976 matches
-
Casota este un sat în comuna Glodeanu-Siliștea din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în extremitatea sudică a județului, în Câmpia Bărăganului. Primele atestări documentare apar la jumătatea secolului XIX și atribuie localității toponimul Oața prin referiri repetate la moșia cu același nume, aflată în proprietatea șerdarului Athanasie Casotta (nume menționat în documentele vremii și sub formele: Kasotta, Gazoti, Casotti, Cașoti, Cazoti
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
Frecăței) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Casota, Cârligu Mare, Cârligu Mic, Corbu, Cotorca, Glodeanu-Siliștea (reședința), Satu Nou și Văcăreasca. Comuna se află în extremitatea sudică a județului, la limita cu județul Ialomița, în câmpia Bărăganului. Este traversată de șoseaua județeană DJ102H, care o leagă spre nord-vest de orașul Mizil și de (DN2) și spre sud-est de comunele din nordul județului Ialomița, terminându-se în DN2C la . Prin comună trece și calea ferată București-Urziceni-Făurei, pe care
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
generală, grădinița de copii, căminul cultural și poșta. Toate aceste instituții au sedii proprii. Localitatea Dudescu se situează în câmpul Zăvoaia și se învecinează din punct de vedere al reliefului cu lunca Călmățuiului. Câmpul Zăvoaia ocupă partea de nord a Bărăganului Central, de lângă Călmățui; are o altitudine medie de 53 m, ridicându-se cu 17 m deasupra luncii Călmățuiului; la suprafață prezintă dune alungite pe direcția NE-SV. Lunca Călmățuiului reprezintă de fapt un vechi curs al Buzăului, după părerea mai
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Bordei Verde (reședința), Constantin Gabrielescu, Filiu și Lișcoteanca. Comuna este situată în centrul județului Brăila, la circa 40 km vest de Brăila, într-o regiune de câmpie, fiind drenată la limita sudică de râul Călmățui. Situată în zona centrală a Bărăganului brăilean, comuna este continuatoarea istorică a două foste comune care au existat de-a lungul istoriei pe teritoriul său actual: Bordeiul Verde și Filiu. Numele comunei provine de la o cârciumă, loc de popas pe drumul Filiu-Silistraru-Brăila, construită sub formă de
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
agricultura, în special cultivarea cerealelor, desfășurată în prezent în cadrul a câtorva mari exploatații agricole moderne. În subsolul comunei au fost descoperite și exploatate, începând cu anii 1970, importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
cerealelor, desfășurată în prezent în cadrul a câtorva mari exploatații agricole moderne. În subsolul comunei au fost descoperite și exploatate, începând cu anii 1970, importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru" și "Câmpul Ianca", separate
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
stăpânilor și bostangii nazârului din Câșla Vizirului, plecați la pradă în Țară Românească, fapt care a făcut ca nici așezare omenească stabilă să se poată înființa aici timp de aproape 280 de ani. Formele de locuire și viață socială din Bărăganul Brăilei, constau în locuiri temporare și de multe ori în locuințe subterane, după cum se poate observa din mărturiile călătorilor străini de la mijlocul secolului al XIX-lea. „"Bordeiului acoperit de verdeață"” era o prezență obișnuită în stepa Brăilei. Prima mențiune documentară
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
o comună în județul Brăila, Muntenia, România, formată din satele Bumbăcari, Dudești (reședința) și Tătaru. Are o stație de cale ferată pe linia Făurei-Țăndărei. Aici se află un spital și un siloz de cereale. În partea de est, spre comuna Bărăganul se află o întinsă pădure, una din puținele păduri din această parte a Bărăganului. Satul Tătaru a fost înființat în anul 1457 pe moșia boierului Roșu, care la acea dată a angajat un paznic de moșie de origine tătară, de unde
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
Tătaru. Are o stație de cale ferată pe linia Făurei-Țăndărei. Aici se află un spital și un siloz de cereale. În partea de est, spre comuna Bărăganul se află o întinsă pădure, una din puținele păduri din această parte a Bărăganului. Satul Tătaru a fost înființat în anul 1457 pe moșia boierului Roșu, care la acea dată a angajat un paznic de moșie de origine tătară, de unde denumirea satului Tătaru. Satul Tătaru era străbătut de "drumul sării", drum ce făcea legătura
