1,344 matches
-
mai dă de mâncare... ― Nu-i lucru de ici de colo. Îi treabă grea. Ai de a face cu oameni de tot felul - mai buni, mai răi... ― Mă descurc, fiindcă oamenii îs înțelegători. Le socotesc „făncialul”, cum se spune, la bănuț și nu au de ce să fie supărați pe perceptor. ― Acum, hai să mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea să se târască Într-un loc mai ferit. În acea dimineață, ciudatul personaj se Întorcea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ține o armă și nici nu putea scăpa de loviturile date În batjocură de ienicerii din patrule. Nu, Îngerul n-ar risca să stea acolo, În mijlocul pieței, fără nici o armă. Era doar un om bolnav și disperat, care cerșea un bănuț pentru o felie de kebap. 27 decembrie ora 12.30, conacul Brănești, Moldova de Sud Cei cincizeci de Apărători ajunseră În fața porții Brăneștilor și cerură să intre. Le ieși În Întâmpinare Însuși vornicul Isaia, Îmbrăcat de oaspeți, cu fața Îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era tradiția în lumea satului, cu mâncăruri mai deosebite (plăcinte, cozonaci, pască, friptură, răcituri, plachie ș.a.), cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri care ne ofereau dulciuri sau câțiva bănuți, cu permisiunea de a merge la hora satului, unde ne simțeam în largul nostru și ne fuduleam cu hainele și încălțările noi. Statura neîmplinită de copii ne împiedica să vedem hora adolescenților și fetelor care erau scoase pentru prima dată
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
activitatea lui Horia este perturbată de zgomotele de pe șantierul din apropiere, de ușile trântite ce se deschid și se închid la parterul căminului studențesc în care locuiește, de ofertele puștanilor ce bat la uși pentru a prelua gunoiul în schimbul câtorva bănuți, de cerșetorii care circulă în grupuri pe sub geamurile căminelor din campus, toate la un loc fiind pentru Horia piedici în învățare. În fiecare zi, pe sub geamul camerei în care locuiește, se perindă grupuri de țigănci cu copii în brațe care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
până când împlinesc douăzeci și unu de ani. Sincer, nu știu ce să mai cred. Nu l-am cunoscut. Este un prieten al bunicului, bănuiesc. Și dacă este vreun tiran bătrân? Este al naibii de neplăcut să te duci să cerșești la el, ori de câte ori îți trebuie câțiva bănuți. Nici la Blightly nu cred că-mi place. Știu că n-ar trebui să spun asta, dar am auzit că este al naibii de frig. Presupun c-ai fost acolo? Da, zice Bobby. Adică, nu. Nu, n-am fost. Am trăit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Interzis: — Înăuntru locuiesc dragoni, spirite protectoare trimise de către zei. Sperând să găsesc de lucru, merg pe la vecini și pe la comercianții ambulanți de la piața de legume. Car igname și varză și fac curat la tarabe după ce piața se închide. Câștig câțiva bănuți de cupru în fiecare zi. În unele zile nu mă angajează nimeni și merg acasă cu mâna goală. Într-o zi, cu ajutorul unchiului meu, obțin o slujbă într-un atelier specializat în confecționarea pantofilor pentru doamnele manciuriene bogate. Șefa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nerod; rușinată, fata se acoperi și-și luă lucrurile în grabă, fugind. N-am uitat nici o zi geroasă cu ninsoare măruntă din soare. La fereastră, bunica îmi zicea că ninge așa doar cînd e ger. Eu mă cățărasem uimit, lipind, bănuț rotund de aramă, nasul pe geam, cu ochi rotunzi și obrazul și palmele rotunde spre ce era afară. În liniștea de dincolo treceau sănii cu oplene pline de oameni în cojoace și de femei cuibărite la codîrlă ce țineau în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
revelația singurătății unui copil de treisprezece ani. Peste o clipă i-am mai pus o întrebare. - Azi ai mîncat? Cu o resemnare teribilă, copila răspunse: - Ce-a dat Dumnezeu! Pentru gaz și pentru chibrituri, i-am pus în palmă un bănuț, deși cred că, mai degrabă, avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din Humosu de-abia se scoală. După ce și beau țigara, întind țolul la umbră și încep să se păduchească. La
