1,043 matches
-
Minor se aflau 15 episcopate subordonate mitropoliei de la Tomis. Numărul mare de bazilici creștine (spre exemplu, numai la Tropaeum erau cinci) indică importanța ierarhiei ecleziastice zonale, aceasta nefiind "in partibus". După anul 534, invazii pustiitoare ale hunilor (mai apoi ale avarilor și bulgarilor) vor avea loc și în Dobrogea, zona decăzând treptat din strălucirea sa de pe vremea lui Iustinian. Săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unei părăsiri bruște și violente a teritoriului undeva la sfârșitul secolului al VI-lea (probabil
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
hangarului superior și a explodat în mijlocul avioanelor încărcate cu muniții și cu combustibil. O bombă a explodat în apă, foarte aproape de pupă, astfel că șuvoiul de apă care s-a ridicat a îndoit puntea de zbor și a produs alte avarii cârmei. "Sōryū" a încasat trei bombe în puntea hangarului; "Kaga" a primit cel puțin patru lovituri, poate cinci. Toate cele trei portavioane au fost scoase din luptă, iar într-un final au fost abandonate și scufundate. "Hiryū", singurul portavion japonez
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Austria), pe care o părăsesc în urma conflictelor cu avarii și datorită ocaziei de a se așeza în Italia. Ei erau încă în mare majoritate păgâni, și au împrumutat trăsături de civilizație - în special în practicile războinice - de la bizantini și de la avari. Solicitați de Imperiul Roman de Est ca mercenari împotriva ostrogoților ("războiul gotic" din anii 535-555), lombarzii conduși de Alboin între-prind din 569 cucerirea pe cont propriu a peninsulei italice. Ei au intrat prin Friul la 20 sau 21 mai 569
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
integrantă a provinciei. Aici au continuat să locuiască, sub atenta supraveghere romană, comunitați de daci și sarmați. În epoca marilor migrații (sec. III - X), teritoriul dintre Tisa, Crișul Alb si Mureș a fost dominat succesiv de către sarmați, goți, huni, gepizi, avari și slavi. Vestigii aparținătoare acestor neamuri (ceramică, arme, accesorii vestimentare, podoabe) sunt expuse alături celor ale polulației romanice autohtone. Atrage atenția replica unui cuptor de ars ceramică din așezarea de meșteri olari de la Ceala. Aceasta a funcționat în perioada secolelor
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
de un foarte elegant "Amphitryon", inspirat evident de versiunea lui Plautus, însă cu evidente aluzii la aventurile amoroase ale regelui. "George Dandin, ou le Mari confondu" (Soțul zăpăcit) a fost puțin apreciată, insă succesul s-a întors cu "L'Avare" (Avarul), astăzi foarte cunoscută. A folosit din nou muzica lui Lully pentru "Monsieur de Pourceaugnac", "Leș Amants magnifiques", și în final pentru "Le Bourgeois Gentilhomme" (Burghezul Gentilom), o altă capodoperă a sa. Se pretinde a fi în particular dirijata împotriva lui
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
presupus că la Morisena era locul unei cetăți dacice (Ziridava sau Giridava). În timpul imperiului român, la Morisena a fost construit un castru în care a staționat temporar legiunea a XIII-a Gemina. Morisena a fost oraș și reședința temporară a avarilor și apoi a hunilor lui Atila. Aici s-a aflat, sub numele de Urbs Morisena, localitatea de reședință a căpeteniei Ahtum. Acesta a înființat aici o mănăstire și o episcopie ortodoxă sub control bizantin, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul", cu
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
altor șapte triburi hazare ale ungurilor, luând parte, împreună cu acestea, la cucerirea de teritorii în Europa. De altfel, armenii ar fi putut trece în Transilvania din Balcani, unde au ajuns cu oastea bizantină mobilizată sub împărații Mauriciu și Focas împotriva avarilor și bulgarilor (secolele al VI-lea - al VII-lea), apoi odată cu pavlicienii duși în Bulgaria în secolul al X-lea. Între armeni și țările dunărene trebuie să fi existat, cum conchide și Joseph Strzygowski în "Die Baukunst der Armenier und
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
fost și un loc al academismului teologic, dar și laic. Melk își datorează numele râului Medjilica (în slavă = râu de frontieră) și este menționat pentru prima dată într-un document oficial în 831. După războaiele lui Carol cel Mare împotriva avarilor, "teritoriile din est", din care făcea parte și Melk, au fost administrate de un markgraf. Cam prin această perioadă s-a construit un castel pe o stâncă aflată deasupra văii Dunării. După Bătălia de la Lechfeld (955), regele Otto cel Mare