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
al XIX-lea, iar fântânile cu cumpănă de la marginea satului din secolul al XIX-lea. Localitatea Dudești face parte din comuna Dudești, care este învecinată la nord cu teritoriul comunelor Zăvoaia și Cireșu, la est cu orașul Însurăței și comuna Bărăganul, la sud cu Bărăganul și Roșiori, la est cu Ulmu, Roșiori și Cireșu. Prin comună trece șoseaua județeană DJ211, care o leagă spre sud de Grivița (județul Ialomița) și spre nord de Zăvoaia, Bordei Verde și Ianca (unde se termină
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
fântânile cu cumpănă de la marginea satului din secolul al XIX-lea. Localitatea Dudești face parte din comuna Dudești, care este învecinată la nord cu teritoriul comunelor Zăvoaia și Cireșu, la est cu orașul Însurăței și comuna Bărăganul, la sud cu Bărăganul și Roșiori, la est cu Ulmu, Roșiori și Cireșu. Prin comună trece șoseaua județeană DJ211, care o leagă spre sud de Grivița (județul Ialomița) și spre nord de Zăvoaia, Bordei Verde și Ianca (unde se termină în DN2B. La Tătaru
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
județul Ialomița) și spre nord de Zăvoaia, Bordei Verde și Ianca (unde se termină în DN2B. La Tătaru, din DJ211 se ramifică alte două șosele județene: DJ211C care duce spre vest la Ciocile și DJ211B, care duce spre est la Bărăganul (DN21, DN21A) și mai departe la Victoria. Prin comună trece și calea ferată Făurei-Fetești, pe care este deservită de stația Dudești. Comuna Dudești face parte din interfluviul Călmățui-Ialomița care prezintă o ușoară înclinare de la N la S și de la V
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
în comuna Dudești, arondată județului Brăila, reînființat. Tătaru este o localitate în județul Brăila, Muntenia, România, situat la aproximativ 90 de kilometri de orașul Brăila, în partea de sud a comunei Dudești și la est de comuna Roșiori, în Câmpia Bărăganului. În extravilanul de la SSV de sat, relieful este format din depresiunea, crovurile, movilele și cuveta lacului sărat Tătaru, unul dintre cele mai tipice lacuri de tasare în loess ale țării. Altitudinea, energia de relief și fragmentarea sunt foarte reduse, din
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
Însurăței. Localitatea este în zona de acoperire a sistemului de telefonie mobilă. Accesul în satul Tătaru se face pe drumul județean 211 (DJ 211), dinspre Dudești (reședința comunei), drum ce se continuă spre orașul Amara (DJ 211A) și spre satul Bărăganul (DJ 211B). Din municipiul Brăila, reședința de județ, se poate ajunge în satul Tătaru urmând traseul: DN21 Brăila-Însurăței, DJ203 Însurăței - Dudescu și apoi DC30 Dudescu - Tătaru, DJ 211. Satul este străbătut de o șosea principală, din care pleacă străzi laterale
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
Braila, sat de unde era Stroe Ivașcu, străbunicul lui Nae Ionescu. Biserica din satul Tătaru a fost ridicată în anul 1902 și este una din cele mai mari clădiri de cult din Județul Brăila, fiind cunoscută și sub denumirea de "Catedrala Bărăganului". Biserica se află sub patronajul Episcopiei Dunării de Jos, și îl are ca preot paroh pe preotul Dan Ene. Printre structurile de cult ce se regăsesc în intravilanul satului se numără și crucea de piatră din fața fostului CAP, datată ca
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
componente ale comunei sunt înșirate pe malul stâng ale acestor ape. Astfel, Moară Domneasca, Găneasa și Cozieni se află pe malul râului Pasărea, iar Șindrilita și Pitească pe salba Păsăruica. În cadrul Câmpiei Române, comuna Găneasa ocupă partea de vest a Bărăganului, fiind înconjurată de mai multe păduri, urme ale Codrilor Vlăsiei: Eforie, Pustnicul, Cojasca și Găneasa. Municipiul București se află la distanță, în vreme ce orașele cele mai apropiate, Voluntari și Pantelimon, se află la câte distanță. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Găneasa, Ilfov () [Corola-website/Science/300500_a_301829]
-
Davidoglu (1956). A cântat în opereta "Mascota" de Edmond Audran (1944) și rolul principal din comedia muzicală "Sfinxul de la Hollywood" de Ralph Benatzky (1946). A cântat în filmele "Se aprind făcliile" (1939 - film care s-a pierdut), "România" (1947), "Ciulinii Bărăganului" (1958) și în scurt-metrajul muzical "Mic album muzical" (filmat în 1958), în care apare cântând piesele "Mărioară de la Gorj", "În Târgul Moșilor" și "Salutare, bătrâne București". În luna aprilie a anului 1954, Departamentul Artelor din Ministerul Culturii a propus decorarea
