4,413 matches
-
work in progress, fapt ce subliniază, dacă mai era nevoie, hiper-modernitatea lui Urmuz. Tot ediția pe care o comentez aici mai aduce o jumătate de lămurire (fiind vorba de Urmuz, nu putem spera la mai mult) cu privire la legăturile scriitorului cu avangarda, care l-a revendicat drept precursor. Ion Pop arată că prozatorul avea un sistem de referințe culturale complex, în care muzica juca un rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
putem spera la mai mult) cu privire la legăturile scriitorului cu avangarda, care l-a revendicat drept precursor. Ion Pop arată că prozatorul avea un sistem de referințe culturale complex, în care muzica juca un rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist. Mai degrabă, el și-ar fi continuat traseul personal, axat pe o poetică paralelă cu cea a avangardei. Sunt, mă
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist. Mai degrabă, el și-ar fi continuat traseul personal, axat pe o poetică paralelă cu cea a avangardei. Sunt, mă tem, și mici imperfecțiuni care știrbesc din prestanța demersului. După ce suntem asigurați că titlul care figurează pe coperta „caietului roșu” este cel preluat de ediție, Ion Pop îl citează de două ori (la p. 8 a cuprinzătorului studiu
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
pe frumoasele dealuri sălbatice care înconjurau Charlottesville, prezisese războiul de Secesiune. Povestea mă încânta pentru că adăuga încă o dimensiune staturii lui Poe; îmi plăcea să știu că poetul fusese și profet ceea ce îmi confirma ideea că poeții se află în avangarda omenirii și că știu despre destinul rasei noastre ceva mai mult decât ceilalți oameni. Pentru noi, el era fratele cel mare, celebrul tovarăș taciturn; el era al nostru mai mult decât al restului lumii. Îmi amintesc de emoția pe care
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Conform unui sondaj publicat de Avangarde, Grupul de studii socio-comportamentale, observăm că prima condiție a referendumului, cvorumul, ar fi îndeplinită. Confom datelor, 56% dintre români sunt convinși că vor ieși la urne. Dintre aceștia 67% vor vota pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Încrederea lui Băsescu atinge
SONDAJ: 56% dintre români merg la urne. 67% votează pentru demiterea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43659_a_44984]
-
că prima condiție a referendumului, cvorumul, ar fi îndeplinită. Confom datelor, 56% dintre români sunt convinși că vor ieși la urne. Dintre aceștia 67% vor vota pentru demiterea președintelui Traian Băsescu. Încrederea lui Băsescu atinge cote de avarie, conform sondajului Avangarde. 80% dintre români nu mai au încredere în președintele suspendat al României. Principalul motiv pentru care românii vor să îl demită pe Băsescu este încălcarea gravă a Constituției. 55% dintre repondenți consideră că Traian Băsescu a avu abateri grave de la
SONDAJ: 56% dintre români merg la urne. 67% votează pentru demiterea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43659_a_44984]
-
1150 de persoane cu vârstă de peste 18 ani. Gradul de încredere al sondajului este de 95%, cu o eroare tolerată de +/- 2,9%. Sondajul a fost efectuat atât telefonic, cât și la domiciliu. Vezi aici toate datele sondajului realizat de Avangarde.
