1,577 matches
-
ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
organizează lupte Între puradeii țiganilor de pe deal și cei ai rudarilor din josul coastei dinspre Dunăre a satului. Echipele, alcătuite din câte cinci combatanți, sosesc Înarmate cu tot soiul de tinichele vechi, dintre care cele mai apreciate de către publicul spectator avid de senzații tari sunt tigăile cu coadă lungă și capacele de crătiți ce servesc drept scuturi. Combatanții pătrund În interiorul unui pătrat trasat În țărână cu vârful unui arac de către organizatorul acestor atât de gustate spectacole. Puradeii se izbesc cu acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
final, se citește cu ușurință, ceea ce sporește și mai mult interesul cititorului român ori străin. Și o ultimă observație: cartea apare într-o cromatică ideală ca aspect, ce-ți dă o liniște și un confort psihic în măsură să parcurgi avid conținutul în sine. Tot acum aș adăuga grija deosebită ca în textele prezentate să nu se strecoare inerente mici greșeli de tipar, ceea ce aduce o notă în plus la cele spuse până aici. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(30
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine, care ne aduceau un strop de lumină în copilărie prin zborul frânt al păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți de vedere înspre poartă, semn că aștepta de prea mult timp
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copilei „dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria.” Impresionant e finalul, în care moș Caletcă o recunoaște pe copila de altădată (acum elevă de liceu) doar cu ajutorul mâinilor, fiindcă e orb, „parcă avid să îmi ia ochii și să-i dăruiască ultimei păpuși.” Antologică este și îmbrățișarea înecatului. Cu harul specific scriitorului de proză fantastică, autoarea pendulează firesc între cele două lumi, remarcabilă fiind tensiunea sugerată la trecerea pragului dintre acestea. Bună înotătoare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
putea să-i ia imediat amprentele. Wilt zâmbi în sinea lui. Un lucru era cert: n-or să reușească să găsească amprente la Judy. Apoi tânărul își termină cafeaua, înveselit, și se duse la o clasă de cecretare-șefe. Le găsi avide de vești despre crimă. Credeți că a fost o crimă sexuală? îl întrebă o blondă micuță din primul rând de bănci în timp ce Wilt le înmână exemplarele din Insula asta. Tânărul profesor descoperise că secretarele-șefe erau atrase întotdeauna de capitolul „Vicisitudinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cărți. Bătrânul avocat, fost prieten al filozofului negustor de vinuri Marcu Vancea, îl rugase să-i facă o vizită, să-i vadă biblioteca. Rămas de curând văduv, pensionarul voia să vândă biblioteca. Se gândise la Tolea, îl știa ca adolescent avid de lectură, în vremea când îi fusese avocat în nenorocitul acela de proces cu accidentul de bicicletă. Bibliotecă impresionantă, într-adevăr. Cărți vechi, prețioase legături de piele, o întreagă serie de clasici francezi, dar și celebre volume germane și englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplu, elementar. Mi-e frică! Pofta asta sfruntată, dezordinea în împărăția ordinii... Străveziu, kir Ianuli, galben, negru, chipul îngust sub coama părului încărunțit. Nu, nu îl vede și e bine așa, nici el să nu-i vadă ochii arși, mâinile avide, febrilitatea lor ardentă, tăind aerul. Cerneala cerului, petele alburii, mișcătoare, în care recunoaște fiara nocturnă. O amețeală... se lungesc membrele și ghearele și poftele, părul se răsfiră, zburlit, în văzduhul încins, în toxinele unei uriașe ființe străine. Se scutură, închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În gol, după atâta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfâșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Împing ușa de sticlă cu optimism și intru, cu capul sus. — ... o cuvertură Barbie ! aud imediat În jurul meu, din partea opusă a holului de marmură. Un tip de la contabilitate se Întreține cu o femeie cu ecuson de vizitator, care Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai. S-a folosit cu nesimțire de mine și m-a trădat și, sinceră să fiu, aș fi foarte fericită să nu-l mai văd niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
E adevărat, e ceva destul de ciudat În povestea asta, spune Lissy gânditoare. Toate convorbirile alea telefonice despre care nu vrea să vorbească, faptul că a fugit fără o explicație de la Întâlnire... A fugit fără o explicație de la Întâlnire ? face Jemima avid. Și unde s-a dus ? A zis ceva ? N-ai auzit nimic ? — Nu ! zic, Îmbujorându-mă ușor. Firește că nu. Eu nu... n-aș trage niciodată cu urechea la alții ! Jemima mă scrutează atent. — Lasă-mă cu chestia asta. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
