3,362 matches
-
adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o tânără
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
io n-am carte, dom’le! Eu am avut pământ. Că altfel, nu mai rămânea bărbatu’ meu, Dumnezeu să-l ierte, în armată până la pensie... Am avut dotă, că așa era pe vremuri, maică, a explicat ea mândră, ridicându-și bărbia mai mult decât reușise până în acel moment. La această precizare, jandarmul care-i oferise scaunul, pătruns de respect și simpatie față de ea, s-a repezit să aducă tușiera de pe masa de lucru a domnișoarei grefier, care rămăsese blocată de spectacolul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
i-a întărit spusele : - Are dreptate ! La câte fripturi am învârtit pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți pică cu greu la ficat ! Bărbia bucătarului se umflă a gușă de bucurie, ochii îi sclipesc, mustața îi surâde. Devine apoi brusc serios amintindu-și ceva anume : - Bert ! Îți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Salata ta de varză a avut parte cel puțin de aceleași aprecieri ca
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
petrecuse între ei, ceva ce stăruia în mintea lui. În urma celor petrecute, atunci, a sărit cu cuțitul asupra ticălosului. A avut norocul ca, înainte să făptuiască ceea ce avea de gând să facă, să primească, de la acesta, o lovitură în plină bărbie. Câteva zile după aceea s-a hrănit doar cu lichide având dureri groaznice când încerca să-și folosească mandibula. Atunci chiar că l-a urât! Cu atât mai mult cu cât Lică se purta, față de el, ca și un frate
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
are cu totul o altă mentalitate. Nu se lasă biruită de prejudecățile celorlalți. Spusele ei denotă revolta dar și drama personală: „Eu curvă?! Crezi că astea, care mă judecă astfel, sunt normale la cap?! Ochii ei verzi capătă sclipiri străfulgerătoare. Bărbia îi mustește a supărare. Colțurile gurii par nehotărâte; dau să coboare a nemulțumire ca mai apoi să se ridice, însoțind ironia, sfârșind într-un zâmbet larg, vesel, în consonanță cu ceea ce mintea ei tocmai descoperă: „Păi ăstea măritate și-o
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
înțelege. A adormit plângâd, cu toată ființa. Și mai de neînțeles a fost situația în care a fost trezit, în miez de noapte, acoperit de sărutări. În fapt, nu putea decât să înțeleagă că era supus unei noi torturi, țepii bărbii nerase a tatălui său împiedicându-l să perceapă realitatea. A primit moneda găsită în timp ce el dormea suspinând. Adoua zi a fost certat că i-a cheltuit împreună cu Titi Lipiciuc. * - Ehehei, lasă că începi tu școala! - Încapi tu pe mâinile lui
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Bucata aceea fragilă, în care degetele se imprimau atât de ușor dacă apăsai puțin mai tare, era plină de cămăruțe în care strălucea lichidul auriu și dulce. Mușcă din ea cu grijă, căutând să nu i se prelingă mierea pe bărbie și mestecând din fagure, privea cum din centrifugă continuă să se scurgă mierea și odată cu ea, din când în când și câte o albină moartă. Probabil descoperind locul în care tot dispăreau ramele, încercase să recupereze câte ceva și până la urmă
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
se trăgea de la faptul că acestuia îi plăcea tare mult să pună de gâtul oilor și al măgarilor clopote care să nu sune două la fel. Așa se face că, atunci când turma păștea, el sta nemișcat în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
seara asta, a ridicat el vocea, arătând cu un gest larg spre scaunul din stânga sa. Nu a putut continua imediat. Fetele au dat drumul la o avalanșă de aplauze și țipete, după care și-au trecut brațele, pe rând, pe sub bărbia șoferului, sărutându-l pe cap. - Eu sunt Jana, îmi pare bine de cunoștință, s-a prezentat cea blondă, plimbându-și palmele pe obrajii lui Mișu, în timp ce-i zâmbea seducător prin oglinda retrovizoare. - Eu sunt Angelica, frumosule! a exclamat fata brunetă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
