1,639 matches
-
Ținta fiind nunta supremă, sinteza dintre materie și spirit, în „Cămara Soarelui / Marelui / Nun și stea”. Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o lume
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
auzeam ecoul împușcăturilor și în catacombele Parisului. Căci, după spusele Charlottei, se duceau lupte în labirinturile acelea, iar gloanțele sfărâmau craniile celor morți acum câteva secole. Și cerul nocturn de deasupra Atlantidei era luminat de cometă și de zeppelinele germane, azurul răcoros al zilei se umplea de țârâitul regulat al unui monoplan: un oarecare Louis Blériot traversa Canalul Mânecii. Alegerea evenimentelor era mai mult sau mai puțin subiectivă. Succesiunea lor se supunea mai ales dorinței noastre febrile de a ști, întrebărilor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lung, Totul e mărginit - durerea nu. Un singur lucru e mai bun ca viața, Pentru că nu-i nimic, nimic chiar; moartea. Ah, cum nu sintem pe atunci pe când {EminescuOpVIII 45} Nici ființă nu era, nici neființă, Nu marea aerului, nu azurul, Nimic cuprinzător, nimic cuprins, Nu era moarte, nemurire nu Și fără suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost! Dar vai! un sâmbure în acel caos, Mișcîndu-se rebel, a nimicit Eterna pace și de-atunci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scheletele de piatră Ce-n natura cea, maratră Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist și mare Ce se-nalță rece, sur, Cu fantasticul lui mur {EminescuOpVIII 180} Printre stânci cu poala-n mare Și cu fruntea-n cer de-azur, În castel c-umerii-n, nouri Stă-n fereastră ca un arc, Într-a mărei triste-ecouri, Fața-n văl de gând și nouri Al serafilor monarc, Un monarc cu fața pală Și cu păr de-un aur blond, Iar în ochiu-i vagabund
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-i crezi "(minciună). Simbolurile cromatice au pătruns și în arta poetică populară, în poezia cultă (Mihai Eminescu, George Bacovia, Ion Minulescu) și în cea universală: "Verde crud, verde crud... Mugur alb și roz și pur, Vis de-albastru și azur, Te mai văd, te mai aud!" (G. Bacovia Note de primăvară) "Cum e divin albastrul și dușmănește răul, Cum e gelosul galben adesea fad, banal, Ce indiferent e roșul, arzând și ce feroce, Când verdele-i speranța și rozul dulce
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orientarea ei antifascistă și antihitleristă. Colaborează cu versuri Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Andrei Tudor, Horia Furtună, G. Spina, M. Blecher; cu proză - I. Călugăru, T. Arghezi (Poarta neagră, fragment), N. D. Cocea (Bătrânul Isac), Gala Galaction (Ceasuri de soare și azur, Note de călătorie din Palestina), F. Brunea-Fox (Note din Maramureș), Constanța Marino-Moscu, Ury Benador, F. Aderca, Șt. Antim, B. Iosif, I. Ludo, Horia Furtună, Constantin Graur. Semnează eseuri și articole critice B. Lăzăreanu (Eminescu și Ronetti-Roman), Paul Zarifopol (Pentru proza
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
sub clopotul îndurerat.// Ca pe femeia stearpă-a întâmplării,/ M-a legănat viața-n dezmierdări/ Și m-a zvârlit la țărmul înserării,/ Crispat de țipătul atâtor încordări.[...]// Cu aripi frânte vulturii din mine/ S-au mistuit atât de leneș în azur/ Și timpului de soare care vine/ Nu i-am lăsat decât un obosit contur.” SCRIERI: Vulturii amiezii, îngr. Lucian Dumbravă și Horia Zilieru, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1970. Repere bibliografice: G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1945, 402; Lucian
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
de-a bușilea, dar nu puteam Încă merge În picioare. Sammy era cu doi ani mai mare ca mine; cred că avea trei sau patru ani. Am văzut cum Sammy, venind de pe verandă, era Înconjurat de o aură de culoarea azurului. Părea lipsit de griji. Apoi am văzut două fete coborînd strada. Un contur puternic de culoare chihlimbarului le Înconjura pe amîndouă și era ceva În modul În care-și schimbau energiile cînd se mișcau, ceva ce pulsa și care mi-
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
că energiile pe care le vizualizam aveau legătură cu ceea ce mai tîrziu am numit „pedeapsă divină”. CÎnd fetele au ajuns acasă, au spus la unison „Nu ne place de tine, Sammy Henka. Nu ne place de tine!” Energia de culoarea azurului ce-l Învăluia pe Sammy s-a preschimbat brusc În maro și arăta de parcă picase prin aerisirea unui lift, coborîndu-i către genunchi, pînă cînd aura din jurul capului, umerilor și torsului a dispărut complet. Mi-a fost cumplit de milă de
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
