1,813 matches
-
80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare alerte, fără excese profesoral-dogmatice și fără pretenția de a se articula într-un „sistem” predictiv
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
facă elogiul foiletonului critic (cronica și recenzia), definit drept expresia cea mai vie, imediată, „a modalității critice în general și sarea însăși a fenomenului literar la un moment dat”. N. este adeptul unei critici creatoare în măsura în care este adeptul unei critici axiologice, unde esteticul reprezintă o valoare de creație. Se poate sesiza aici un proces de adaptare, mai exact, de asumare a fenomenului literar în mișcare. Actul critic se exercită, astfel, în două sensuri: pe de o parte, prin descoperirea unor valori
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
din culegerea de articole (unele de sinteză) Scriitori contemporani. Oricum, deși parțială, Istoria... se referă la epocile esențiale ale literaturii române și, ca operă de exil, e concepută cu o țintă precisă: „ce ne spune literatura română asupra ființei noastre axiologice, adică ce suntem noi românii și cum ne prezentăm noi în confruntarea istoriei?” Nu o metodologie, ci o profesiune de credință se înalță din aceste rânduri. Concepția asupra începuturilor literaturii române moderne este lovinesciană, în sensul aplicării ideilor de imitație
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
fost prezentate puncte de vedere ale unor cunoscuți metodologi români privind unul dintre mijloacele recunoscute de asigurare a canonului universal al disciplinei - sondajele de opinie publică. Diversificarea țintește mai degrabă identitatea sociologiei, aspectele „soft”, „intangibile și imponderabile”, guvernate de criterii axiologice și cognitive, cum sunt ipotezele, teoriile, modelele, conceptele, stilurile de argumentare, imaginile, tematica cercetărilor sociologice ce reflectă experiențele naționale, zonale, locale. Un „marcator identitar” (Septimiu Chelcea și Abraham Dorel) al sociologiei Îl constituie tradițiile dominante ale disciplinei care se constituie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de P. Andrei, ca sinteză a orientărilor teoretice din sociologia europeană și nord-americană; d) sociologia comparată (N. Petrescu), concepută ca o sinteză originală a aserțiunilor Școlii evoluționiste și ale Școlii istorice din antropologia americană și cea europeană; e) sistemul sociologiei axiologice, construit de E. Speranția pe baza premiselor filosofiei germane și a sociologiei franceze (Durkheim, Tarde). Elaborarea unor teorii sociologice: variantele românești ale pozitivismului și evoluționismului În lucrările lui S. Haret, G.D. Scraba, N. Porsena, H. Fundățeanu, H. Sanielevici; orientări sociologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
perioada antebelică nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică, statistica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nostru genial. Nici istoria universală a sociologiei nu trebuie să-l ignore pe D. Gusti, dar pentru asta trebuie să „producem” noi acel tratat. Atâta timp cât ne rezumăm să traducem, uneori fără discernământ, tot ce apare În Occident, vom continua suicidul axiologic al românismului. Acum avem libertatea să-l oprim, reconstruindu-ne profilul epistemic al sociologiei din perspectivă românească. Obiectivul este realizabil prin aportul conjugat al unei comunități profesionale de tip nou, iar pentru a fi o comunitate de tip nou nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dacă generația următoare pleacă sau Își dorește să plece, comunitatea are puține șanse să continue să se dezvolte. Importanța școlii a făcut ca sintagma capital social să reapară ca un concept cu relevanță puternică pentru comunitatea educatorilor. Datorită nucleului său axiologic, În lumea școlii conceptul de capital social este abordat cu o prioritate egală cu capitalul financiar și uman. A fost depășită ideea populară că dacă o școală are finanțare adecvată și o conducere profesionistă este suficient. „Finanțați sistemul de Învățământ
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
O., dezvăluind straturile succesive ale biografiei și operei scriitorului cu aplicația și minuția unui orfevru, transformă monografia într-un adevărat dosar, o mină impresionantă de date și documente puse la dispoziția viitorilor cercetători, singurii chemați, spune O., să formuleze judecăți axiologice. De altfel, criticul își subintitulează studiul, reluat și îmbogățit în ediții succesive, Dosar al vieții și al operei. Analiza operei istratiene se constituie într-un demers critic circular, care, pornind de la comentariul de sorginte structuralistă - concretizat în identificarea de „structuri
