1,649 matches
-
dor după mii de ani de așteptare, părea că nici nu eram, așa de mult eram. Ce fericiți suntem, Doamne, ce fericiți suntem!" grăiam negrăind". Apoi încă unul: Ce ochi au adunat atâta rouă și atâta verde pur, și atâta azur, și atâta dor!..." După un șir de misterioase dispariții, în special a Corei Solomon din spitalul bucureștean (după ce a fost maltratată de trei varvarieni), apoi și a lui Dimitrie Cristea din casa mamei sale de pe strada Arcadiei, naratorul rămâne în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de unde provine lumina și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între mâinile zeului timpului, ale vechiului zeu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și veți arunca sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între mâinile zeului timpului, ale vechiului zeu, umbra care va
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sulițe: vultur de aur, tigru de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între mâinile zeului timpului, ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de aur, șarpe de aur, iepure și cerb de aur. Și vă veți duce în locul de unde-și trage originea moartea și veți arunca sulițele pe stepa aceasta: vultur de azur, tigru de azur, șarpe de azur, iepure și cerb de azur Și când veți fi aruncat sulițele și veți fi atins zeii, galbenul, albastrul, albul și roșul, vultur, tigru, șarpe, iepure, cerb, așezați între mâinile zeului timpului, ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui. (Cîntec aztec pentru Zeița Mamă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei zări / Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orice bun moral care l-am fi câștigat într-o viață de osteneală și de gândire."271 În mod firesc, toate aceste considerații ne permit să ne reîntoarcem la mitul albatrosului lui Charles Baudelaire. "Drumețul cu aripe", regele maestuos al azurului, se mișcă greoi pe puntea vasului. Aici, jos, el este ținta vituperărilor și ironiilor ieftine rostite de către mateloți. Aprofundând, considerăm că, pentru triada Quijote-Eminescu-Ladima, figura mitică emblematică este cea a Golemului. În filosofia hindusă, ca și Cabala evreiască, el este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
silit să fac aceasta!»” (Chelcea, 1988, p. 100). „Exact după două săptămâni am găsit biblioteca împachetată șcâteva sute de volume de specialitate - n.n.ț gata de expediat la Iași. ș...ț și astfel Artur Gorovei, acel om cu ochi de azur și inimă de copil năzdrăvan, poate fi socotit cel de-al doilea mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei” (Chelcea, 1978, p. 57). I.C. apreciază că Iuliu Pascu, consilier la Consiliul Legislativ din București, „se înscrie ca primul mare donator
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ales, prietenii străini ai rudelor și prietenilor ei. La răstimpuri cineva telefona din partea d-lui Economu de la Iași, sau a d-nei și d-lui Ifrim de la Bârlad, pe care îi întâlnise, cu un an sau doi înainte, pe Coasta de Azur sau în Italia, sau în Elveția. Când Ileana își invita cunoscuții la cofetăria Nestor, Tante Alice îi dădea fără șovăire cele câteva mii de lei, pe care altminteri i le-ar fi refuzat. Și una din sursele ei de venituri
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Galați (1950-1968) și a fost director al Casei Centrale de Creație Populară (1968-1970). După debutul în ziarul „Ancheta” din Brăila, cu un articol despre dramaturgul expresionist german Ernst Toller (1939), G. este prezent cu un grupaj de poeme în caietul Azur (Brăila, 1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice, sfioase”, se destăinuie R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin toamnă simți o trudă de meșter de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
ca redactor la „Glasul patriei”, revistă a cărei secție culturală o conduce din 1961. Este pensionat provizoriu, pe motiv de invaliditate, în 1965, iar definitiv în 1969. Cu literatură debutează în 1966, la revista „Argeș”, iar prima carte, Ferestre spre azur, îi apare în 1970. A mai colaborat la „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. Consecvent convențională și lipsită de mari pretenții, poezia lui S. rimează marotele unui clasicism de manual. Atemporală încă din momentul publicării, ea oferă totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
ea oferă totuși, în succesiunea volumelor ce o compun, datele unei perfecționări în abilitatea de a versifica, fiind o lirică în care, din când în când, se potrivesc versuri frumoase. Șerban Cioculescu, prefațatorul amabil al volumului de debut, Ferestre spre azur, vedea, „ca notă particulară a sensibilității poetului, coarda etnografică”. Observația era dedusă din mici clișee ilustrative pentru genul „România pitorescă”, presărate de-a lungul plachetei. Poemele sunt construite de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