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
acest teritoriu (Bazinul Panonic), după ce longobarzii au migrat spre Italia. În secolul al VI-lea triburi slave au migrat în partea sudică a Europei, multe din ele trecând prin Câmpia Panonică. În jurul anului 560, pe urmele hunilor și în urma gepizilor, avarii asiatici cuceresc teritoriul Panoniei și îl păstrează sub controlul lor timp de două secole până în secolul VIII. Urmează o perioadă de dominație a francilor, a regatului slav Moravia Mare și a principatelor slave ale Balatonului până la sfârșitul secolului al IX
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
țaratului bulgar. Unele teorii susțin că în zona Transilvaniei erau și căteva formațiuni prestatele a blazilor și slavilor totodată alte teorii susțin că erau formațiuni valahă. Câmpia Panonică nu a fost niciodată un pustiu, acolo existând populații diferite (huni, gepizi, avari, slavi), dar maghiarii au fost primii care au reușit să o cuprindă sub o stăpânire organizată și durabilă. Potrivit unor cercetători (Gyula László) există teoria că ungurii în timpul descălecatului au găsit aici populații maghiarofonă, care au venit mai devreme, în jurul
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
anul morții lui Theodosiu I se năștea fiul hunului Mundzuk. Numele acestui fiu s-a pierdut, cercetătorii nu știu cum îl chema în realitate. Goții i-au dat o poreclă, Attila (în turcă veche și în gotă), „tătucul”. După mongolii huni și avari urmează invaziile unei populații mongole, bulgarii, care subjuga pe slavii suddunăreni, cultural însă fiind asimilați de aceștia. Bulgarii, neam turco-mongol din Asia centrală, se așezaseră în sec. VI pe cursul superior al Volgăi. Marele kaghan al bulgarilor Kuvrat sau Kurt
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Pasul Verețki, pe traseul Nistru-Tisa și se așază în Bazinul Panonic. Maghiarilor li se mai zicea onoguri (în mongola "poporul celor 10 săgeți") sau unguri. Astfel Panonia devine Ungaria, iar maghiarii devin urmași, pe Dunărea de Mijloc, ai hunilor și avarilor. După ce se așezară acolo, ei sunt înfrânți de vlahii carpato-dunăreni și se orientează spre Vest-Europa. Ei pustiesc Germania, Lombardia, Franța și Spania. Numai Bavaria fusese jefuită de 11 ori iar Lombardia de 13 ori. În 943 și 934 ajung sub
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
ea acasă și gulașul pe masă. ISTORIE ÎNVOLBURATĂ Teritoriu locuit în antichitate de triburile traco-illire, Panonia a fost ocupată de celți (secolul al IV-lea î.Hr.), romani (secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ale încântătoarei capitale dunărene, aflată la granița cu Slovacia. În jurul anului 10 î.Hr., romanii au înființat colonia Aquincum, pe locul actual al Budei, care în 376 d.Hr. a fost cucerită de vandali. Au urmat valurile de migratori printre care avarii și slavii ce au stăpânit aceste locuri până în secolul al IX-lea când s-au stabilit ungurii. Distrugerea Pestei de tătari (1241) a determinat pe regele Bella al IV-lea să repopuleze orașul cu coloniști germani și de alte naționalități
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Valea Dunării, între Linz și Viena, în Austria este vestită pentru frumusețea peisajelor sale. Dunărea a format, în secolul al III-lea d. Hr., frontiera nordică a Imperiului Roman din sus-estul Dunării. La începutul Evului Mediu numeroși migratori (goți, huni, avari, slavi, maghiari) au traversat fluviul în drumul lor spre Imperiul Bizantin, servind ca arteră de navigație și pentru cruciații care se îndreptau spre Constantinopol și de acolo spre Țara Sfântă, iar mai târziu, ușurând (sfârșitul secolul al XIV-lea) înaintarea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
între Ungaria și Slovacia (1990) ca și lucrările Canalului Bâstroe, pe brațul Chilia, începute de guvernul ucrainean, după anul 2000, cu consecințe grave asupra ecosistemului Deltei Dunării. SPIRIT IMPERIAL Evoluția istorică a Austriei este legată de legendarul fluviu. După înfrângerea avarilor (791-796), împăratul Carol cel Mare consolidează fortificațiile pe malul de est al Dunării formând o nouă așezare, Ostmark, cunoscută sub numele de Osterreiche. Regiunea a fost donată de Otto I familiei Babenberg care a stăpânit-o trei sute de ani (976-1246