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
totodată, este un tablou complet al literaturii române sub comunism, cu toate manifestările sale estetice. În spatele „panourilor” ideologice se poate desluși lesne efortul de a promova adevăratele valori și de a forța limitele ideologicului în folosul autenticității și al viabilității axiologice. Semnificativ în acest sens este un articol al lui Sorin Titel, Contemporaneitate și spirit polemic, articol ce propune o infuzie de incisivitate și spirit critic în conținutul mesajului artistic, repudiind tendințele moralizatoare, care nu fac decât să slăbească vigoarea estetică
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon, inclusiv a celui contemporan și discută importanța autenticității în canonul textualist al anilor ’60-’80. La anchetă participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca, Paul Cornea, Irina Mavrodin, Angela Marinescu, Livius Ciocârlie, Daniel
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
rigiditate, ideologică mai cu seamă, un ton cumva strepezit, cu toată oralitatea, pe alocuri, a stilului. Propensiunea didactică e învederată încă din titluri - Prelegeri de estetică (I-II, 1967), Estetica lui Tudor Vianu (1968), Esteticieni români (1969), Din tradițiile gândirii axiologice românești (1970), Arta de la A la Z (1978) -, cărțile propunându-și nu să incite intelectual, ci să îl edifice pe cititor asupra obiectului cercetării. În Idealul și valoarea estetică (1966), autorul, analizând noțiuni ca ideal, ideal social, ideal estetic, ideal
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
în colaborare cu Ludwig Grünberg), București, 1964; Idealul și valoarea estetică, București, 1966; Prelegeri de estetică, I-II, București, 1967; Estetica lui Tudor Vianu, București, 1968; Gusturile între da și nu, București, 1968; Esteticieni români, București, 1969; Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970; Estetica între știință și artă, București, 1971; Nivele estetice, București, 1972; Destinul contemporan al artei, București, 1974; Artă și civilizație, București, 1976; Arta de la A la Z, Iași, 1978. Ediții: Mihai Ralea, Prelegeri de estetică, pref. edit
PASCADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
Poetici clasice și moderne (2000) reunește eseuri și studii publicate în presa anilor ’80: discursuri de critică și teorie literară bazate pe elementele poeticilor clasice, aristotelice sau poststructuraliste, având toate ca punct de convergență ceea ce autorul numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
au în vedere prozele lui Soljenițân, Vasili Grossman și Cinghiz Aitmatov. Volumul Dostoievski: Quo vadis homo? (2000), subintitulat Sensul existenței și criza civilizației, vine în prelungirea studiilor și cursurilor universitare ale autorului. O secțiune importantă este ocupată de descrierea sistemului axiologic al lui Dostoievski: valorile ontologice ale iubirii active și ale nevoii de ideal (probleme legate de existența cosmică, istorică și umană, de transcendent), valorile etice ale credinței, considerate de romancier nu teologal, ci filosofic (normele morale - conștiința, fericirea, binele), valorile
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
și evaluarea faptelor sociale, pentru a da proeminență experiențelor empirice efective și, astfel, pentru a dezvolta un raționalism critic al raportării la realitățile și dezvoltările sociale ale vremii. Trecerea de la filozofie la știința socială, relativismul cultural sau subminarea eurocentrismelor, neutralitatea axiologică a analizei, fundamentarea empirică a discursului social sau raționalismul analizei sociale sunt teze și abordări care s-au conturat treptat și sigur, odată cu modernitatea inițiatoare configurată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Filosofii epocii statuează astfel un
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
atât pe gustul propriu, cât și pe principii. Una din principalele lui acțiuni critice a constat în impunerea unor criterii valorice deduse numai din analiza operei, ceea ce a dat autoritate afirmațiilor, contribuind la constituirea criticii literare românești într-un domeniu axiologic autonom. Din acest punct de vedere, M. poate fi considerat cel dintâi reprezentant al criticii literare românești moderne. Cerând criticului o largă receptivitate, el a impus respectul față de operă și judecarea ei obiectivă. A pus totdeauna pe primul plan realitatea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