evocări ale unor dascăli sau compuneri de turist entuziast și receptiv. Exercițiul memorialistic va fi reluat în paginile intitulate Dincolo de efemer (I-II, 1994). Ca traducător, a oferit multe echivalări meritorii, mai cu seamă din poezia simbolistă. SCRIERI: Ferestre spre azur, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Poemele amiezii, pref. Al. A. Philippide, București, 1972; Cântece pentru timpul meu, București, 1973; Lăuntrica vioară, București, 1974; Hore pe smalț, București, 1976; Pavana clipelor, București, 1979; Cartea cu oglinzi, București, 1984; Argilă și azur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
azur, pref. Șerban Cioculescu, București, 1970; Poemele amiezii, pref. Al. A. Philippide, București, 1972; Cântece pentru timpul meu, București, 1973; Lăuntrica vioară, București, 1974; Hore pe smalț, București, 1976; Pavana clipelor, București, 1979; Cartea cu oglinzi, București, 1984; Argilă și azur, București, 1987; Dincolo de efemer, I-II, postfață Domnica Filimon, București, 1994; Pagini din arhiva mea, pref. Domnica Filimon, București, 2003. Traduceri: [Lirică simbolistă], în Simbolismul european, I-III, îngr. și introd. Zina Molcuț, București, 1983; Poeți străini în românește, introd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
1994; Pagini din arhiva mea, pref. Domnica Filimon, București, 2003. Traduceri: [Lirică simbolistă], în Simbolismul european, I-III, îngr. și introd. Zina Molcuț, București, 1983; Poeți străini în românește, introd Gh. Bulgăr, București, 1994. Repere bibliografice: N. Barbu, „Ferestre spre azur”, CRC, 1971, 14; Al. Protopopescu, „Poemele amiezii”, TMS, 1972, 8; Ion Dinulescu, Valențe etice ale liricului, R, 1976, 11; Ion Popescu-Sireteanu, „Hore pe smalț”, CRC, 1976, 52; Popa, Dicț. lit. (1977), 523; Lit. rom. cont., I, 514-516; Emil Manu, „Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. A condus revistele brașovene de poezie „Claviaturi” (1941-1943) și „Luceafărul de ziuă” (1957), a făcut parte, între 1966 și 1971, din redacția „Astrei”. Și-a strâns versurile în volumele Drum lung (1928), Amvonul de azur (1933), Privighetoarea oarbă (1940; Premiul Academiei Române), Timp sonor (1968), Acolo sus, steaua (1971) și într-o antologie, Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969 (1971). Cu un registru imagistic comun, poezia a fost pentru G.-V., de tânăr suferind de tuberculoză, un mod
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
steaua celebrează elegiac iubirea dintotdeauna pentru Domnița, soția sa, lângă care a trăit patruzeci de ani. G.-V. a tradus din Carducci (Boul) și D’Annunzio (Secerișul), dar și din Baudelaire, Verlaine, Valéry. SCRIERI: Drum lung, Craiova, 1928; Amvonul de azur, București, 1933; Privighetoarea oarbă, București, 1940; Timp sonor, București, 1968; Acolo sus, steaua, București, 1971; Privighetoarea oarbă. Versuri. 1928-1969, București, 1971. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 858, Ist. lit. (1982), 944; Virgil Gheorghiu, „Timp sonor”, VR, 1968, 6; Gherghinescu-Vania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Blecher pentru acest tip de artă va deveni explicită în romanele sale: Calul cu măsura orologiului în fân Pe o cărare fir de păr în soare Se înalță din țărână dezlipindu-se de țărână Fulgii pământului îl ning sub copite pe azur... Își înclină coama evantai pe cer Calul e femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
femeia de apă camee Cu sânii de nouri Cu gestul real ca o gheară... Calul intră calul iese... Cu urechi de văzduh... Calul pornește în lume24. E-ntindere de plante cu degete de apă... Uriașii subpământului s-au înecat cu azur Și lacurile guri deschise rămas-au încremenite... Planeta somnului se așterne peste câmpuri Pe unda izvorului curg ultimele reflexe 25 Salvador Dali, Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco, 197426 Salvador Dali, Sărbătoare Sf. Lucia la Villamalla, 192127 Analizând poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Poezia Gând aduce în prim-plan o ipostază neobișnuită a femeii, metamorfozată datorită absenței iubirii: Mâinile tale pe pian ca doi cai Cu copita de marmură Mâinile tale pe vertebre ca doi cai Cu copita de trandafiri Mâinile tale în azur ca două păsări Cu aripi de mătase Mâinile tale pe capul meu Ca două pietre pe un singur mormânt 30. Textul anticipează pasajul revederii dintre Solange și Emanuel personajele romanului Inimi cicatrizate din vila Elseneur. Emanuel nu o poate identifica
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de-a bușilea, dar nu puteam Încă merge În picioare. Sammy era cu doi ani mai mare ca mine; cred că avea trei sau patru ani. Am văzut cum Sammy, venind de pe verandă, era Înconjurat de o aură de culoarea azurului. Părea lipsit de griji. Apoi am văzut două fete coborînd strada. Un contur puternic de culoare chihlimbarului le Înconjura pe amîndouă și era ceva În modul În care-și schimbau energiile cînd se mișcau, ceva ce pulsa și care mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]