1,758 matches
-
lui Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nebunule! strigă omul de pe insula Man, apucîndu-l de braț. Cară-te de pe puntea de comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
comandă! Ă Prostul cel mare îl ceartă întotdeauna pe cel mic, murmură Ahab, apropiindu-se. Jos mîinile de pe ființa asta sfîntă! Unde ziceai că e Pip, băiete? Ă Acolo, la pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare! Cine ești tu, băiete? Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pupa, domnule căpitan! Acolo, acolo! Ă Dar tu cine ești, băiete? Nu-mi văd chipul în oglinda ștearsă a ochilor tăi rătăciți. Doamne! Cînd mă gîndesc că omu-i doar un ciur prin care se scurg sufletele nemuritoare! Cine ești tu, băiete? Ă Clopotarul, domnule căpitan, crainicul corabiei - ding, dong! Pip, Pip! Pip! O sută de funți de țărînă drept recompensă pentru Pip! Un băiat înalt de cinci picioare, cu o mutră de fricos - da, ăl mai ușor îl poți recunoaște după
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a văzut pe Pip, fricosul? Ă Nici o inimă nu poate trăi mai sus de brîul zăpezilor veșnice. O, ceruri nemiloase și reci! Priviți în jos! L-ați zămislit pe-acest copil nenorocit, ca să-l abandonați după aceea, dezmățate-lor!... Vino-ncoace, băiete, cabina lui Ahab va fi de-aci înainte căminul tău, atîta vreme cît Ahab va rămîne în viață! Tu atingi coarda cea mai ascunsă a ființei mele, băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe-acest copil nenorocit, ca să-l abandonați după aceea, dezmățate-lor!... Vino-ncoace, băiete, cabina lui Ahab va fi de-aci înainte căminul tău, atîta vreme cît Ahab va rămîne în viață! Tu atingi coarda cea mai ascunsă a ființei mele, băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră de cea albă, căci n-o să-i mai dau drumul de-aci înainte! Ă Băiete, băiete, nici eu n-o să-i dau drumul, cîte vreme n-o să te trag spre un iad mai îngrozitor decît cel de-aici. Hai, vino în cabină. O, vei, care credeți în bunătatea zeilor și în răutatea oamenilor, iată cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă aceste două mîini, cea neagră de cea albă, căci n-o să-i mai dau drumul de-aci înainte! Ă Băiete, băiete, nici eu n-o să-i dau drumul, cîte vreme n-o să te trag spre un iad mai îngrozitor decît cel de-aici. Hai, vino în cabină. O, vei, care credeți în bunătatea zeilor și în răutatea oamenilor, iată cum zeii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și în răutatea oamenilor, iată cum zeii atoateștiutori nici nu se sinchisesc de suferința omului și cum omul, chiar cînd n-are minte și nu știe ce face, e încă bogat în simțăminte alese, de iubire și de recunoștință! Vino, băiete! Mă simt mai mîndru că-ți strîng mîna neagră, decît dacă-aș strînge-o pe; aceea a unui împărat! Ă Acum se-duc doi nebuni! murmură bătrînul de pe insula Man. Unul, înnebunit de putere, iar celălalt înnebunit de slăbiciune. Dar uite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare, ascuns în buzunarul de la piept al hainei dulgherului. - Ahab urcă încet scara cabinei și-l aude pe Pip în urma lui. Ă înapoi, băiete, mă întorc îndată la tine. S-a dus... Nici măcar mîna mea nu mă ascultă mai prompt decît băiețașul acesta. Dar ce-i aici? Naosul unei biserici? Ă E colacul de salvare, domnule căpitan. Ordinul domnului Starbuck. Atenție la bocaport, domnule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luneca pe apă, că această corabie care parcă plîngea cu lacrimi de spumă, rămînea fără mîngîiere. Rahila își plîngea copiii pierduți. Capitolul CXXVIII CABINA Ahab dă să iasă pe punte, dar Pip îl apucă de mînă, ca să-l urmeze. Ă Băiete, băiete, ți-am spus că nu trebuie să te ții după mine acum! Se apropie clipa cînd Ahab n-o să vrea nici să te alunge de lîngă el, dar nici să te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe apă, că această corabie care parcă plîngea cu lacrimi de spumă, rămînea fără mîngîiere. Rahila își plîngea copiii pierduți. Capitolul CXXVIII CABINA Ahab dă să iasă pe punte, dar Pip îl apucă de mînă, ca să-l urmeze. Ă Băiete, băiete, ți-am spus că nu trebuie să te ții după mine acum! Se apropie clipa cînd Ahab n-o să vrea nici să te alunge de lîngă el, dar nici să te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că ești
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te aibă în preajmă. Bietul meu băiat, simt că ești un leac prea bun pentru boala mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi servit ca și cum ai fi căpitanul însuși. Da, băiete, așază-te acolo, în jilțul meu înșurubat în podea - vei fi al doilea șurub al lui. Ă Nu, nu, nu! Matale n-ai trupul întreg, domnule căpitan! Folosește-te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