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și cu picioarele pe pământ. Crăcanele meșteșugite de Titel erau opere de artă, iar muniția fabricată de el tindea către perfecțiune balistică. Când Îl Întâlneai, avea buzunarele și buzunărașele pline de copci la diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce treabă?” ,, Știe el, c-am vorbit aseară și mi-a zis să vin azi.” ,, Nu poate acuma, vino mai Încolo!” Mi se sfâșia sufletul de atâta dezamăgire: Îmi dădeau lacrimile și-n buzunar Îmi transpira mâna În care strângeam bănuții de metal. Pleca. Nu apucam să fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din scânduri cenușii, putrede, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zi să-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin cu bani de aur din cine știe ce vremuri vechi. Norocosul nu era nicidecum un zgârcit, așa că s-a apucat să Împartă câte un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a pierdut, căci au aflat jandarmii, l-au legat, l-au bătut și l-au trimis la Oraș să facă pușcărie. Se zvonise, câțiva ani mai târziu, că un Înger cam năuc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pildă, abia așteptam să vină câte un mort la biserică. După slujbă și toate cele de cuviință, alaiul ieșea cu sicriul și Îl Îndrepta către cimitir. De cum trecea de clopotniță, rudele mortului băgau mâna În buzunar și azvârleau În sus bănuți de fier. Ne aruncam În țărână pe palme și genunchi, ne Împingeam și ne loveam ca să ajungem la mărunțișul acoperit de pulberea groasă. Ne murdăream ca niște porci, umpleam de murdărie până și fundele Înnodate la gât. Nu știam Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încinsese la pahare și pe mine mă bătea la cap, crezându-se și el intelectual, pentru că purta pantofi și pantaloni cu dungă, unul al lui Câinaru. Pe tată-său, de fapt, Îl chemase Cojocaru și chiar cu asta Își câștiga bănuțul: cosea oamenilor cojoace frumos Împodobite, de miel, ori dulame cu față de postav și căptușeală din piei de oaie. Era un om respectat bătrânul Cojocaru: Îl căutau și din alte sate, pentru că lucra temeinic și nu te ducea cu vorba. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găvane și Îi ieșise fum din gură, nas și urechi. De atunci rămăsese cu gângăveala și cu simțul gustului atrofiat. Nu mai deosebea acrul de amar, dulce ori sărat. Ca să se dea mare și să ne câștige admirația, dar și bănuții de metal, băga În gură tot felul de porcării pe care le mesteca (spre adânca uimire a fraierilor care Îl vedeau prima oară) și apoi le scuipa. Tată-său, postașul, habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proprietarul parașutei - le lua o taxă suplimentară celor care voiau să râdă răutăcios de alții. Afacerea mergea strună: era duminică și băieții strânseseră bani toată săptămâna ca să poată zbura și Înjura În voie. Mulți Își mințiseră părinții că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost mai desfătător pentru ei să meargă la zbor, și nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desfătător pentru ei să meargă la zbor, și nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei batiste pe care o capeți la Înmormântare, cu un bănuț de metal cusut Într-un colț. Iar zidurile Între care era Închis Înaintau Încet, cu agresivitatea cumpănită a unor luptători care știu cu siguranță că-și vor nimici adversarul. Nu aveam ce căuta acolo: locul nu contenea să mă respingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea nici un suport real, deoarece persoana În cauză nu a fost - din pricina unei anumite sărmănii neuronale - admisă În vreo instituție de Învățământ superior. Respectivul Își minte cu nerușinare părinții că ar fi student - susțin sursele noastre - ca să le poată păpa bănuții la oraș, În desfătări oprite de lege și credință cu un individ bărbos, putred de vicii și care Își dă aere de intelectual priceput la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de prevăzătorul tată de familie În plasa de bagaje a compartimentului -, putea intra În posesia unui serviciu complet de cafea - șase cești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi crezut În ele, poate ar fi căpătat și el o pereche de aripi, dar așa, fiind nevoit să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la mama ei, să ne răcorim cerul gurii cu bragă și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă, am să te rog să mă mai creditezi un pic...” Intrară În cofetăria pustie și se așezară la o masă, cu spatele la vitrina În care erau aranjate cu artă vestitele dulciuri turcești. „Deși n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai mare osîndă va veni peste ei." 41. Isus ședea jos în fața vistieriei Templului, și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. 42. A venit și o văduvă săracă, și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. 43. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decît toți cei ce au aruncat în vistierie; 44. căci toți ceilalți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
unii din cei stigmatizați i-am văzut la unele emisiuni TV judecați public de moderatorii emisiunilor respective. Unii dintre ei (foarte puțini) au acceptat să restituie anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându-vă să cercetați atent acest volum, sunt sigur că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]