2,363 matches
-
bătut. Cu noi era și Chiorul, căruia, din ce pricină nu știu, i se făcuse o sete, de-ar fi băut și lacul Cișmigiu! Cum făcea parte și el dintre noi, cei cu pungile ușoare, a comandat tot un lapte bătut. A sorbit Chiorul din el cu nesaț până la jumătatea paharului și s-a gândit că e bine să se odihnească puțin; s-a lins pe buze ― bun lapte, ce e drept, gros, cu broboane de unt, și rece de-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
străbătu creierul Chiorului, răcorit o clipă de... lapte! Repede, mai bău până aproape de fundul paharului, lăsând așa, ca de un deget. Apoi își roti privirile în jurul nostru și spuse: ― Măi, vreți să vedeți cum mai beau eu încă un lapte bătut, fără să-l plătesc? ― Cum, Chiorule?! ― Ce vă privește? Vorba e: mă credeți în stare, nu? ― Păi, dacă ai să faci vreo șmecherie! ― Mă rog, cum, necum, eu vă spun că mai, beau un pahar pe gratis. Vorba e: cine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și, compunîndu-și o față de om scârbit la culme, bătu în masă, strigînd: ― Chelner, hei, chelner, poftim încoa', te rog... dar mai repede! ― Vine, vine! se auzi vocea amabilă a chelnerului. Ce-ați comandat, vă rog? ― Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus și o muscă... o muscă moartă în lapte... ca alte cuvinte, lapte cu cadavre de insecte... Ia-l d-aici, că mi s-a făcut rău! Să vină patronul! ― Scuzați, vă rog, s-a întîmplat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că e tot insectă! ― Domnule, țipă Chimistul exasperat, cum poți să debitezi astfel de inepții, pentru numele lui Dumnezeu?! Cum o să existe în muscă acidul formic... care v-am spus că există numai în furnică? Dar Chiorul nu se dă bătut: ― Poate că există, don' profesor, și nu știm noi, dacă n-am făcut experiența! De ce să nu-ncercăm? Să strivim musca în hârtia de turnesol, și o să ne convingem! ― Stai jos, domnule, și lasă-mă-n pace! Te rog stai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
l-a trecut prin toată materia predată până atunci. CAPITOLUL XI FABRICANTUL DE STIHURI " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi, tare!" Așa am decretat într-o bună zi, nostalgică, de primăvară, amețit de parfumul puternic al liliacului bătut, ce-și legăna buchetele violete în fața ferestrei mele. Eram îndrăgostit, credeam eu, foarte serios de una din numeroasele mele verișoare, Viorica, elevă într-a III-a la Carmen-Sylva! Găseam că sîntem foarte potriviți, că eu eram într-a V-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bine... Eu mă plimbam cu ea prin Cișmigiu, pe la "morminte", când hop că ne-ntîlnim cu Ionescu Cornel și cu Chiorul; erau și ei cu două fete! Am făcut cunoștință și am luat două bărci... P-ormă, hai la un lapte bătut...! Ăsta, Cornel, vedeam eu c-o soarbe pe-a mea din ochi, c-ale lor, să-ți spun drept, două normaliste, drăguțe, nimic de zis, dar nu se comparau cu ea... nu că țin eu la ea, dar așa e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se mirase văzând porțile mari ale curței izbite într-o parte fără a fi ifost proptite cu lănțișorul în cele două pietre, așa cum observase ea altă dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
portretul bunicei, luat drept al Elenei, era una din distracțiile de căpetenie propuse vizitatorilor. De îndată Elena rugase pe Lina să treacă un moment la mamă-sa și conversase cu ele două cu o sforțare, în timp ce li se servea laptele bătut. Propusese apoi o plimbare, dar Mini, care nu putea suferi situațiile falșe, le lăsase singure pe Nory și Elena, pentru a putea să-și facă mărturisirile amicale. Nory, cea nemulțumită de toți și de toate, avea o slăbiciune pentru Elena
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a adîncit și a întocmit un mare număr de zicători. 10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, și să scrie întocmai cuvintele adevărului. 11. Cuvintele înțelepților sunt ca niște bolduri; și, strînse la un loc, sunt ca niște cuie bătute, date de un singur stăpîn. 12. Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul. 13. Să ascultăm dar încheierea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
trimis vorbă în ultima clipă că nu va participa. Pretextul lui a fost că „doamnele Majestății Sale sunt numai pentru ochii Majestății Sale“. Nuharoo nu-și mai încape în piele. Gâtul ei se pleacă sub greutatea atâtor coliere din aur bătut, pietre prețioase și brocart. Ea e așezată pe tronul din sala de est a Palatului Sporirii Esenței. Tocmai și-a schimbat al doilea rând de haine și acum poartă o robă din mătase fină galbenă, brodată cu o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl bănuiau pe câștigător, un trântor bogat că a trișat și au dat vina pe corupția la nivel înalt. Cu ajutorul celorlalți studenți, am contestat Curtea și am cerut recalcularea notelor. Propunerea mea a fost respinsă, dar nu m-am dat bătut. Am investigat eu însumi cazul. După o lună, prin intermediul unui membru mai în vârstă al clanului, i-am prezentat împăratului Hsien Feng un raport detaliat, iar acesta i-a înaintat cazul lui Su Shun. — Așa e, zic eu, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui, de obicei blânzi, au