faci asta În viața ta și m-ai rugat ca, dacă mai pomenești vreodată de așa ceva, să te opresc. — Ei, aveam pur și simplu trac, spune, fluturând din mână. Apoi coboară glasul. Apropo, l-am văzut pe Jack. Mă privește avid. Ce se Întâmplă aici ? Îmi sare inima de trei metri. Să-i spun, oare, despre Jemima ? Nu. Aș stresa-o degeaba. Și, oricum, n-avem ce face În legătură cu asta, nici una dintre noi. — A venit să vorbească cu mine. Șovăi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată, unii neguțători bogați, ceea ce Înseamnă pentru Omar o corvoadă considerabilă, care-i ocupă ultimele zece nopți din fiecare lună. Oamenii sunt atât de avizi de preziceri! Cei mai avuți Îl consultă pe Omar, ceilalți Își găsesc un astrolog mai puțin celebru, dacă nu cumva, pentru fiecare hotărâre care trebuie luată, se adresează unui cleric care, Închizându-și ochii, deschide, Înaintea lor, Coranul la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gândit și eu altfel, poate m-ar fi întristat pierderea lor. Nu crezi că te-au iubit suficient? S-a întors și m-a privit țintă. Apoi a dat puternic din cap. — Undeva între insuficient și deloc. Am fost întotdeauna avidă după dragoste. Aș fi vrut să pot spune că am fost iubită ca lumea, că m-am săturat de dragoste. Măcar o dată, o singură dată. Dar ei nu mi-au oferit nici un pic de căldură sufletească, nici un pic, înțelegi? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sau nu. Ca să fiu cinstită, îmi plăcea fata, îmi plăcea mult de tot. Am fost foarte atentă să nu-i povestesc prea multe despre mine și cred că am făcut-o din instinct. Mă întreba o grămadă de lucruri - era avidă să știe cât mai multe - dar eu îi spuneam doar lucruri nesemnificative, nevinovate. I-am povestit câte ceva despre copilărie, despre școala pe care am urmat-o și alte fleacuri. Cu toate insistențele ei, nu i-am spus nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a alunecat în jos și m-am trezit cu ea în chiloți. Eram udă toată. Mi-e rușine să mărturisesc, dar nu mi se mai întâmplase așa ceva până atunci și nici după aceea. Mă considerasem întotdeauna o ființă ponderată, deloc avidă de sex și nu puteam să înțeleg cum de ajunsesem să nu mai știu de mine. S-a jucat cu degetele ei subțiri și moi... mi-e greu să-ți spun în cuvinte ce s-a întâmplat. Vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gând...?! He, he, he, he, heee! Vierme nu-i răspunde, brobonat din cap până-n picioare, pe sub pardesiul lui mini-jupist, de molton lustruit și se căznește sisific să respire, înghițind strepezit, în cușca toracică îngustă, gură după gură dureroasă de oxigen, avid, cu eforturi susținute, ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii...! Băiețică...! Te-ai și-ntors, dragule? Te-am auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
satanic, cu atât mai mult cu cât au mai fost descoperite și leșurile a zece bărbați, dintre care jumătate erau gardieni angajați de către Primărie, pentru paza perimetrului obiectivului. Ipoteza satanistă a fost sprijinită și a luat amploare, în conștiința publicului avid de senzațional și prin găsirea, în plus, a unor rămășițe animaliere: patru pisici negre și un câine! Unele dintre leșurile umane fuseseră atroce mutilate, altele, numai înjunghiate, unul singur (care a fost găsit sub un alt cadavru, cu toată partea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mititei, și lăutari, și mojicie!... Nu-i așa, Grig? ― Da, sigur! ― Și șansonetistul foarte interesant! adăugă ea după o pauză. Ai văzut că numai mie mi-a cîntat? Grigore o simțea lângă dânsul, fericită și caldă. Zise cu o voce avidă și supusă: ― Tu ești cea mai frumoasă! ― Tu ești, Petrică? ― Eu, eu! Hai, deschide, mamă, hai! Intră. În casă era întuneric. Numai focul din vatră răspândea un rotocol de lumină roșcată. ― Mi se pare că nici nu dormeai? întrebă Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă te vedea că ești tânăr și i se părea ei că ești frumos sau melancolic și visător. Doar ce-și atingea buzele de pahar, dar nu era unul de la masa ei și de la mesele vecine să n-o urmărească avid, sorbind-o din ochi, pentru că, cum să-ți spun? când atigea Leana paharul, toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit. Nu putea fi comparat cu nimic, nu semăna cu nimic - nici cu zâmbetul celor mai frumoase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic așa că a mărit doza și chiar a experimentat cu lucruri noi. Oh da, acum simțea aceeași plăcere ca înainte, același extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creșteau, nevoia de bani era tot mai avidă, iar datoriile erau peste tot. Dorința acută a dozei o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre absolut indusă de sunetul concertelor, toate aceste temple ale înălțării omului peste sine sunt tolerate de cotidianul social din dorința de a controla orice exces al spiritului avid de libertatea evadării spre grațiile veșniciei. Așadar, alături de reala dorință a multor semeni de a se întâlni cu ecourile edenice cuprinse în creațiile artistice se află vigilența socială care acceptă artistul și induce chiar impresia susținerii acestuia pentru a înlesni
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poartă și adună întru sine fragmentațiile diversității. În paradigmele imanentului, dimpotrivă, pluralitatea individualismelor încearcă să-și mențină continuu dinamica multiformă. Din perspectiva acestei descoperiri de început dar relevantă pentru sublimul transcendenței, cel pătruns în vârtejul revelațiilor ultime își deschide sufletul avid de împliniri supreme spre strălucirea spiritualității ce se ascunde dincoace de el. În fața conștiinței sale se opun, acum, imaginea imanentului și a efemerității ipostazei omului pierdut în corporal alături de cea care-i expune o picătură metafizică de transcendență ce indică
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul ritual vizează trezirea acestui ancestral, acestei potențialități rămasă ca pecete trans-dimensională a creației
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]