4,354 matches
-
decît în „O,ce zile frumoase", în „Sfîrșit de partidă" personajele vorbesc despre proiecții mentale, despre fapte care, poate, s-au întîmplat, cum, la fel de bine, poate nu s-au întîmplat. Aici, parcă, mai mult decît în orice alt text, singurătatea bîntuie și neliniștește. Acțiune, non-acțiune. Dialog -scurt, incisiv, iritat -, evadări în monolog. Privirea către sine, către interior. Relația interior-exterior, la propriu și la figurat, este axul central al piesei. Închiși ca într-un fel de hrubă, ca într-un demisol prost
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
Paul. Delirul este completat de pianina sa, discretă piesă în peisaj. Care îl scoală din amorțire, îl face macho, viril, seducător, un dirijor magic. Spectacolul acesta mă urmărește. Mă gîndesc la felul în care aplecarea spre retragere și însingurare ne bîntuie, uneori. Mă gîndesc la filosofia tulburătoare cu care Dorst își alimentează textul și personajele. Mă urmăresc obiectele mici, miniaturile Iulianei Vâlsan, un artist care își trage vîna din expresivitatea detaliului. Trec în revistă, selectiv-subiectiv, spectacolele lui Radu Afrim. „Cheeck to
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
vîna din expresivitatea detaliului. Trec în revistă, selectiv-subiectiv, spectacolele lui Radu Afrim. „Cheeck to cheeck", „Și Byon, of course", „Boala familiei M.", „Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate ziele", „Omul pernă"... „Herr Paul" li se alătură acum. Și mă bîntuie, din cînd în cînd, ca propriile mele obsesii și neliniști.
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
mai profund viața. Și invers: în 1990, noi am fost cei care ne-am bucurat mai tare de libertatea cuvântului. Eu până-n ziua de azi mă bucur - deși ar trebui să fie ceva normal. Mai provoacă și astăzi repulsie? Mai bântuie fantoma comunismului? Cred că, în prezent, trecutul îl folosim mai cu seamă conform unor interese de partid pe termen scurt, deci, asta se întâmplă și cu comunismul, astfel că apare un baubau numai bun de speriat, respectiv, apt pentru răzbunare
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
din frazele Apropieriisă poată funcționa ca versuri, sau, în cel mai rău caz, să înceapă în ritm lozincard. Primele rânduri sunt, pentru cine-și mai aduce aminte, edificatoare, pentru ca în următoarele aluzia să se dilueze muzical: „Fantasma unui bărbat îndrăgostit bântuie Europa pe urmele unei femei căsătorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea București, Editura Cartea Românească, 2010, 248 p. mă urma ca o umbră, român nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastră
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
recunoscut o vagă tonalitate din T.S. Eliot. u.c.: Ce mai știți de Tobias Wenzel, fotograful care imortalizează scriitorii printre morminte? N.I.: Prietenul meu e unul dintre cei mai originali tipi întâlniți vreodată. Cutreieră lumea; în ultimele trei săptămâni a bântuit țările nordice, Olanda și Columbia, ca să fotografieze scriitori celebri în cimitire. Tobias mi-a spus mereu că iubește românii, pentru că sunt cei mai amatori de cimitire dintre toți condeierii. Sunt și eu în albumul lui cu nume celebre, alături de mormântul
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
acest joc desfăș urat între cei tineri, puternici și dornici de afirmare, precum Peter Guillam (Benedict Cumberbatch), și cei din care, în urma unui eșec, precum în cazul lui Jim Prideaux (Mark Strong), nu a mai rămas decât o cochilie goală bântuită de ecouri.