devenit duri. De ce nu fugi, An-te-hai? îi zic neliniștită. Ai fost bun cu mine și te voi binecuvânta. — Eu trăiesc pentru dumneavoastră, doamnă, spune An-te-hai, dându-se tare cu capul de pământ. Nu vă dați bătută încă! — Cine mă poate salva, An-te-hai? Împăratul este plecat prea departe, iar spionii lui Su Shun sunt peste tot. — Există doi oameni care s-ar putea să vă poată salva, doamnă. Rong și soțul ei, prințul Ch’un, sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a înțeles totul, orgoliul că soluțiile autorului răspund pe deplin celor ale lui în cazul 1 dat. Închide voios cartea și vorbește despre ea în societate cel puțin doi-trei ani. Am descoperit însă un cititor care nu se dă niciodată bătut, sau foarte rar. E un bun cititor, iubitor de literatură, om cultivat, de profesiune medic. El ridică doar din sprânceană la primele capitole. "E bun, îți place?" îl întrebi. "Să vedem, zice. Deocamdată sânt la început, abia se face introducerea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așa, către nimeni, apoi țintite către cel care-l pocnise și-i stricase bunătate de vis. Se Întâmplau, destul de rar, și accidente. Drumurile erau drepte, fără ridicături. Când adormea câte unul la volan, hărăbaia ieșea Încet de pe drumul de pământ bătut și o lua pe câmp până se oprea ori nimerea Într-un șleau mai adânc ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pietroaie de trei sau chiar patru chile - era azvârlită cu nemaivăzută iuțeală când schimbătorul de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
portița de uluci văruite. În nucul bătrân din fundul curții Dispensarului atârna cu capul În jos Canafas. Picioarele dinapoi erau legate de o creangă groasă cu bucăți de frânghie nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câmpul de bătălie. Ce zici?” „Nu știu. Mă dor șalele de mor. Dacă mâine dimineață sunt la tine, bine. Dacă nu, să nu mă aștepți. Am Întins-o. Numai bine!” Și Canafas o luă la trap pe drumul de pământ bătut care bubuia pașnic sub călcătura lui apăsată. Enin se scutură ca de muște când liniștea cea lenevoasă cuprinse din nou satul. O luă către casa lui Titel Meșteru. Drumul Începu, de la o vreme, să i se pară nesfârșit. Privirile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș se hotărâse pe loc să lase baltă marea lui iubire, mai ales că, la câteva clipe după ce văru-său pomenise numele Mariei, dintr-o gospodărie de pe acea uliță plină de noroi Începuseră să se audă țipete și vaiete de femeie bătută. Băieții recunoscuseră glasul Mariei, fiica lui Toporan - omul cu care muierile bătrâne ale satului Îi speriau pe copii spunându-le că, dacă nu erau cuminți, Toporan Îi va descăpățâna cu securea. Maria se iubea cu Ion Găman - un hoț mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa, așa. Nimic nu se compară cu încercarea de a ține pe loc apele revărsate. Hai s-o facem! Să punem tot ce-avem! — Eu n-am să mă dau bătut! În doar jumătate de zi, se munci mai mult decât în ultimele cinci. Biciurile supraveghetorilor și toiagul lui Kanbei nu mai erau necesare. Noaptea se aprindeau focuri, praful ridicat întuneca văzduhul în timpul zilei, și, în sfârșit, construcția fu aproape gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gustările pe care și le împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez brun. Nu mâncaseră din seara trecută și acum se ospătară cu bucurie. Trei sau patru călugări de la Templul Myoshin din apropiere, care-i recunoscuseră pe oameni ca fiind membri ai clanului Akechi, îi invitaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se gândea la ceea ce se întâmpla ca la un eveniment care să clatine lumea. Cu siguranță, nu era descumpănit la gândul că acela putea fi sfârșitul. Lupta, mai degrabă, cu un spirit arzător, feroce, care nu voia să se dea bătut și să moară. Idealul pe care-l păstra în inimă ca marea operă a vieții lui nu se realizase nici măcar pe jumătate. Ar fi fost prea copleșitor să fie învins în mijlocul călătoriei. Dacă murea în dimineața aceea, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a samurailor ca seniorul castelului care e cel mai apropiat de inamic să conducă avangarda, spuse Ukon. Deci, nu există absolut nici un motiv ca trupele mele să le urmeze pe ale lui Sebei. Sebei refuza și el să se dea bătut: — Împărțirea între avangardă și ariergardă nu poate avea nici o legătură cu distanța dintre câmpul de luptă și castelul cuiva. Ceea ce contează e calitatea trupelor. — Bine, și-atunci vrei să spui că sunt nedemn de a conduce avangarda împotriva inamicului? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pierit de moartea sa prematură, Hideyoshi a fost cel care s-a întors din apus pentru a-l ataca pe imoralul de Mitsuhide. Chipul lui Katsuie era însemnat de propria-i amărăciune. Dar n-avea de gând să se dea bătut, iar îndărătnicia i se manifesta până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu erau pregătite, dacă ți-ai fi biciuit caii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de prezența lui Uesugi în spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat în urmă tocmai din acest motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]