SONDAJ: 56% dintre români merg la urne. 67% votează pentru demiterea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43659_a_44984]
-
e rupt, deșirat, fracturat și crizic (proza bacoviană, de pildă, ca gen proxim). Ei sunt și, în doze personalizate, contraceptivi - modul lor de a face e desfacerea. Însă una cu sens. Pentru o scurtă perioadă, cea a exploziei contestatare, toate avangardele sunt deceptivcontraceptive. Ele nu construiesc o lume, ci curăță brutal locul pentru a provoca o construcție nouă; care, însă, nu mai cade neapărat în responsabilitatea lor. O mare parte din proza mizerabilistă a vremii noastre e deceptiv-contraceptivă. Receptivii mizează pe
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
mod de a gândi și de a mă exprima. Este vorba de Gaudi, Brâncuși și Borges. Gaudi - cel mai important pentru mine - pentru simțul continuității și al unei permanente evoluții, pentru spontana fluiditate de la organic la anorganic, de la tradiție la avangardă, de la natural la artificial, de la improvizație la rigoare, de la simetrie la asimetrie, de la arhitectură la sculptură, culoare, verb, de la vegetal la animal, uman, sacru, alăturând și conectând substanțe aparent disjuncte spre o unică semnificație. Brâncuși - pentru siguranța cu care a
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
--- Marian Ilea: Ce credeți despre situația politică de la noi în comparație cu celelalte țări post-comuniste? Monica Lovinescu: În decembrie ‘89 ne-am aflat în avangardă. Reintrarea noastră în „istorie” eclipsa în atenția opiniei publice mondiale până și căderea zidului de la Berlin. Indiferent de toate scenariile alcătuite apoi pentru a explica sau camufla „revoluția”, oamenii ce-și expuneau viața pe străzile Timișoarei și apoi ale Bucureștiului
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
a populației, „actorii” și-au luat rolul în serios și chiar în tragic, ei au depășit limitele scenariului îngăduit, în loc de perestroika au făcut saltul în democrație. Numai că revoluția, cu sau fără ghilimele, a fost anexată, așa cum știm. Și din avangardă am fost împinși în ariergardă. Iar din istorie ne-am retras mai spre poarta de ieșire. Virgil Ierunca: Deci am ratat ceea ce cehii au numit lustrația (adică neeligibilitatea pe termen de 5 ani a celor cu funcții de răspundere în
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
și o criză a orizontului de așteptare? V. I.: Occidentul se află mereu în „criză”. Aceasta este forța lui. Criză e un cifru de primenire neistovită a valorilor. Un lucru se întrevede chiar și în privința poeziei și asistăm, după crepusculul avangardei, e vorba de toate artele, la o mare sete de sens. Gratuitatea convulsivă cedează sensului ce-și redobândește astfel statutul de chezășie a onoarei de a fi om. Zgomotul aseptic al computerelor de care pomeniți nu va acoperi, sper, existența
„Am ratat ceea ce cehii au numit lustrația ...“ un dialog din anul 1995 cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca () [Corola-journal/Journalistic/5558_a_6883]
-
de prejudecăți pe care-l resping. „Ghișeul de public relation” al lui Tzara nu lucrează prea bine dacă au dreptate iluștrii critici pe care-i citezi... ca să nu mai vorbim de cele „șpiluri.” Și vorbind de iluștrii critici români ai avangardei, unii dintre ei fiindu-mi prieteni, influența lor e minimă cantitativ și, din păcate, calitativ. Nu-i loc aici pentru o critică amănuntiță a criticii românești despre avangardă, dar menționez, fără a da amănunte, că majoritatea aduc o bună contribuție
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
mai vorbim de cele „șpiluri.” Și vorbind de iluștrii critici români ai avangardei, unii dintre ei fiindu-mi prieteni, influența lor e minimă cantitativ și, din păcate, calitativ. Nu-i loc aici pentru o critică amănuntiță a criticii românești despre avangardă, dar menționez, fără a da amănunte, că majoritatea aduc o bună contribuție la marginalizarea subiectului. Acum poți să-i dai tabloului cu pumnul: lista ta bine documentată mi-ar servi pentru asamblajul unui „schmurtz” dürenmattian grozav. Sper că acest dialog
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
exprimă rezistență politică. După comunism, critica bazată pe estetic a fost (și rămâne) un mod de a menține o literatură devenită subit istorică: aprecierea „marilor” realizări artistice care au scăpat cenzurii comuniste au devenit la voi un artizanat critic. Pentru avangardă, esteticul este neimportant: „frumosul” și „urâtul” sunt noțiuni valabile numai pentru ridicol, menite să sublinieze absurdul vieții înregimentate. Laissez les bons temps rouler, Andrei 12 martie 2011
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
care se scrie despre Africa de Sud. Și e limpede că Nadine Gordimer nu e deloc inocentă în demersurile sale. Ea rămâne, pe o treaptă estetică din ce în ce mai precară, propagandista unui mod reducționist de a vedea lumea, deși s-a vrut mereu în avangarda înnoitoare a literaturii. Dezolant e că, îndeosebi în mediile academice, acest tip de discurs a devenit dominant. El e preluat „for granted”, pe nemestecate, culmea, tocmai de cercetători care pretind că nu sunt deloc interesați de politică. Dar care, asemeni
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
