5,357 matches
-
alt spion ascunzătoarea... Și pericolul ar rămîne același, chiar dacă filmul ar Încăpea pe mîinile altuia!“ Bine, să discutăm, zise el. În clipa aceea, sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă Întreb cînd au să-nceapă sirenele, spuse bătrîna. Hilfe șopti, mișcîndu-și mîinile În rotocoalele de lînă: — Dacă-mi Înapoiezi revolverul, Îți dau filmul... Dacă mi-l oferi, Înseamnă că-l ai la dumneata. Așa că n-am nici un motiv să fac schimb. — Bine, dacă vrei să-ți iei revanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
schimb. — Bine, dacă vrei să-ți iei revanșa, nu te pot opri. Credeam, Însă, că nu vrei ca Anna să fie amestecată În afacerea asta. Nu uita că ea m-a lăsat să fug... Uite, aproape c-am terminat, zise bătrîna. — Pe ea probabil că n-au s-o spînzure, urmă Hilfe. Asta depinde, firește, de ceea ce voi declara eu. Poate că au s-o interneze Într-un lagăr pînă la terminarea războiului, iar după aceea - dacă-l cîștigați - au s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aproape ca o capitulare. Se și gîndea, cu jale, la lungul șir de minciuni pe care va trebui să le spună domnului Prentice pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Îndesat. Ce-ai spune dacă ți-aș reda memoria? Nu doresc decît filmul. — Nu aici. Nu pot, totuși, să mă dezbrac În fața unei doamne! Ar fi mai bine să coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totuși, să mă dezbrac În fața unei doamne! Ar fi mai bine să coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
culoare. Ascultând plictisite, pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu câțiva de ani de vârful carierei, dar încă participând uneori la emisiunile de cultură generală și prezentă la talk-show-urile de noapte. Când o ridicară în poziție semiașezată, i-am recunoscut chipul, o față acum palidă și uscățivă, ca de bătrână. O broderie de sânge uscat îi cobora dinspre bărbie, formând o bavetă de culoare întunecată. Când o întinseră pe targă, spectatorii se uitară cu respect la rănile de pe coapsele și pântecele ei, făcându-i loc să fie dusă la ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui și a propriei bunici, care fusese acuzată de complicitate la revoltătoarea crimă comisă împotriva lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și televiziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de cercuri de var, ca lumea să nu se apropie, în așteptarea căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
antilopă, căci trebuia să-l ducem afară, prefăcându-ne că era așa de beat că nu se putea ține pe picioare. Mi-am adus aminte de prima noastră întâlnire, cu mulți ani în urmă, la Chicago, în camera din spatele magazinului bătrânei Mikonikos, plin de busturile lui Socrate, când mi-am dat seama că suma de la asigurarea împotriva incendiului premeditat o investisem în acele slot-machines ruginite ale lui, și că mă aveau la mână, el și bătrâna aia paralitică și nimfomană. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Chicago, în camera din spatele magazinului bătrânei Mikonikos, plin de busturile lui Socrate, când mi-am dat seama că suma de la asigurarea împotriva incendiului premeditat o investisem în acele slot-machines ruginite ale lui, și că mă aveau la mână, el și bătrâna aia paralitică și nimfomană. Cu o zi înainte, privind de pe dune lacul înghețat, gustasem libertatea cum nu mi se-ntâmplase de ani de zile, dar în douăzeci și patru de ore spațiul din jurul meu se închisese iarăși, și totul se hotăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și rezistă grație pasiunii ei nestăpânite pentru lectură...“ Trebuind să întrerupă romanul Privește în jos unde umbrele se-ndesesc din cauza unui defect al exemplarului ei, tânăra sultană îi scrisese traducătorului, protestând. Marana s-a grăbit să plece în Arabia. „...o bătrână cu feregea pe obraz și ochi urduroși mi-a făcut semn s-o urmez. Într-o grădină acoperită, printre portocali, păsări-liră și fântâni, mi-a venit în întâmpinare, înveșmântată în liliachiu, pe obraz o mică mască de mătase cu stropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea. Eu n-am decât una sau două fotografii de-ale mele de când am fost de vârsta ta. De câte ori mă simt bătrână, mă duc și mă uit la ele și apoi mă gândesc că poate nu sunt chiar atât de bătrână. — Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fapt, cu cât îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe fațete ale unei situații. Lucrurile sunt mult mai clare la vârsta ta. Făcu o pauză, apoi adăugă: — Ține mine, încă n-am împlinit patruzeci de ani. Nu sunt chiar atât de bătrână. Nu, într-adevăr, fu de acord Mma Makutsi. Sunteți la vârsta cea mai frumoasă. Dar avem următoarea problemă, foarte deconcertantă. Dacă îi spunem lui Badule despre bărbatul ăsta și el pune capăt situației, taxele școlare ale băiatului nu vor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două bătrâne în beci și-a cerut răscumpărare. L-au arestat pentru că una a murit de inimă. Cea de-a doua însă l-a apărat cu îndârjire: „Nu m-am mai distrat așa din ’35... Ce vină are bietul om că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe pămînt haitian, o bătrînă vrăjitoare Își Întrerupsese brusc ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci de ce nu se măritase, de ce nu‑și găsise un bărbat care să‑i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrână Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tânără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula care să nu contribuie cu ceva la construcția mării nave, care urma să suporte luni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi bătea inima atât de tare? De ce se înfricoșase? Ce putea să-i facă? Dacă se atingea de ea, o va reclama mamei. Bătrâna coborî scările din fața ușii cu mâinile la spate și în timp ce fata încerca să ghicească ce ascunde scoase la iveală o nuielușă. Două secunde îi trebuiră copilului să perceapă pericolul și s-o rupă la fugă. Ca într-un film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și s-o rupă la fugă. Ca într-un film cu Tom și Jerry, Luana și Bica se fugăriră până în grădină. Mai iute, fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura din tot trupul de groaza ochilor aprinși, când privea gardul mult prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aducându-i pensia și grămăjoara de bani pe care acesta i-o înmâna i se părea destul de consistentă. Inspirată și perseverentă, fetița apelă la ajutorul bunicii în "afacerea bicicleta". Întotdeauna găsea la ea rezerva necesară. Ca și altă dată, pe bătrână n-o lăsă inima s-o refuze. Întinse Luanei pumnul de bani și aceasta alergă fericită să ducă mamei averea. În ziua următoare, se trezi mai târziu ca de obicei. Adormise cu greu, nerăbdătoare să vadă zorile luminându-i fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]