Șah-Mat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4881_a_6206]
-
stupidă a morții celor apropiați. Ce o impresionează pe autoare nu e suferința - nici un medic trecut prin rutina a zeci de ani de practică anestezică nu mai reacționează la durerea umană -, ci absurditatea meschină a întîmplării neprevăzute: sunt zile nefaste, bîntuite de ceasul rău, cînd oricîte precauții ți-ai lua și oricîte calcule ai face, accidentul nu poate fi evitat și pacientul îți moare. Autoarea e atinsă de un patetism a cărui cauză trebuie căutată în fronda pe care o simte
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
de ordinul mitului, boltindu-se misterios în imediatețea unei plăzmuiri prezente, sculptura lui Spătaru le conține și le cheamă. „Rege, te aștept la Babilon”, magnetica invocare din titlul și cuprinsul unei fascinante anchete, dominată de prodigiosul Alexandru Macedon, i-a bîntuit curiozitatea lui Malraux, în anii săi tîrzii, - tocmai pentru că stîrnea, printre astuțiile investigative ale prozei contemporane, un duh de singular eres, anexîndu-și netemător cronologii și ipoteze docte. Așa îmi place să citesc, sagace eruptivă, exhortația memorialului de istorie, adunat în
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
încetăm să ne mințim pe noi înșine să recunoaștem că legătura noastră cu cărțile nu este un proces continuu și omogen, așa cum ambalează iluzia mulți critici, nu e nici locul unei cunoașteri transparente de sine, e doar un spațiu obscur bântuit de frânturi de amintiri cu valoare creatoare. Cei mai incriminați de autor sunt ipocriții care nu recunosc nici în sinea lor faptul că nu au citit cutare carte, considerată esențială în mediul pe care il frecventează sau în care vor
Meritele nonlecturii, după Pierre Bayard by Magda Grigore () [Corola-journal/Journalistic/5293_a_6618]
-
privirea, de la cadre la secvențe, de la prim plan la planul secund etc. Filmul este în același timp și istorie a filmului, cinematograful are propria sa memorie, are o existență spectrală prin însăși natura sa unde fantomele dragi sunt invocate să bântuie pânza marelui ecran. Personajul central al filmului rămâne Jorge (Jorge Jellinek), un critic de film uruguayan care, în convenția filmului, este un fel de factotum pentru cinematecă, repară scaune, etichetează role, se ocupă de drepturile de autor etc., toate acestea
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
Franța și de cultura ei. Ea mi-a dat a doua cetățenie și niște aripi pe care nici o altă cultură nu ar fi putut să mi le dea. Exilul meu concret a durat doi ani. Dar multă vreme m-a bîntuit „coșmarul refugiatului”. E un vis arhetipal pe care mulți români l-au avut în acea perioadă: visezi că te-ai întors în țară pentru un detaliu minor (de exemplu, să cauți în sertar un manuscris, să-ți vezi părinții etc.
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
confesiune relaxată, lipsită de morgă, plină de miez și de farmec al relatării. Sunt de reținut mărturisirile sale despre perioada liceului petrecută sub semnul foamei „monstruoase” de lectură, despre relația cu părinții, despre poietica volumelor sale, despre nostalgiile care-l bântuie, ca și despre suferința fundamentală care îl/ne definește, aceea că „nu știm cine suntem”. Văzând chipul senin, de adolescent perpetuu, al scriitorului, Cronicarul își aduce aminte că în ziua de 1 iunie Mircea Cărtărescu tocmai a împlinit 55 de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
jumătate-lumești, pe jumătateîngereș ti care, într-o zbatere și foarte dulce și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri, umbra îndrăgostirilor lor pământești. Așa cum îl știu, Țepi cam pe aici și pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
a decis să mute trupul neînsuflețit al tiranului din Mausoleu și să-l înmormânteze lângă zidul Kremlinului. Pentru Hrușciov, era vorba de o revanșă postumă definitivă în raport cu cel pe care îl venerase în timpul vieții și a cărui fantomă continua să bântuie mentalul colectiv. Răzbunarea personală se contopea cu exorcismul public. Hrușciov fusese umilit de Stalin în repetate rânduri. Nu poate fi negat nici elementul de șoc psihologic trăit de Hrușciov aflând despre amplitudinea inimaginabilă a Marii Terori (la care, trebuie spus
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
bărbat ca Eva, 1984) și Rosenemil (1993) abordează trei teme esențiale, care au ca numitor comun: marginalitatea. Primul reprezintă o ecranizare a povestirii naturaliste a lui I.L. Caragiale, O făclie de Paște care ne aruncă într-o Europă a periferiilor bântuită de demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
