultur [arată faptul] că regele Nabucodonosor s‑a trufit avântându‑se împotriva lui Dumnezeu. 2Pe urmă zice: Și aripile i‑au fost smulse (Dan. 7,4), întrucât i s‑a luat slava și a fost alungat din propria sa împărăție. Spune inimă de om i s‑a dat și s
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte: „Dan, pui de leu” se referă la Cristos. De fapt, precizând tribul lui Dan, [profetul] a lămurit lucrurile, căci a numit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situații Însă, reflectând asupra circumstanțelor, individul va construi strategii care, prin flexibilitatea lor, pot să-i permită să atenueze sau chiar să evite conflictele. Acesta este un semn de prudență În care intervine rațiunea. Cei care Însă continuă să se avânte, mânați de pasiuni, cad adesea victime propriei lor nesăbuințe. Succesul În viață, ca și eșecul, Își are originea În natura persoanei, În felul În care aceasta Își Înțelege propria viață, proporțional cu posibilitățile sale. Echilibrul pe care-l dă măsura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și mulțumesc pentru crizantemă..., București, 1981; Hotelul astenicilor, București, 1982; Salopeta, București, 1982; Pensiunea doamnei Olimpia, București, 1983; Până aici, George! (Unde se avântă căprioarele), București, 1986. Repere bibliografice: Viorel Știrbu, „Pensiunea doamnei Olimpia”, LCF, 1984, 36; Ghițulescu, O panoramă, 309-310; Ion D. Șerban, DRI, V, 65-72. D. Mc.
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
om de încredere al comandantului său, Christian Tell. Ridicat la rangul de căpitan, avea să ia parte la eroica bătălie din Dealul Spirii. După înfrângerea mișcării va fi exilat la Brusa, unde rămâne până în 1856. La întoarcerea în țară se avântă în campania pentru Unire. Era, de altfel, un membru activ în Divanul ad-hoc, iar ca deputat de Giurgiu își exercită mandatul în toate Camerele liberale până în anul 1888, când se retrage din activitatea politică. Amic al lui C. A. Rosetti
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
culege din izvoarele vremii sale, cât din noutatea orizontului cercetat. Căci lucrările sale de căpetenie dezvăluie oarecum lumi noi, necunoscute sau puțin abordate până atunci. Vocația sa pare să fi fost aceea de a deschide pârtii noi, de a se avânta în terenuri nedesțelenite pentru a smulge necunoscututlui atâtea taine... OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Ielele, Dânsele, Vântoasele, Frumoasele, Șoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zânele, București, 1886; Încercare asupra semasiologiei limbii române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1887; ed. îngr. și introd. Livia Vasiluță, Timișoara
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
-se nevoie mare (chiar și când pomenesc de Cumătra), tachinându-se cu buruienoase voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
care s-ar putea îndrepta o asemenea istorie „ipotetică”, și cu atât mai puțin modalitățile ei de realizare. Pe de altă parte, pentru că ipostaza de critic al criticii afișată aici rămâne o excepție, deoarece în deceniile următoare U. se va avânta cu toate forțele către cartografierea prozei. Totuși, La umbra cărților în floare anunță una din stratagemele favorite ale criticului: cameleonismul stilistic, capacitatea de a intra în pielea „personajelor” sale fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
a educării copilului aparține în primul rând familiei, care, deși astăzi se află în mare primejdie, este susținută de Dumnezeu prin harul special pe care soții îl primesc prin sacramentul căsătoriei. În fiecare an, milioane de bărbați și femei se avântă în slujba de a deveni părinte și pentru aceasta nu li se cere examen sau licență. Cu toate acestea „una din cele mai provocatoare și grele sarcini în viață este să iei un copil, o ființă mică, total neajutorată și
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
1978, 1981); Sandra Wallenstein (1979); Janet L. Miller (1970); Maxine Greene (1973, 1975, 1976); Madeline R. Grumet (1970, 1980); William Pinar (1978); Joseph Pleck (1974); Jack Sawyer (1974). Curajul lor a inspirat și alți cercetători, care au îndrăznit să se avânte în acest domeniu insidios, plin de capcane ideologice, religioase și etice: Peggy McIntosh (1986); Gerda Lerner (1986); Mary Kay Tetreault (1985); Kay Boals (1976); Jo Anne Pagano (1988); Judith Ramond (1980); Nel Noddings (1984, 1988); Nancy Chodorow (1978); Linda Christian-Smith
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-a avântat și în politică, aderând la Partidul Național Agrar, ulterior la Partidul Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative pentru femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat de viața de la țară - care nu se
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii, 1898), cu atmosfera lor bucolică. Foarte cunoscut era P. ca autor al poeziei Patria română, ale cărei avântate sentimente patriotice și naționale i-au asigurat o largă răspândire în Transilvania. SCRIERI: Orele libere, Sibiu, 1867; Mărul, Budapesta, 1883; Reminiscentie din anul 1860, Sibiu, 1897; Strugurii, Sibiu, 1898; Dintre imitațiunile lui Ioan de la Buceci, Brașov, 1900; Alfabetul secuilor și
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
unor simple constatări, dar sunt învăluitoare și insinuante. Cântecul este „categoric, pe viață și pe moarte”. În simplitatea lui, are ceva implacabil, rechizitorial. Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]