dureroasă și șoc, mi-am dat seama că nu, nu puteau vedea răul provocat! Capacitatea mea de a vedea și a simți energiile subtile a reprezentat primul pas către relaționarea, Înțelegerea și vindecarea oamenilor. Aura, cum este cea de culoarea azurului care-l Învăluia pe Sammy Henka, este doar unul din niveluri. Aura spune multe despre ceea ce simte persoana, despre starea ei mentală și chiar despre personalitatea sa, Însă există mai mult de-atît. CÎnd mă concentrez asupra cuiva, deseori mă simt
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
propune, prin directorul ei, să stimuleze orientarea creației artistice spre transcendent, să încerce depășirea istoricului prin deschideri, în spirit creștin ortodox, spre veșnicie: „Peste pământul pe care am învățat să-l iubim din «Sămănătorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.” Acestei situări ideologice îi corespunde, natural, o estetică teologică, elaborată de Crainic în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă (Pavel Florenski
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în volumele Drum lung (1928), Amvonul de azur (1933), Privighetoarea oarbă (1940; Premiul Academiei Române), Timp sonor (1968), Acolo sus, steaua (1971) și într-o antologie, Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969 (1971). Cu un registru imagistic comun, poezia a fost pentru G.-V., de tânăr suferind de tuberculoză, un mod
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
steaua celebrează elegiac iubirea dintotdeauna pentru Domnița, soția sa, lângă care a trăit patruzeci de ani. G.-V. a tradus din Carducci (Boul) și D’Annunzio (Secerișul), dar și din Baudelaire, Verlaine, Valéry. SCRIERI: Drum lung, Craiova, 1928; Amvonul de azur, București, 1933; Privighetoarea oarbă, București, 1940; Timp sonor, București, 1968; Acolo sus, steaua, București, 1971; Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969, București, 1971. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Virgil Gheorghiu, „Timp sonor”, VR, 1968, 6; Gherghinescu-Vania
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând oceanele azure”. Similar, într-o altă legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice care sufocă sensul și barează calea emoției către cititor sau izbesc prin tiparul lor desuet: „pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice, sfioase”, se destăinuie R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Neohaiducească, cu versuri „crude”, de o vibrantă naturalețe: „Îmi place să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa noastră plăpândă.” Treptat, orizontul peregrinului se lărgește spre cele mai diverse spații geografice și culturale: India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Se revelă astfel
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
ia morțile de la-nceput./ De câte ori am râs și-am plâns/ un lanț s-a rupt, un lanț s-a strâns”). Muzicalitatea versificației, dar mai ales șlefuirea limbajului imagistic în metafore uneori abstruse, cultivarea sinesteziei combinatorii („Un fir de plumb îngheață/ azurul din vocale;/ miroase a pădure de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate manieristă. Volumele Fără de pierdere, ca o iubire (1976) și
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
ca redactor la „Glasul patriei”, revistă a cărei secție culturală o conduce din 1961. Este pensionat provizoriu, pe motiv de invaliditate, în 1965, iar definitiv în 1969. Cu literatură debutează în 1966, la revista „Argeș”, iar prima carte, Ferestre spre azur, îi apare în 1970. A mai colaborat la „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. Consecvent convențională și lipsită de mari pretenții, poezia lui S. rimează marotele unui clasicism de manual. Atemporală încă din momentul publicării, ea oferă totuși
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
ea oferă totuși, în succesiunea volumelor ce o compun, datele unei perfecționări în abilitatea de a versifica, fiind o lirică în care, din când în când, se potrivesc versuri frumoase. Șerban Cioculescu, prefațatorul amabil al volumului de debut, Ferestre spre azur, vedea, „ca notă particulară a sensibilității poetului, coarda etnografică”. Observația era dedusă din mici clișee ilustrative pentru genul „România pitorescă”, presărate de-a lungul plachetei. Poemele sunt construite de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
evocări ale unor dascăli sau compuneri de turist entuziast și receptiv. Exercițiul memorialistic va fi reluat în paginile intitulate Dincolo de efemer (I-II, 1994). Ca traducător, a oferit multe echivalări meritorii, mai cu seamă din poezia simbolistă. SCRIERI: Ferestre spre azur, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Poemele amiezii, pref. Al. A. Philippide, București, 1972; Cântece pentru timpul meu, București, 1973; Lăuntrica vioară, București, 1974; Hore pe smalț, București, 1976; Pavana clipelor, București, 1979; Cartea cu oglinzi, București, 1984; Argilă și azur
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]