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
volâniani, severiani, tverti, ulici (cei din zona lacului Ilmen, pe cursul inferior al Dvinei, Niprului, Volgăi, pe Oka, Moscova, Bug, în apropierea Mării Negre și Dunării). Stepele nord-pontice au fost invadate de triburi nomade de păstori și războinici din Asia Centrală (huni, avari, bulgari, chazari, pecenegi, uzi, cumani) cărora slavii le opuneau rezistență sau uneori se aliau cu unii dintre aceștia în expediții de jaf care vizau miraculoasele bogății ale Imperiului Bizantin. Slavii din regiunea Niprului s-au unit în jurul tribului ros sau
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
se apărau cu un pieptar din piele de animal acoperit cu plăci de metal și purtau o cască conică și un scut mare de lemn. Cavaleria avea o poziție tot mai importantă în cadrul armatei. Au preluat scărița de șa de la avari, ceea ce permitea cavalerului să utilizeze mai bine lancea și sabia, pe care le puteau ține în ambele mâini. Războinicii erau recompensați cu domenii. În 719, arabii, după ce au ocupat peninsula iberică, au traversat Pirineii, cucerind posesiunile din sudul Galliei ale
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
hotar la Tolouse ce proteja regatul franc de amenințarea arabă. În 797, francii, sub conducerea lui Louis, au ocupat poziții în Spania, în 801 ocupând Barcelona, ce a devenit reședința unui comitat. La frontieră răsăriteană, teritriile france erau jefuite de avari. După ce a aflat de înțelegerea secretă dintre Tassilo, ducele Bavariei, și khagan-ul avar, Carol l-a acuzat de trădare și l-a închis într-o mănăstire în 788, și a integrat ducatul sau în regatul franc, organizându-l în comitate
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
794, Tassilo a fost adus la o adunare de la Frankfurt pentru a renunță la toate posesiunile ducale în numele său și al familiei sale. Între 791-796, Carol a pornit din Ratisbona, fosta reședința a ducilor Bavariei, a inițiat trei expediții împotriva avarilor. În ultima expediție, a distrus reședința khagan-ului, numită ring, o vastă fortificație aflată la confluența Dunării cu Tisa. Teritoriul a fost organizat într-o marca răsăriteană ce va juca un rol important împotriva invaziei ungurilor. Carol a urmărit să-și
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
tarcani" în sens de etnonim, aplicată unor grupuscule tribale cu identitate etnică bine conturată, pare să duca în ultimă instanță înapoi în timp la onogurii proto-bulgari de sub hanul Kuber (Кубер in bulgară, grafiat și Kuver) care s-au stabilit alături de avari în bazinul carpatic în secolul al VI-lea (567-568 e.n) imediat după disoluția Regatului gepizilor. Potrivit altei teorii, tarcanii din bazinul carpatic sunt rămășițele unui popor turcic medieval numit "bulaq" sau "bulak" respectiv ’tarka-lovú’ )uneori denumit și "ala yuntlu
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15 Martie (Március 15. tér). După destrămarea Imperiului Hunilor, zona a fost cucerită de avari. Maghiarii au apărut prima dată în jurul anilor 880. Prima atestare a orașului cu numele Pest, este din 1148. În perioada secolul XI-secolul XIII Pesta a devenit un împortant centru comercial, având o populație majoritară slavă și bulgară, dar încet schimbându
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
care cele mai importante au fost Guliță în "Coana Chiriță", Hlestacov în "Revizorul", Tristan în "Câinele grădinarului", Nae Girimea în "D-ale carnavalului", Bulinger în "Șweik în al II-lea război mondial", Jean în "Rinocerii", Mr. Jourdain în "Burghezul gentilom", avarul în "Harpagon", Mosca în "Volpone" ș.a. A jucat, de asemenea, în piese puse în scenă la opereta și la teatrul de revista. S-a remarcat și că autor dramatic. Piesă de debut, "Din cauza unui punct", a fost jucată, pe rând
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
1866, cu tot respectul mitropolitului Calinic Miclescu să-l numească acolo, dar fără succes, deoarece Consiliul bisericii nu-l dorea. În perioada 1968-1971 la Biserica Bărboi s-au executat unele lucrări de protecție. Cutremurul din 4 martie 1977 a produs avarii acestei biserici. În anii 1980-1988, prin grija patriarhului Teoctist Arăpașu, fost mitropolit al Moldovei și Sucevei, s-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a lăcașului de cult, cu fonduri acordate de Mitropolia Moldovei și Sucevei și cu sprijinul tehnic
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]