1,399 matches
-
mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia. Privire spălăcită, cocul strâns, trupul îndesat, înclinat pe stânga, mâinile mici, plinuțe. — Doamna... doamna... bâlbâi necunoscutul. — Poftim? — A, mă iertați. Ușa... Cușa, vreau să spun. Aicilocuiește familia Cușa, nu? Sunteți doamna Cușa, nu-i așa? — Nu, nu-s doamna Cușa. Doamna Cușa nu-i acasă. Eu sunt prietena lui Tori, a doamnei Cușa, adică. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor și temperamentul ei periculos, aducea ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa nevastă, se lansa în subtile comentarii despre viteza exponențială cu care zvonurile, glumele, bârfa străbat teritoriul unei țări, informația neoficială are o viteză de penetrație uluitoare, exponențială, ca la cutremure, adică, unde diferența dintre gradul 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din orz sau din tărâțe, Deschideau televizorul, să-l privească pe Bâlbâit urlând despre fericirea poporului-model și amenințând dușmanii poporului-model. Apoi, Tolea relua monologul, pățanii, parabole, proverbe, ar fi explodat până și un hipopotam. Simțea că va ceda, curând, se hotărâse deja să cedeze. Continua, totuși, sfătos, perorația, fără a mai aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc pe Tavi, domnule profesor! Prietena mea, ca o soră vitregă, aș putea spune, un om de mare calitate... mă rog, infirmă, totuși. În acești ultimi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu scorțișoară și staline“. Fără să clipească, băietanul de la tejghea mi-a răspuns: — Scuze, nu mai avem. Nu vreți una cu lenine? Iute replica. Atât de iute, că era să fac pe mine. După această bâlbă nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușii, cu un teanc de reviste vechi În mână, se află Jack Harper. Ochii lui ne cântăresc fără grabă, Întâi expresia mânioasă a lui Connor, mâna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bâlbâie. Îmi pare foarte, foarte rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încolăciți În cea mai ciudată poziție pe care am văzut-o vreodată, În viața mea... ea stă cu picioarele În aer, picioarele lui sunt răsucite În jurul ei și amândoi sunt roșii ca racul și gâfâie din greu. — Scuzați-mă ! mă bâlbâi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trântesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Urmează o pauză lungă, oribilă. — Ce‑ai auzit despre New York? întreabă într‑un sfârșit și, spre groaza mea, își ia un ton profesional și distant. O, Doamne. De ce n‑am putut să‑mi țin gura închisă? Nu mare lucru, mă bâlbâi. Nu... nu știu. Doar... Nu reușesc să mai continuu și, un interval de timp care îmi pare câteva ore, nici unul din noi nu zice nimic. Inima îmi bate nebunește și țin receptorul atât de strâns, încât începe să mă doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sii... ăsta sunt eu? Se uită scurt la mine, eu înghit în sec, neîndrăznind să spun nimic. Apoi el scanează pagina în timp eu îl privesc tremurând. — E adevărat? întreabă în cele din urmă. E ceva adevărat? — N‑nu! mă bâlbâi. Cel puțin... nu... nu tot. Parțial e... — Ai datorii? Ochii ni se întâlnesc și simt că mă fac stacojie. Nu... foarte mari. Dar în nici un caz cum spun ei... nu știu nimic despre nici o chemare în judecată... — Miercuri după masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se zbate, smulgându-se cu greu din presiunea tandrè și înfricoșètoare a mâinii lui, asemeni unei pèsèri speriate scăpând cu greu din mâinile bèiatului rèu care s-a suit pânè la cuibul ei, luând-o pe nepregètite, Eu plec, mè bâlbâi în fața acestui copil a cèrui înfèțișare angelicè ar putea ascunde un demon care se joacè cu mine ca si cum ar ști ce vrea, el, cu o imperceptibilè crispare a buzelor și cu o licèrire stranie în ochi, cedând, Bine! apoi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva și despre o chestiune fără importanță, apoi ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
parc. Dacă vreți. Știm asta, s-a răstit Jenny cu viteza fulgerului. N-avem nevoie de permisiunea ta. Susan a rămas ca trăsnită preț de câteva clipe. Era uluită de izbucnirea femeii. — N-am vrut... adică, n-am..., s-a bâlbâit ea pe punctul să izbucnească în lacrimi. Așa... S-a-ncălzit apa de ceai? Nick revenise de la etaj și-și freca mâinile la gândul unei căni de ceai. Dacă simțise tensiunea din bucătărie, atunci n-a arătat nimic în sensul ăsta. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