relativ recent, la Paralela 45, (Dez)Acorduri-le lui Adrian Iorgulescu vizează lumea noastră, cea de astăzi, privită din diferite unghiuri de un observator lucid, atent, implicat. O știm cu toții, este lumea din jurul nostru, nici frumoasă, nici urâtă. Problematizată, contorsionată. Bântuită de temeri, de speranțe. Privită aici din punctul de observație al omului de cultură, de artă, al omului politic. Este o culegere de materiale apărute în media de specialitate, de muzică; și nu numai; sunt luări de poziții exprimate în
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
despre anumite spectacole, despre pasiunea noastră față de Kantor, de disecția pe care o făceam împreună nu doar anumitor scene dintr-o montare sau alta, ci anumitor „măști” pe care Tadeusz Kantor le schimba, la vedere, privindu-și actorii pe scenă, bîntuind printre ei ca printre niște năluci. Mi-e dor de El și ascult marea. E tîrziu, e noapte, orașul tot doarme, Luna doar, cocoțată pe cer, îmi ține companie. Îl simt, undeva, pe omul în frac, cu joben și baston
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
fără să se adreseze cuiva anume: - Ce, Filiurin n-a venit încă? - N-a venit, răspunse Lidia Feodorovna. Văd că tocul nu se ridică. - Nu s-o fi îmbolnăvit?, interveni însuflețit Ptașnikov. - Oare invizibilii se îmbolnăvesc? - Orice e posibil. Acum bântuie o dizenterie teribilă. - Păi ei nu mănâncă nimic! - Atunci, o fi pe fond nervos?, întrebă veninos Evsei Lvovici. - Care nervi! Omul n-are corp și dumneata vorbești de nervi. Se încinse o dispută rezolvată în chip strălucit de Ptașnikov. Într-
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
două superbe descântece "culte" de aspidă), descrierile, scenetele etc. care compun cartea, se sugerează, se proiectează în afară sau se consumă în interior aceeași idee: omul și-a pierdut "... naiva dintâi virginitate" (după o frântură de vers arghezian) sufletească. E bântuit acum de tot felul de fantasme, nu-și poate fixa și urmări un ideal sau măcar un scop cât de cât precis conturat, pare, în fine, o ambarcațiune în derivă. Autoarea lasă impresia a camufla această stare de sfâșiere lăuntrică
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
și oamenilor care îl înconjoară și care poartă propria lor angoasă. De aici sentimentul de însingurare, nefericirea poetului, zgura cotidiană din suflet. Viziunea poetică nu are, firește, legătură cu valoarea literară. Mulți dintre marii poeți au fost elegiaci incurabili sau bântuiți de cele mai sumbre viziuni. Constantin Abăluță nu face excepție. Specificitatea poeziei sale este admirabil subliniată de Gheorghe Grigurcu: Nimic șocant, nimic teatral în poezia lui Constantin Abăluță. Poetul mizează pe normalitatea banalului, a cotidianului repetitiv , forțându-l însă a
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
o imagine de alinare, numai bună pentru a-mi justifica soarta. Închipuiește-ți: eram convinsă că tu nu puteai fi decât o vrăjitoare rea. Serios, să nu râzi de mine. Pentru mine erai o vrăjitoare înfășurată într-o mantie mare, neagră, bântuind noaptea cu un hohot de râs de-ți îngheța sângele-n vine, timp în care depuneai o desagă în firida Spitalului, cam în felul ăsta mi te închipuiam. Călugărițele nu mi-au vorbit nicioadată despre tine. Dealtfel, asta-i regula
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
de jos față de Educație cu E mare, o admirație sporită de dificultatea faptului de a ajunge la colegiu și de a rămâne acolo." Pentru un astfel de om, "nu există o tradiție mai bună decât a sa proprie", adică tradiția bântuită de "stafiile lui Emerson și Lowell, și alți autori prin care se expirmă Educația cu E mare, care, Ťașezați în fotoliile saloanelor frumos garnisite cu covoareť și înconjurați de cărți îmbrăcate în piele și într-o atmosferă de siguranță au
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
gesturile perfect articulate și de-o memorabilă expresivitate. Micro-universul romanului compensează în intensitate ceea ce pierde în dimensiuni exterioare. Comparat cu scrierea din care s-a născut - cartea neterminată Elmer -, textul din 1927 e o extensie a obsesiilor care l-au bântuit pe scriitor ani în șir: relația dintre artă și sexualitate, șansa noului în confruntarea cu vechiul, multitudinea de măști în care-și îmbracă artistul personalitatea. În Mosquitoes, preocupările așa-zicând teoretice, reflecțiile despre forma și misiunea artei vor atinge nu
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
în Chile, unde Poetul trăiește epoca Allende, într-o atmosferă de mare euforie, de utopie politică, ce va fi însă urmată tragic de dictatura lui Pinochet. Totodată invit cititorul în mediile de catacombă ale vieții chiliene, cu personaje stranii ce bântuie pe străzi în epoca dictaturii, numite pinguini. Este un roman ce reînvie o întreagă epocă - cea care mi-a fost sortită mie s-o trăiesc - dar este și o poveste de dragoste. LVR: De ce ați ales titlul acesta, Casa lui
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]