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
situată în partea de sud-est a României, acoperind 35.762 km² sau 15 % din suprafața totală a țării, regiunea este a doua ca mărime din cele 8 ale României. Regiunea Sud-Est cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, câmpia Bărăganului, podișul Dobrogei cu Munții Măcinului, iar partea de nord-vest a regiunii cuprinde o parte a Carpaților și Subcarpaților de Curbură. Totodată regiunea este străbătuta de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării și este mărginit la est de întreg litoralul românesc al
Regiunea de dezvoltare Sud-Est () [Corola-website/Science/298860_a_300189]
-
toponimul prin "Hilariopolis", ceea ce, în limba greacă, înseamnă „Orașul Veseliei”. Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești la nord și Giurgiu la sud. Orașul se află în Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de vest Câmpia Găvanu Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Câmpia Bucureștiului, subunitate a Câmpiei Vlăsiei, se extinde în N-E și E până la Valea Pasărea, în S-E și S până la Câmpul Câlnăului și
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
irigației și drenajelor. Bilanțul sumar al prodigioasei sale activități se concretizează în publicarea a peste 100 de lucrări științifice, incluzând 12 tratate și monografii, 14 broșuri de îndrumare tehnică, articole și comunicări. Monografia "Probleme de irigație și desecări ale Câmpiei Bărăganului" (1959) și tratatul "Culturi irigate" apărut în trei ediții (1959, 1962 si 1966) sunt lucrări fundamentale, care pentru valoarea lor științifică deosebită au fost distinse cu Premiul Academiei Române. Alături de "Culturi irigate", lucrarea "Bilanțul apei în solurile irigate", prin metodologia didactică
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
Brien, Prassinos, Lardera, Music și alții. Ca mod de exprimare se remarcă în mai multe genuri ale creației. Fiind apreciat de critici drept un remarcabil desenator, Vasile Pintea abordează figurativul realizând o suită de ilustrații, atât la ediții bibliofile ("Ciulinii Bărăganului" de Panait Istrati, colecția "Luceafărul" de Mihai Eminescu, seria de povești de Ion Creangă), precum și numeroase alte ilustrații pentru scriitori contemporani (Constantă Marcu, Anghel Dumbrăveanu, Adrian Nastase, etc.). Gravura, ca gen de creație, este abordată cu success, în special xilogravura
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
la bienale internaționale. Actualmente Vasile Pintea trăiește și creează în Timișoara, fiind cetățean de onoare al municipiului Timișoara. Una dintre cele mai cunoscute opere din cariera lui Vasile Pintea este seria de gravuri pentru ilustrarea ediției bibliofile a românului "Ciulinii Bărăganului" de Panait Istrati ("Leș Chardons du Bărăgan"), editata în 180 de exemplare de Societatea Medicilor și Farmaciștilor Bibliofili din Paris. Suită de 16 gravuri originale au fost relizate la Paris în anul 1981, folosind tehnologie acvaforte și acvatinta color, fiecare
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
notă de interes în plus, dezvăluind modul de construire printr-un proces de invenție prin derivație, a imaginii. Evident, între tipul de om blajin aparent și dârz în fond, dar nemărturisit, disimulat care e Pintea, si neastâmpărul ahasveric călător în bărăganurile lumii morale care era Istrati, argonaut al cunoașterii omului că și al faptei sociale, sunt similitudini mai greu de observat la prima vedere. Dar, subiacent, unitatea dintre imaginea literară și cea plastică se vădește a fi reală, la Pintea. Sunt
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
au fost o acțiune de amploare de „dislocare” întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, cu scopul de a reloca forțat în Câmpia Bărăganului populația care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în urma conflictului izbucnit între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. Spațiul de 25 km de-a lungul
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea, în
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]