relație cu „progresul tehnic și social”. Împlinind o semnificativă unitate între istoria filosofiei și comentariul privitor la arta modernă, Morfologia artei moderne (1973) va conduce demersul spre o analiză a funcției formei, în care vor interveni și implicații de factură axiologică. Consecvent cu ideile formulate anterior, M. va acorda o mare importanță psihologiei artistului și, în același timp, capacității acestuia de a descoperi și de a exprima sensurile comportamentului uman. Cu studiile de morfologie s-a impus ca unul dintre cei
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
dreapta și liberalismul centrist devotat standardelor europene de democrație, între etatizare și privatizare, între propaganda culturală dirijată de la centru și inițiativa individuală, personalizată. Programul are, așadar, ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care rațiunea ultimă a literaturii se află totdeauna dincolo de ea, în
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv. Înrădăcinarea omului în istorie ține de determinarea noastră funciară. Apartenența noastră la tradiție și toate medierile lingvistice și axiologice pe care această apartenență le presupune ne interzic să credem că am putea înțelege un autor mai bine decât se înțelegea el pe sine. Conștiința interpretului este o conștiință marcată de efectele istoriei (wirkungsgeschichtliches Bewusstsein). Finitudinea este pentru om constitutivă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întoarcerea la izvoare”. Astfel, Gray reliefează contradicția internă a tradiției liberale, o tradiție duală și ambiguă articulată în forma a două discursuri filozofice incompatibile: pe de o parte, teoria consensului rațional universal; pe de alta, proiectul coexistenței pașnice în societăți axiologic plurale. Oricine știe câte ceva despre utopie observă imediat, fără să recurgă neapărat la filozofia analitică, cât de dificilă este întemeierea societății bune pe fiecare dintre cele două concepții. Consensul rațional universal, care ar permite atingerea celei mai bune forme de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Lumini, fiindcă Luminile au adăugat impulsului liberal inițial o pernicioasă dimensiune utopică. Revenind la Hobbes, în mod paradoxal - dar e paradoxul oricărei reforme care se legitimează prin revenirea la surse -, încetăm a fi anacronici: societățile (post)moderne sunt complexe, plurale axiologic, ba încă din ce în ce mai mult astfel! Oamenii moderni deja, iar cei postmoderni într-un grad înalt, fiindcă sunt stimulați de multiculturalism, prăbușirea generală a canoanelor și permisivitatea sporită a societăților și statelor (cel puțin în Occident), adoptă deseori (succesiv sau simultan
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va deveni la rândul ei utopie. Dar, chiar „slabă”, normativitatea lui Soros distinge riguros între valori, ierarhizează statutele morale respective ale diverselor drepturi, principii și reguli. John Gray socotește că pluralismul axiologic poate fi principiul unic „foarte simplu” al liberalismului său neohobbesian. Mergând mai departe de Hobbes, care nu garanta multe dintre drepturile liberale considerate astăzi standard (cum ar fi libertatea de expresie), Gray se sprijină, așa cum am mai spus, pe Isaiah
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
concurente, chiar într-o democrație liberală. În consecință, urmându-l tot pe Berlin (influențat, ca și Mill, de antiluminiștii germani, partizani ai unicității culturilor particulare împotriva universalismului raționalist al Luminilor franceze), Gray caută o formulă fericită și realizabilă a pluralismului axiologic. Încercând să-l depășească pe Berlin, Gray vrea chiar mai mult, și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
confruntă cu enorme probleme. Una dintre acestea este tocmai „coexistența pașnică”, modus vivendi. Nu la scara relațiilor internaționale, unde conflictele nu au dispărut, deși s-au redus substanțial, ci la scara intrasocietală. Cum poate fi amenajat și gestionat practic pluralismul axiologic? În sine, pluralismul axiologic pare un ideal greu de atins. Cultura europeană a fost dintotdeauna sensibilă la dificultatea alegerii între valori cardinale: tragedia elină a oferit paradigma, plasându-l pe protagonist într-o dilemă inextricabilă în plan moral, religios, politic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]