leac prea bun pentru boala mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi servit ca și cum ai fi căpitanul însuși. Da, băiete, așază-te acolo, în jilțul meu înșurubat în podea - vei fi al doilea șurub al lui. Ă Nu, nu, nu! Matale n-ai trupul întreg, domnule căpitan! Folosește-te de mine ca de piciorul pierdut, calcă pe mine, domnule căpitan
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plîngi așa, te omor! Ia seama, căci și Ahab e nebun! Ciulește-ți urechile și vei auzi mereu piciorul meu de fildeș izbind în punte; vei ști atunci că sînt acolo. Acum, te las. Dă-mi mîna! Așa! Ești fidel, băiete, așa cum cercul îi este fidel centrului său. Așa! Dumnezeu să te binecuvînteze în veci! Iar dacă se întîmplă să... atunci, Dumnezeu să te scape în vecii vecilor, orice s-ar întîmpla! Ahab iese, Pip face un pas înainte. Ă Adineaori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mama: mi-e dor de tine... Vecinii de tine întreabă des... Casa mea cea mare am primenit-o. Soba, pereții cu mâna i-am dres. Luat-am și lemne pentru iarnă... Știi, mâine e nuntă la nenea Andrei... Mai află băiete, că-nvăț Două tactici C-avem seminar la capitolul trei... Într-adevăr, faptul că o femeie destul de în vârstă studiază o lucrare ideologică importantă este destul de semnificativ pentru a putea fi prezentat, fără comentar, într-o corespondență voluntară (...). Lipsa unei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite fără nici un miez: Măi băiete, măi băiete Ce-o fi acolo pe tarla, Numai fete, numai fete Să tot stai privind așa. O alcătuire de versuri la fel de nepoetică este Plotonierul de Ion Zăgan (Viața militară) în care ni se înfățișează un agitator înzestrat cu daruri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite fără nici un miez: Măi băiete, măi băiete Ce-o fi acolo pe tarla, Numai fete, numai fete Să tot stai privind așa. O alcătuire de versuri la fel de nepoetică este Plotonierul de Ion Zăgan (Viața militară) în care ni se înfățișează un agitator înzestrat cu daruri miraculoase (fapt
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Flăcăul se forță să-i facă pe plac și, plecându-se la urechea jandarmului, ridică tare din sprâncene, ca să poată ține ochii deschiși. Cu glas mai clar repetă cucăind : - î...î...n Sâ...isti... - Și unde te duceai acuma, măi băiete ! sări nevasta ascuțit. Ai apucat-o către Schit ! Ca să nu se agraveze lucrurile, femeia se întoarse la jandarm: - A băut la restioran cu tat-su. între timp, cumpănindu-se pe picioare, flăcăul se părăvăli dintr-odată pe spate. Prohabul i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ridice. Nicolae, revenindu-și, se îndrepta către ușa grajdului, ținându-și mâna pe stomac, și așezânduse pe banca din fața grajdului. -Ce s-a întâmplat? - întreba bunicul nedumerit, care tocmai atunci intrase pe poartă, îndemnând vaca către grajd. Ce ai pățit băiete? - întreba, vibrând îngrijorarea în voce, dar în locul băiatului, îi răspunse nepotul: -Bunicule, l-a lovit mânzul pe unchiul cu piciorul, chiar în stomac... dar așa ceva nu a făcut Luminosul niciodată...! Oare ce s-a întâmplat chiar acum, bunicule? -Te-a lovit
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să fac, cu cine să țin?! După un plâns zdravăn se liniști și porni pe întuneric, către sat. Nu vroia să-și facă griji pentru el, familia. Deschise încet ușa de la comnă, fiind toți adunați în jurul mesei. -Unde ai fost băiete, îl întrebă maică sa cu vădită îngrijorare. -M-am plimbat prin pădure, am avut nevoie de aer curat... Tatăl își băgase degetele în părul lui brunet, semn de fericire că îl vede întreg... iar bunica îi puse o farfurie în față
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
casa noastră. După ce i-a ascultat povestea, mama i-a zis: - Eu nu pot să iau singură nici o hotărâre. Când vine soțul meu de la fabrică vedem ce se poate face. Deocamdată, hai să mâncăm ceva, că este ora prânzului! Dorule băiete, cheamă-l pe Petrișor de pe maidan unde bate mingea și treceți la masă! Mama a așezat masa, ca de obicei, punând lângă fiecare farfurie tacâmurile corespunzătoare, pentru că eu și fratele meu nu mâncam decât cu tacâmurile pe care le alesesem
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși vine furtuna. Nu vezi norii la orizont? Nu simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că știe că sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lume curge sângele unui Felix. Și finul tău este cel pentru care există acum Anturajul, nu-i așa? Fără el, voi nu mai aveți pentru ce exista. De asta mă ajuți! Ajutându-mă pe mine, îl ajuți pe el! Nu, băiete. Înțelegi greșit. Noi îl ajutăm acum pe fiul împăratului să își ia locul care i se cuvine, în Sălile Albe, dar îl slujim pe cel mai bătrân dintre cei care există în familia imperială. Împăratul? Zâmbi. Se gândea la cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]