literatura la modul detașat, al criticului care folosește cărți pentru a-și scrie cărțile. Poate că scrierile lui Barthes sînt mai mult. Faptul că el debutează în volum în 1953, adică simultan cu mișcări de deconstrucție artistică, mișcări care succed avangardelor și preced postmodernismul, nu poate fi neglijat. În acest context, deci, Barthes face o reflecție cardinală, cred eu, pentru oricine se apucă să emită ceva public. Voi parafraza din corespondența cu Robert David, pentru că nu am încă permisiunea să citez
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
poeme este o ediție de bun nivel, în care singurul aspect de mirare e acela că nu revendică un editor. Deși reprezintă prima reeditare postbelică a unor texte fundamentale, nu numai în ansamblul creației lui Geo Bogza, ci al întregii avangarde românești, cum ar fi Jurnal de sex, volumul ne-o indică doar pe autoarea cronologiei și a referințelor, Teodora Dumitru, și, respectiv, pe cel al prefeței, Paul Cernat. Nota asupra ediției, care afirmă și opțiunea - discutabilă, în opinia mea - pentru
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
reportajul este specia cea mai autentică și mai aproape de realitate. Folosind o distincție noiciană, aș spune că reportajul este, poate, exact, în raport cu veacul, dar poezia este adevărată... Volumul de față ne mai îndeamnă și la revizuirea unei prejudecăți: aceea că avangarda a creat o literatură de manifeste, nu valori literare, și, prin urmare, e de necitit azi. Au trecut decenii bune de când postmodernismul ne-a obligat să ne schimbăm codurile de lectură. Poezia lui Bogza nu numai că se poate citi
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
interbelic, a căror sensibilitate ține, totuși, mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul nostru. Dincolo de inconsecvențele sale, volumul Poemul invectivă și alte poeme reprezintă un pas important în reconsiderarea autorului și, mai ales, o invitație la relectura avangardei. De peste două decenii putem din nou vorbi liber despre acest capitol semnificativ al literaturii noastre interbelice și, prin urmare, e momentul să renunțăm la abordările sentimentale, bazate pe surse de mâna a doua, și să revenim la texte.
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
printre primii critici și teoreticieni ai filmului. Dacă D.I.Suchianu este socotit primul teoretician român al filmului, Benjamin Fondane apare ca o umbră ascunsă în faldurile istoriei cinematografiei. Un fapt important, Benjamin Fondane reprezintă legătura inextricabilă dintre istoria cinematografului și avangardă. Deopotrivă, teoreticianul va comenta clivajul istoric care desparte filmul mut de apariția sonorului în articole remarcabile prin finețea reflecției asupra universului cinematografic precum Du muet au parlant. Grandeur et décadence du cinéma (1930), Cinéma 33 (1933) și El cine en
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
decăderea cinematografului. Dana Duma reface pentru noi acest traseu al devenirii lui Fondane ca cineast, prin trecerea de la scenariu la regie, incluzând acele episoade revelatoare care-l individualizează pe scriitorul român pe scena istoriei cinematografului. Articolul publicat în revista de avangardă Integral, articol dedicat filmului lui René Clair, Entr’acte (1924), revendică pentru Fondane un contract sentimental de lungă durată cu „filmul pur”, dar și disocierea sa de consumerismul filmic care-și face apariția. Totodată, în spiritul avangardei, Benjamin Fondane va
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
în revista de avangardă Integral, articol dedicat filmului lui René Clair, Entr’acte (1924), revendică pentru Fondane un contract sentimental de lungă durată cu „filmul pur”, dar și disocierea sa de consumerismul filmic care-și face apariția. Totodată, în spiritul avangardei, Benjamin Fondane va sublinia această legătură între cinema și poezie nu doar în articole teoretice sau în precizarea unor afinități cu filmul de avangardă al lui René Clair, Man Ray, Germaine Dulac, Luis Buñuel și Salvator Dali, dar și prin
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
filmul pur”, dar și disocierea sa de consumerismul filmic care-și face apariția. Totodată, în spiritul avangardei, Benjamin Fondane va sublinia această legătură între cinema și poezie nu doar în articole teoretice sau în precizarea unor afinități cu filmul de avangardă al lui René Clair, Man Ray, Germaine Dulac, Luis Buñuel și Salvator Dali, dar și prin publicarea cine-poemelor sale, a scenariilor pentru filme „de neturnat”. Trois scenarii. Ciné poèmes apărea în 1928 în limba franceză reflectă înrudirea dintre cele două
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
prin publicarea cine-poemelor sale, a scenariilor pentru filme „de neturnat”. Trois scenarii. Ciné poèmes apărea în 1928 în limba franceză reflectă înrudirea dintre cele două arte poezie și cinematografie, dar și o viziune nuanțată asupra mijloacelor de expresie filmică a avangardei istorice a cinematografiei. Opțiunea scriitorului este clară, respinge expresionismul german epitomizat de filmul lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari (1919) apropiindu-se de impresionismul francez, noua tendință cinematografică a vremii. Opțiunea releva și atașamentul total al lui Fondane față de cultura
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]