2,305 matches
-
Leo Frobenius potrivit căruia „Orientul și Occidentul european sunt de neînțeles numai prin unul din cele două fenomene originare, fiecare din acestea este de nedespărțit de spațiul terestru care l-a născut, dar și steril, câtă vreme celălalt nu a azvârlit paideuma mecanicistă ajunsă în stadiul de sămânță coaptă”. Cunoscutul filosof și istoric al culturii avea să elaboreze ideea dependenței de spațiu a culturii, precum și ideea organicității ei, prezentând astfel în imagini inteligibile pentru intelect ceea ce metafizica nu putea împărtăși direct
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura cărților didactice, aroma molcomă a măceșilor cu esența abstractă a științei. Apariția unei dudui solitare, ce-și plimbă melancoliile în decorul romantic al pergolelor înflorite, îi distrează câteva clipe [...]. E ora prânzului. Soarele azvârle razele lui verticale, topind umbrele. În fața mea, pe o bancă, o cerșetoare ține în brațe un copil [...] Nimeni nu-i întinde un ban, nimeni nu o miluiește cu o privire măcar. Pe fața ei se citește o suferință liniștită. Mizeria
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
până la o insulă care se numește Scarioth. Prin urmare, de la insula aceea se numește el Iuda Scariotul. Iar regina locului, care nu avea copii, plimbându-se, a ajuns la țărmul mării și a văzut că un coș Împletit a fost azvârlit de valurile mării. S-a dus Înainte ca să-l deschidă și văzând acolo un copil plăcut la Înfățișare (puerum elegantis formae), suspinând, zice: „Oh, dacă aș avea mângâierea unui asemenea vlăstar, ca să nu-mi las regatul fără urmaș!” Atunci a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fragmente ale Protoevangheliei În registru iconografic. De obicei Însă vizitatorii nu cunosc adevărata sursă a icoanelor, pe care Îmi Îngădui să o citez aici, În traducere proprie: PASAJ RETRAS Vestea nașterii Mariei Ana s‑a Întristat foarte tare, și‑a azvârlit veșmintele de doliu, și‑a spălat părul, s‑a gătit În haine de mireasă și pe la ceasul al nouălea a coborât În grădină să se plimbe. Și văzând un dafin, s‑a așezat sub el și a Început să se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, Înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând În mâini un lanț. El Însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit În tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-ai vrut să te potolești cu nici un chip. Astăzi te arunc În focul veșnic. A chemat Iadul și i-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de viață. Obligat de a duce o viață dominată de „situații Închise”, prin exilul interior, eu pot compensa această stare de fapt prin construirea unor „situații deschise” În universul meu interior. Exilul exterior este situația Închisă În care fie sunt azvârlit, fie reprezintă o opțiune a mea. Dacă exilul interior este un refugiu În fața unei vieți inacceptabile moral sau social, exilul exterior este o fugă care se Însoțește cu o stare de neliniște, cu angoasă, o existență nesigură, de tip „Închis
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să-ți construiești idealuri pe care le poți atinge și de care te poți bucura; fie de a trăi conform dorințelor, dar refuzând să Înțelegi și să nesocotești, În mod nesăbuit, limitele propriilor tale posibilități, aspect Înșelător ce te va azvârli În Încercări amăgitoare care, epuizându-ți posibilitățile, te vor face să suferi, sfârșind prin a eșua. Prin aceste două atitudini, oamenii se diferențiază Între ei. Problema esențială este dată de modul În care trebuie să ne folosim viața. La această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toate. Se poate vedea că morala pune accentul pe latura subiectivă, sufletească, de factură emoțională, a vieții, privind moartea ca pe o despărțire dureroasă, care sfâșie sau umple de neliniște sufletul, ceva care mă face să mă cutremur și mă azvârle În necunoscut, o experiență străină vieții, care mă umple de teamă. Acest punct de vedere Îl regăsim mult mai târziu la existențialiști, care pun problema raportului dintre viață și angoasă (S. Kierkegaardă, ajungând la concluzia care Închide și anulează valoarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
estimat la aproximativ 5 000/an. Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituțională, mulți dintre ei neavând familie sau rude care să-i găzduiască. Multe instituții practică menținerea lor ilegală și după împlinirea vârstei, pentru că nu îi pot azvârli în stradă. Adesea ei nu știu să practice o meserie și, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu știu să relaționeze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viață socială normală, independentă, pentru că nu au
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
leneșul și bețivanul de bărbat care- i risipea tot ce bruma putea dânsa să adune. Copiii se hrăneau prin vecini. De Paști căpătau pască și ouă roșii iar, după ce mâncau umplutura din pască și gălbenușul de la ou, se întreceau care azvârle mai departe gogoloiul de colac trimis praștie dintr-un vârf de nuia. într-o bună zi, beat, Costandin s-a aplecat peste lăptoc. Știma apei l-a tras în bulboană. Aprigă și iubeață de bărbat, îndată după el s-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu era decât o fată oarbă, nepoata holteiului, care, simțind miros de fum și auzind trosnetele flăcărilor, bâjbâi să iasă și începu a striga și a hăuli prelung. Din câmp oamenii sau adunat îndată și, făcând lanț până la gârlă, au azvârlit cofe și ciubere cu apă peste foc. Alții au sărit cu furci și cu topoare, împrăștiind și ucigând pojarul. Slobozite, animalele fură duse departe. Nemaiavând putere decât până la pereți, focul s-a ogoit. Vreme de un an casa a stat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
