978 matches
-
avionului, la cum pîntecele acesta își caută calea prin aerul rarefiat, fără suport, neatîrnat de nimic, și am început să amețesc. M-am gîndit la distanța dintre acei oameni și ținta lor și la ceea ce aluneca pe sub ei între timp: bărăganul și pădurile, fermele cu acoperișurile lor abrupte, grupurile de case adunate laolaltă împotriva frigului în sate, orașele cu fabricile lor și împrejurul acestora străzile cenușii cu case în care oamenii stau adăpostiți cu toții cu o hîrtie neagră în fereastră. M-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu bimotorul pe care îl pilota, pricinuind astfel moartea a șapte persoane. Soția sa a scăpat nevătămată. 17. Toamna trecută, prin septembrie, Constantin plecase pe neașteptate la Constanța. I se făcuse dor de Lilly. Tot timpul drumului, de a lungul Bărăganului și până la mare, plutise într-un vis feeric în care nu mai existau decât ei doi. Era hotărât să nu se mai despartă de ea, s-o ia cu el, pentru totdeauna. Lilly se mutase de mult de la Poenaru. Locuia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îi vâjâie capul, băiatul cel mare a plecat din țară fără să se uite înapoi, i-a spus din pragul ușii: "Mă duc, mamă, unde văd cu ochii, nu are de ce să-mi pară rău", se vede înotând prin noroaiele Bărăganului, trăgând sacoșele după ea, pline ochi cu de-ale gurii, din care pentru băiat abia dacă rămânea să guste, totul mergea la sergent, la căpitan, la alți ofițeri care nu se mai terminau, băiatul "nimerise" la un batalion disciplinar, ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șoareci de câmp. O singură grijă și un singur necaz aveau aceste pisici, descendente ale unor extraordinare exemplare de rasă birmaneză, cu ochi de smarald și cu blăni lânoase, purtate acum în smocuri de păr, în care se bătuciseră scaieții Bărăganului: din tufișurile spinoase de trandafiri sălbăticiți și de rugi de smeură le pândeau haite de câini comunitari, care se multiplicaseră în barbarie, după ce politica trecutei stăpâniri dărâmase satele vecine, silindu-i pe țăranii din Bărăgan să se mute în blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai întâi, la armonikă, apoi și din gură, șlagărele savuroase și vetuste ale vremurilor apuse. Greu de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l luase gura pe dinainte. Mașina rula, condusă cu îndemânare, navigând pe stratul de omăt în două cu apă, derapând ușor ca o pupa de corabie la viraje, oprindu-se în fine undeva unde Bucureștii se terminau, sub impresia imensității Bărăganului, covârșit de noapte. Era un hotel nou, care impunea de la început impresia unei catedrale a opulenței, având o împrejmuire de fier forjat, executată îngrijit, până la o amănunțime de filigran. În interior, devenea și mai evident că totul era șters de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
minuțiozitate ce nu puteau fi explicate decât ca provenind dintr-o adâncă dragoste a cuiva. Fiecare încăpere purta un număr de metal și o ditamai cheia în ușă, oferind un interior de living-room, dominat de două ferestre orientate spre lărgimea Bărăganului, aranjate cu prețiozitatea vicioasă a unei nimfomane înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luă o sticlă pătrată de whisky, coborî scara de marmură, ieșind printr-o ușă laterală de exterior în noaptea plină de ninsoare. Fu surprins, să constate, afară, că fulgii se răriseră simțitor și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și că se afla în plină Câmpie a Bărăganului. Alte clădiri nu mai erau, hotelul Palace-Afrodita găsindu-se pe liziera deșertului Bucureștilor. În afară de vuietul îndepărtat, de mare oraș, al Capitalei, în noaptea neagră nu se mai auzea nimic, consistența tăcerii Bărăganului făcând să-i țiuie urechile. Te pomenești că zevzecul ăla de șmenar de București m-a purtat pe unde știe el, lepădându-mă aici, la capătul lumii! își zise Vladimir, cu nemulțumire și bruscă îngrijorare. Într-o lamentabilă stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație, ce-i fusese cultivată în copilărie de istorisirile mamei cu destin zguduitor, o readuse în acel prezent, în noaptea singurătății lor din imensitatea plină de zăpadă a Bărăganului, din hotelul neterminat, din ridicolul unei beții între doi descreierați, al unei beții între un bărbat și o femeie, care nu se cunoșteau, nu se destăinuiau în intenții anume, nu se potriveau în nimic decât în sminteală și care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un târziu, la minotauri și la alte specii mitologice. Minunându-se de virilitatea sa neverosimilă, Vladimir întrebă de Melanie dacă mai există vreo femeie la fel de frumoasă și de apetisantă ca și ea însăși în tot hotelul și pe tot cuprinsul Bărăganului. Când primi