către Alison. Ochii îi scoteau fulgere de mânie. Să nu mai sugerezi niciodată că nu știu ce e mai bine pentru copiii mei, a șuierat ea. Tu nu știi nimic despre noi. —Eu... n-am zis-o în sensul ăsta, s-a bâlbâit Alison, numai că încheierea frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul femeii era la doar câțiva centimetri de cel al lui Alison, iar expresia care i se citea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu te supăra, Fiona, dar, pur și simplu, nu ne văd devenind prieteni. Doar n-o să ne apucăm acum să mergem în plimbări lungi cu bicicleta, nu? Pe moment, Fiona a fost șocată de răspunsul lui. — Ăăă, nu, s-a bâlbâit ea. Nu mă așteptam să ne transformăm în The Waltons 1, dar m-am gândit c-am putea să îngropăm securea războiului și să încercăm să comunicăm mai bine, poate chiar să mai ieșim împreună așa, ca azi. Jake a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la Alison peste birou. Era un bărbat cam la cincizeci și cinci de ani, cu păr grizonat și ochelari bifocali. Ăăă, vreau să fac un copil și cred că s-ar putea să am nevoie de ceva ajutor, s-a bâlbâit ea. După ce, atâta vreme, Alison nu-și verbalizase cele mai profunde temeri decât în fața Fionei, acum i se părea straniu să se mărturisească în fața unui străin. —De cât timp încercați? —Activ și conștient? Doar de când m-am măritat, adică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stăteau cheile de rezervă ale mașinii. Setul original era încă în geanta Fionei. —Pot să iau mașina? a întrebat-o el uitându-se oriunde numai nu la ea. Da, sigur că... poți... Nu trebuie să-mi ceri voie, s-a bâlbâit femeia încruntându-se puțin. David, ce se întâmplă? Cu un aer distrat, bărbatul a aruncat cheile în sus și le-a prins din nou. —O să plec pentru câteva zile ca să mă gândesc foarte serios. —Să te gândești la ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un ton scăzut. —Poftim? Dar Alison știa exact la ce se referea soțul ei. —Ai venit încoace fiindcă ești în perioada fertilă? a insistat Luca, îndepărtându-se de ea și trăgându-și slipul pe el. Nu. Adică, da..., s-a bâlbâit ea. Sunt în perioada fertilă, dar nu de asta am venit încoace. M-am gândit c-ar fi drăguț să petrecem puțin timp împreună. Să ne relaxăm nițel, înțelegi? Da, înțeleg perfect ce vrei să spui, i-a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a auzit soneria, eu uitasem complet de pizza și-am smucit ușa, furioasă că eram Întreruptă chiar În mijlocul unui episod dintr-un serial de comedie. Am mârâit așa de urât la băiatul care adusese comanda Încât acesta practic se bâlbâia de frică. A trebuit, desigur, să-i las un bacșiș mai mare la final. Aflat față În față cu o cutie de pizza albă, enormă și cu un miros pătrunzător și extravagant (cine dracului mă pusese să cer mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mă rog, lui Brian. Îi place de tine, adică. Dar Îl știi ce timid e. M-am oferit să te pun În temă, ca să-l Împiedic să se facă de râs când Încearcă să te invite la bar, dar se bâlbâie. M-am uitat lung la el, nevenindu-mi să cred. — Deci, care-i răspunsul? Da sau nu? Derek se distra de minune. Fruntea mi se Încreți din cauza uimirii profunde. — Dar, am Înțeles greșit. Credeam că Brian nu are Încredere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
neliniști. Vorbește, ți-o poruncesc, nu-mi ascunde nimic! — Sultanul a Început prin a mă potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia Într-adins. — Treci la fapte, vorbește, ce a spus Toghrul Beg? — Sultanul a urlat: „Afurisit clan, acesta al Abbasizilor! Strămoșii lor au cucerit cea mai frumoasă jumătate a pământului, au zidit cetățile cele mai Înfloritoare, și privește-i astăzi! Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi Înșfăcă mâna, o acoperi cu sărutări. Fazel, stânjenit, bâlbâi o scuză și se Îndepărtă. I-am Întins lui Mirza Reza scrisoarea din partea Maestrului. Aproape că mi-o smulse din mâini și, deși cuprindea mai multe pagini, o citi În Întregime, fără să se grăbească, uitând cu totul de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei cu mustața hazlie intra fără să bată la ușă. De altfel, bătutul la ușă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
își cerea scuze și pe care numai un ochi îndrăgostit o mai poate găsi frumoasă, însă acesta care mă privește acum, scuipându-mi nisip în față, nu-i un ochi de îndrăgostit. Credeam că îți place să te ating, mă bâlbâi eu, chemând certitudinile trecutului în ajutor, însă mingea roșie de foc iese din nou din gâtul său, tu chiar nu înțelegi că mă doare! Mai devreme ai spus că nu te doare, ripostez eu, nu reușesc să țin pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]