unde copilărise. Când rămase și ea fără vecini, nepoții din sat au venit s-o cheme la dânșii. Baba n-a mai zis nimic. A doua zi patru oameni cu furci în mâini se iviră pe acoperișul casei. începură a azvârli în ogradă snopii de paie înnegriți de stirigie, împreună cu grămezi cenușii de gunoaie. Pe un scăueș, oarba sta lângă poiată, cu fața liniștită. în truda lor tăcută, pe chipurile colțuroase ale oamenilor nu se zărea nici o simțire. Când apăru și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în răspânteni, spânul a lăsat căpăstru-n drum și și-a văzut de treabă cu mia în buzunar. Acu, după o vreme, trece un lipovan cu căruța și, cum vede căpăstrul cel nou, s-a lăcomit lipovanul la el. Oprește, azvârle căpăstrul peste harbuji și pleacă. Nici n-a băgat de samă că-n urma lui guzganii, care umpluseră ogoarele, curgeau potop. Părintele jura că asta a văzut-o el cu ochii lui. - Sunt și solomonari, zise Iordache Cărăușu cel cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la deal. O iei, faci o crestătură în podul palmei și-o vâri în crestătură. Dac-ai pus mâna cu iarba fiarelor pe lacată, sare cât colo lacata. Poveștile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-se cu totul în prăjină, omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Vasilică, ce faci, mă, băiatule ? - Ce să fac, îmi merge bine. - Păcat ! Când apăru nașul, o trompetă începu a suna bășit pe sub ferestre, de trezi socrii cei mici. Nunta ieșise în uliță și bucătăresele aduseră cozonacii. Rupându-i bucăți, îi azvârliră în mulțime iar tinerii săreau să-i prindă din zbor. La ultima îmbucătură întrebau : - Cu asta ce facem, o mâncăm ? însoțită de nași și domnișoarele de onoare, mireasa aduse de la fântână o găleată cu apă pe care o vărsă mirelui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sare și cade zornăind pe podea. Karekin se uită În jos și, dintr-o dată, gura i se umple cu un lichid cald. Simte cum ceva Îl ridică de jos și, senzația Îi aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Zebrei intră În câmpul meu vizual. De la treizeci de metri, Îl văd cum ridică o sticlă pe care o ține În mână. Dă foc la cârpa care atârnă din gura sticlei și, cu un gest nu din cale-afară de priceput, azvârle cocteilul Molotov prin geamul de la stradă al Casei Zebrei. Când flăcările erup În interiorul bufetului, incendiatorul strigă cu un glas extaziat: ― Opa, În pizda mă-tii! L-am văzut numai din spate. Încă nu se luminase de-a binelea. Din clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucruri. Încă eram în toiul narațiunii când am ajuns la ușa de la etajul trei, în spatele căreia trebuia să fie Arvon Mircea. Deschizând-o, am intrat într-o sală de clasă pustie. Totul era în ordine, în afară de câteva hârtii ce erau azvârlite pe jos. Nici urmă de profesorul de istorie! Ieșind, și încă vorbind cu Ana, ne-am oprit pe hol. Totul părea mai mic de aici, de la înălțime. Vedeam jos, în curtea interioară, mulți elevi care se plimbau grăbiți de ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
imensitatea oceanului. Încercam, pe măsură ce mă concentram la activitatea celor de afară, să mă sustrag puterii cu care vârtejul de emoții mă domina. Devenea din ce în mai puternic, din ce în mai aproape cu fiecare secundă. Mă cuprinsese. Mă simțeam azvârlit dintr-o emoție în alta, scufundat când într-un sentiment, când în altul. Corpul meu devenise nimic altceva, în opinia mea, decât o manifestare vie a sentimentelor care mă cuprindeau și îmi controlau emoțiile într-un mod tiranic. Și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
speciale, nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi... Se întoarse din nou și începu iarăși să scotocească prin lada din lemn. Trebuia să mă îmbrac cu ce-mi dădea... Pe măsură ce mă schimbam, el tot îmi azvârlea haine numindu-le: Ciorapi Kelarin! Mănuși Veraen! Cizme Poddieu! Și lista continua... După un sfert de oră, când reușii să mă îmbrac cu tot ce-mi dăduse, eram asortat în nuanțe de negru și gri. Prezențele, Sfetnicii, păreau a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din nou gândurile, dar Sfetnicii îl ținură la distanță. Atunci îmi pare rău... și vreau mai mult! Și zicând acestea, ochii îmi deveniră grei ca niște pietre și i-am închis, dar totul în jurul meu rămânea vizibil mie. M-am azvârlit asupra sa cu toată puterea și viteza pe care o puteam avea atunci. Eram ca o avalanșă. Odată pornit, imposibil de oprit! Mintea sa nu mă putea reține decât prea târziu. Am trecut cu brutalitate peste mantia sa de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3 000 de denari. Nu-mi spui o noutate, că doar eu am mărit-o acum patru ani. Ridică tonul: — Când m-ai silit să prelungesc serviciul militar de la șaispre zece la douăzeci de ani, plus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce? Tonul nu invită la destăinuiri. Dar Pusio e prea surescitat ca să bage de seamă. — Am luat un bolovan imens și l-am aruncat în sus... Rufus întoarce capul spre el. Tânărul nu are nevoie de altă încurajare: — L-am azvârlit cu atâta putere, încât parapetul s-a prăbușit și a târât printre dărâmături santinela care se sprijinea de el. Se privesc pentru o secundă față-n față. — Ceilalți, când au văzut ce se petrece, au rămas mai întâi muți de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]