răspunsul ei plin de modestie că s-ar putea să mai fie și altele, se simți dator și față de aceste femei, așa că, din spirit promiscuu, pe care se zice că îl practică arabii, puse pariu că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Era misiunea Svetlanei să întâmpine cu alămurile fanfarei pe oaspeții de la Sans-Souci, care năvăleau, acolo, în hoarde, pentru a-i împiedica pe acești naivi și zbanghii, puși pururea pe chefuri, să constate tristețea serbărilor din imensul domeniu lăbărțat în necuprinsul Bărăganului și în resturile Codrilor Vlăsiei. Așteptând la o coadă interminabilă, Pelerinul, interesat de un Mausoleu de marmură roșie, pe care corifei cu stetson îl situaseră într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmărindu-mă cu binoclul. În fundul grădinii culegeam dudele care mai rămăseseră pe ramuri. Vino, Autorule, las-o pe Mama! Ți-aud prezența, cum scrii! Vino cu mine! Jurnalul se scrie singur, Autorule! Ne aflam în câmpia care parcă era câmpia Bărăganului. E așa cum vreau eu! îmi răspunse Mioara. Ceea ce vedeam se scria deja, pentru că fiecare carte e precum Scriptura. Toate sunt dinainte scrise așteptând Autorul: câmpia devenise ca marea, avea valuri dulci, ne clătina ușor și nu știam de unde vin, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu de Andante Sistemo e Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care se străduiesc să crească și moarte pentru că nicio otravă nu le poate distruge, nicio sapă nu le poate decapita, niciun hârleț nu le poate smulge, pentru că rădăcinile lor sunt în inima Pământului. Acolo se duc și amintirile, ca buruienile Bărăganului. Și eu le căutam în aerul rarefiat al înălțimilor de pe care am coborât. Și acum sunt aproape de tărâmul mării nesfârșite. Nu credeam să mai am putere să urc. Voiam să-l revăd. Cheamă-le și ele vor veni. Ca-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unică pentru că purtau în ele un oraș unic. Duceau în sângele lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case. Cei din centrul orașului, fiind informați telefonic despre degringolada venirii grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute. S-au ridicat baricade din trunchiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stau pe ace-n așteptare și să o simt venind încoace cu tot cu munte și cu mare. Să înclinăm mai mult balanța iubirii noastre care vrea s-asculte doar de noi vacanța și noi să ascultăm de ea. Mai, 1948 În Bărăganul prins de zări Iubita mea, cu sânii cum bujorii gata să dea n floare - doi prumbei deciși să zboare spre un nemuritor acum. Te-aștept cu-aceleași disperări să râzi, surâzi și să revii în Bărăganul prins de zări cu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ea. Mai, 1948 În Bărăganul prins de zări Iubita mea, cu sânii cum bujorii gata să dea n floare - doi prumbei deciși să zboare spre un nemuritor acum. Te-aștept cu-aceleași disperări să râzi, surâzi și să revii în Bărăganul prins de zări cu ntinderile aurii. Bujorii-mi plac când se desfac, în pânza dorului îi țes și nu mai știu cum pot să fac să-mi ieși în cale și să-ți ies. Am șapte cerbi și am să
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
odihnit, pentru diseară. Și pentru la noapte. Pentru toată noaptea de la noapte! în rest,îți doresc numai bucurii. Nebunule! Și eu ție. Nebuno! COPILUL ZĂPEZII Sfârșit de ianuar-început de fevrar. Curenții atmosferici au transferat gerul și zăpezile Siberiei Rusești în Bărăganul Românesc. Ceeace de obicei pe aici era miezul raiului, acum e al iadului.Păreri și convingeri, de la vlădică la opincă, diametral opuse. Ce, pentru unii pare a fi un viitor de aur, pentru alții, e un prezent aproape de mormânt. De
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
scrieri constă în faptul că se vrea un semn pentru neuitarea vechilor tradiții și este un obol, pe altarul, de neregăsit, al copilăriei. Cuprinsă de caracatița cotidianului unui mare oraș, Vasilica Ilie rămâne sufletul pur, călit de soarele și vânturile Bărăganului. Veți citi cu plăcere și vă veți reafla în atmosfera povestirii, copii sau adulți.
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
retrăind intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Câteva minute mai târziu acceleratul prinse viteză. Geamurile erau deschise la maxim pentru a produce curent, vântul șuiera pe culoar și el nemișcat, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului. Câmpia cultivată cu plante cerealiere era întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni. Un drum prăfuit și șoseaua paralelă ce însoțeau calea ferată timp îndelungat lăsau impresia de repetiție la nesfârșit a peisajului monoton și plictisitor. Într-un sat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]