moment dat din povestit; tăcea și se uita într-un punct în care numai el știa ce vede... Așteptam cu sufletul la gură să văd ce urmează pentru că îi simțeam emoția și i-o observam în tremurul abia perceptibil al bărbiei, dar și în cele două boabe de rouă care se chinuiau să nu se rostogolească din ochii prietenului meu și care aveau, de data aceasta, o strălucire aparte. Calm, cu o atitudine solemnă și admirativă, nea Mitică mi-a povestit
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
timp, să poată strânge suma necesară. Pacoste privea cu o falsă admirație spre uriașa statură a directorului. Își amintea cum acest tip, cu ochii mici, albicioși, care priveau tot timpul pe lângă interlocutor,cu nas acvilin, buze groase, bine proporționate și bărbia lungă, lată, grea, ajunsese directorul Centrului de plasament. În 1990 la revoluție era un simplu magazioner al Centrului. Într-o seară venise un camion cu ajutoare din străinătate chiar la începutul anului, era prin februarie, descărcase camionul noaptea cu câțiva
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
se îmbracă în straie noi într-o dimineață de duminică să meargă la biserică, în sat: opincuțe ca brazdele de pe ogoare, catrința înflorată cum câmpurile, legată cu brâul-curcubeu, ia de un alb strălucitor ca petalele ghioceilor, băsmăluța legată sobru sub bărbie, umbrindu-i discret ochișorii albaștri, care caută galeș spre flăcăii ce se întrec în goana cailor, ținând frâul cu o mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
se așezară bărbatul visat în somnul după amiezii, și descoperit de Ana pe plajă, un tânăr al cărui profil îi atrase atenția în mod deosebit. Avea un profil interesant, cu nasul drept și rotunjit spre vârf, cu buze pline și bărbie puternică. Ochii îi erau mari, puțin intrați în orbite din cauza arcadelor groase și proeminente, de o frumusețe stranie. Era însoțit deun alt bărbat la vreo treizeci de ani, mai mărunt decât el și mai plinuț. Cristina, când se uita la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
soare...Cu vocea scăzută, i-a spus doctorului că nu poate să-și achite costul intervenției deoarece nu are banii necesari și chiar nu va avea de unde să facă rost. Mâna caldă și catifelata a doctorului, i-a ridicat ușor bărbia și cu vocea să blândă i-a spus> ,, nu va fi necar să achitați nimic!.....va fi ultima intervenție pe ziua de azi,, Inima îi bătea să-i spargă pieptul, zambia și plângea în acelaș timp, iar cu sprijinul meu
INCREDEREA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361689_a_363018]
-
cârtești, altfel o să fie de rău, și-l amenință autoritar cu degetul arătător, pe care i-l înfipse în piept: o poți păți pe cea mai bună, băiatule!... Legea e oarbă și nu iartă. Pricepi?... și-i puse degetul pe bărbie. - Bine, bine... pricep dacă-mi spui: ce trebuie ca să fac eu? Spune odată, mătușe Bușica, și nu mă mai perpeli pe jar. - Ca să-i treacă repede umflătura, are nevoie să-și țină ștromeleagul într-o păsărică foarte caldă. - Păi cucoana
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
ori capul a nemulțumire, vezi Doamne, boierul ar arăta nespus de rău, iar ea este îngrijorată foc... nevoie mare, și se perpelea „amărâta”... cum o să-l salveze din ghiarele morții, ca să i se adreseze cu o voce răgușită, tremurându-i bărbia de atâta „grijă” ce-i poartă. ... Nu te văd bine, conașiule!... Aoleou și vai de bătrânețile mele! Vorbulițele ei, de vrăjitoare neîntrecută, dovedeau „milă” nespusă față de boierul nostru, dar ce efect aveau pentru creduli? Îi băga în speriți, nu alta
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
pe câmpurile de luptă. Iar capul este al unui roman autoritar, obișnuit să poruncească, de la fruntea înaltă și ridată, ce face corp comun cu chelia amplă, până la gura cu buze subțiri (semn al răutății și perfidiei) și mai departe la bărbia puternică (semn fără tăgadă al voinței și perseverenței). *** Pilat: (aparte) Cu ce răsplată m-am ales că zeci de ani am fost sub arme, ca Roma și-ale sale norme să-nsemne-n lume un succes? Am fost numit procurator
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
de trosnetul firavelor lemne prinse în focul de tabără din jurul lui, devine pe rând ramură, flacără slabă, flacără vie. la final devine scânteie sau la închiderea prea rapidă a pleoapelor, cenușa imperiului mort al gândurilor neîmblânzite. lupi ai încercării mușcă bărbia viitorului, împingându-i fruntea între pilonii, cât o idee curbați, ai podului de cuvinte. alfabetul adună zdrențele sensurilor unor simboluri nematerializate în planul fecund al geometriei valorilor. autentice linii și puncte aruncă traiectoria între aer și gândul născut a fi
SALUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351983_a_353312]
-
cafea de calitate, fierbinte și parfumata. Actorul, obiectul analizei sale din această seară, apăru la un moment dat de dupa cortina, ca pentru a arunca o ultimă privirea asupra scenei. O zări, se înclină și o salută galant. Diana aplecă ușor bărbia, cu elegantă, răspunzând salutului, după care coborî privirea spre programul pe care încă îl ținea între degete. Theodor Bârnă. Ah, ungur! Se trezi socotind barierele în minte: vârstă, etnie, imagine și câte or mai exista nedescoperite. Actorul făcu câțiva pași
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
făcut să am parte de toată bucuria din lume. Mi-a dăruit și un fiu!. Se strădui să o mângâie cu toate junghiurile survenite la fiecare mișcare deliberată, meritau pentru el. Fata înțelese numaidecât intenția bărbatului ei și-și culcă bărbia în podul palmei lui sărutându-i iar și iar degetele. Alexandru vedea toate acestea cu mare greutate datorită ochilor injectați și a febrei care nu-l lăsau nici o clipă. Toate strădaniile doctorilor sunt inutile. Ei știu cel mai bine c-
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
sale imediate era cerebralitatea. 2. Chipul bustului (oglinda plastică a omului lăuntric) ne vorbește despre forță (forța inteligenței, a sensibilității, a voinței, a caracterului). Curba decisă, vag ironică, a gurii, nasul puternic, dublul “T” frontal, desenat clar, în armonie cu bărbia despicată și împinsă înainte, sunt câteva din semnele exterioare ale puterii, ale energiei din adâncuri. O aură de clasicitate (de antichitate târzie) învăluie întregul, așa cum, de altfel, îi șade bine celui care a tradus Eneida (epopee comentată îndelung, țin minte
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
abandonat, la răstimpuri, în favoarea unei modernități problematice, sceptice și agnostice, poate. În prim-planul analizei semiotice intră, acum, ochii. Privirea pare a nega aproape tot ce afirmă liniile dure și sigure ale frunții, toată detașarea clasică a surâsului și a bărbiei. Ba chiar zâmbetul însuși, prelungit prin linii incerte, ce alunecă în vid, în abis, crispează, ca într-o interfață, fizionomia în întregul ei, lăsând să transpară, sub învelișul ferm, datele centrifuge ale unei persona tragica. Iar pomeții, sporiți de două
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
semințele rodesc în noi arzătoare dorințe. Blestemăm mărul Evei nu pentru păcatele aduse ce pentru gustul dulce al fericirii la care nu putem ajunge decât prin sacrificiu. Merele Evei Mușc din pulpa crudă a mărului îmi curge zeama dulceagă pe bărbie. Mă simt de parcă aș mușca buzele unei femei care nu dorește să mi se dăruie. Alb Atât de albă zăpada de astăzi încât mi se pare că tăcerea toată izvorăște din ea . Femeia aceasta când râde deschide în mine toate
MERELE EVEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351376_a_352705]
-
bancă, într-o zi de vară însorită. Părul ud îi cădea în plete peste umeri iar câteva șuvițe i se lipiseră de frunte și obraji. Rochia subțire, cu imprimeuri albastre, se mula pe picioarele ale căror genunchi aproape îi atingeau bărbia mică, deosebit de feminină. Stătea foarte aproape de mine și am simțit-o tremurând ușor. Scuzându-mă într-un fel penibil, mi-am dezbrăcat sacoul punându-i-l pe umeri. Brațul meu drept i-a înlănțuit trupul, într-un gest de protejare
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
de lapte a îngropat cornul lunii în fericirea racului cu ochi de migdal femeie am înțeles de ce dreptul a dispărut tija balanței bucuriei pentru o vreme acum adaugi a doua fundă roz conturului sânului stâng zâmbești sub palma cupă prinzând bărbia îți reconturezi fericirea bucuria s-a încurcat în bucla a doua a fundei de pe sânul stâng... unite în inima vie devin covrig infinitul durerii într-un poem nescris Referință Bibliografică: fundă sau covrig / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FUNDĂ SAU COVRIG de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345679_a_347008]