2,313 matches
-
c-am stat să aștept. Eram atît de amețit și mi-era așa de rău că mi-am pierdut capu’.“ Acum Îi apărură În față zidurile albe ale hotelului La Concha, catargele dezgolite și casele din oraș. Se vedeau deja bacurile de pe docul Trumbo, pe care trebuia să-l ocolească pentru a se-ndrepta spre Garrison Bight. „Willie, bătrînu’ Ăla,“ se gîndi. „Cre’ că-i chinuie ca pe draci. Cine-or mai fi fost și idioții Ăia? SĂfiu al dracu’ dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți pe un loc viran până s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nerozii îți pot trece prin minte în astfel de momente-limită, 2) întru lauda 112-ului și a oamenilor de la SMURD. Primul gând stupid: m-am felicitat pentru conser va tism. Câți bărbați mai au în buzunar batiste albe de bum bac, și nu biete petice de hârtie!? Ce m-aș fi făcut fără cearșaful meu de buzunar, pentru care sunt adeseori ironizat? Dar puteți să-mi spuneți de ce mi s-a actualizat exact în acea secundă figura acră a vânzătoarei de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
boiariul nostru Enache sulgeriul de au slujit și altor domni... cu dreptate mare și cu credință...socotit-am cu toți boierii, datu-i-am și l-am miluit cu o bucată de loc din hotarul târgului nostru Iașilor, la Valea Bacului...” „Vezi mai departe prin cele hrisoave, că ai să-l mai întâlnești pe acest sulger Enache.” Fac întocmai după spusa călugărului și nu mică mi-a fost mirarea când găsesc că Iliaș Alexandru voievod merge mai departe cu daniile spre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Alexandru voievod merge mai departe cu daniile spre acest sulger și, la 6 noiembrie 1667 (7176), îl scutește de dajdea boierilor și mazililor, precum și scutirea de toate dările și angheriile a opt gospodării cu oameni de la odaia lui din Valea Bacului. După aceasta, cei patru ierarhi ai Țării Moldovei (mitropolitul și cei trei arhiepiscopi, de Rădăuți, Roman și Huși n.n) se grăbesc să dea mărturie privitoare la locul dăruit de vodă Iliaș lui Enachi Cunupi sulger... „Trebuie să fi adus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
rachetelor, am ajuns pe cel mai scurt traseu exact la locul îmbarcării companiei mele. În acest moment, surpriză! Bietul caporal Gliga scăpat printre explozii ne-a ajuns gâfâind și, rușinat de întârziere, mi-a dat parola și ne-a indicat bacul german pe care, degrabă și ușurați de bagajele aruncate în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în mare, am îmbarcat pe vas toată compania. În destoinicia sa, caporalul Gliga mi-a arătat buncărul care-i adăpostea pe comandanții Batalionului 9 Vânători de munte, vrând chiar să mă însoțească până la ei. I-am ordonat să urce pe bac, și într-o fugă am ajuns la superiorii mei: “Haideți, că pleacă ultimul vas și rămânem prizonieri!”. Coloneii Paraschivescu, Gheorghiu și maiorul Atanasiu mi-au înțeles îndemnul și curajul la care m-am expus în plin bombardament, și-au făcut
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
am expus în plin bombardament, și-au făcut ca și mine semnul Sfintei Cruci și am pornit în pas alergător și neînfricat spre vaporul care își desprindea deja ancora de țărm. În salturi aproape simultane, am ajuns lângă ostașii noștri. Bacurile erau bombardate de avioane. Servanții bateriei de 4 tunuri aeriene, amplasate pe covertă, unde se aflau și cei mai mulți dintre ostași, ne apărau, ținând avioanele la distanță. Strânși ca albinele într-un stup, când în exterior condițiile sunt cu totul nefavorabile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a trăi în onoare, în demnitate, și a înțelege că destinul poporului român nu este altul decât cel sugerat de turlele sfintelor noastre biserici creștine și de verticalitatea Coloanei fără de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc fix, atent, În tăcere, către tine, mîndră stradă! Stradă inundată de mirosul greu și Înțepător de cafea proaspăt rîșnită, de mirosul verde și plăcut al banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis: „Nu. N-am cunoscut nici unul de cînd mă știu, dar n-am putut să-i sufăr de cînd am văzut unul În copilărie pe o stradă din Baltimore. Primul om pe care l-am văzut cînd am coborît de pe bac la San Francisco a fost un chinez... pielea aia galbenă groaznică“ - a zis - „și de-atunci am urît orașul ăla! Dar nu știu care-i pricina... Dumnezeu mi-e martor că nu știu. Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decorațiile precum acelea ale unei catedrale. Am vrut să le strig ceva oamenilor, dar n-am știut ce. Arătau atît de frumoși și de mulțumiți de ei și de mersul prin oraș. Puțin mai tîrziu am văzut soarele apunînd de pe bacul de dincolo de gară care traversa apa către docuri și depozite. Îmi imaginez că puteam adulmeca aerul mării. Nu mai fusesem aici și nici nu aveam vreo treabă; am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și mingi medicale pentru forță și nu numai. Utilizăm aparatură pentru învățarea, consolidarea, perfecționarea tehnicii numită și aparatură specială și îngrăditori de mișcare (lonjele în gimnastică, groapa cu bureți, manechinele la lupte, bazinul cu "apă moale" la săriturile în apă, bacul în sporturile nautice, "tunurile" pentru mingi în tenis etc.). Siguranța și protecția sînt foarte importante pentru sportiv, ceea ce a dus la apariția genuncherelor (volei, handbal, etc.) a echipamentului jucătorilor de hochei, a mănușilor, a apărătorilor în scrimă, a saltelelor în
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
de Arte Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii se perindă, cu pahare de șampanie în mînă, dintr-o galerie într-alta. Între strada Saints-Pères și strada Bac, Careul anticarilor propune obiecte de mare valoare și același gen de serate. Bibliotecile, sălile de teatru și sălile de concerte abundă. În săptămîna 21-27 aprilie 2004, sălile de cinema aveau pe afișe 297 de filme diferite, fără a le socoti
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
După câteva ore de odihnă ne-am întors la pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o pe scurtătură, prin mai multe sate, dar când să trecem râul șiret cu bacul spre comună, nu aveam bani pentru bac, dar milogindu-ne cârmaciului, spunându-i că Tudorel e fiul primarului din comuna Miclăușeni, Ion Ghivirigă, iar tatăl meu Costică Ghivirigă , factorul satului Butea, l-am înduioșat și cunoscându-ne părinții noștri ne-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întors la pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o pe scurtătură, prin mai multe sate, dar când să trecem râul șiret cu bacul spre comună, nu aveam bani pentru bac, dar milogindu-ne cârmaciului, spunându-i că Tudorel e fiul primarului din comuna Miclăușeni, Ion Ghivirigă, iar tatăl meu Costică Ghivirigă , factorul satului Butea, l-am înduioșat și cunoscându-ne părinții noștri ne-a trecut gratis și astfel am ajuns
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și țărănoi. Au cucerit Întreg orașul. A aruncat o privire lungă și piezișă spre ferestre, ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva ani această cafenea va fi ultimul lucru care ne va rămâne. Ultima noastră zonă liberă. Ne grăbim Într-aici În fiecare zi ca să ne punem la adăpost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mâncare pentru patru guri. De ce n-aș avea grijă doar de mine? Ca să nu vă mai zic ce greață mi-e de cartierul ăla. Și peste toate, e ultimul an de liceu, vreau și eu să-nvăț, să-mi iau bacul și pe urmă să intru la facultate. Or, dacă mă lăsați tot la tanti-Alina, o să hămălesc ca de obicei, când prin casă, când la magazin. Mă lasă nervii, asta nu e viață. Așa că în toamnă au transferat-o la Școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu dispui de tehnologia necesară. Yves capitulase. Prevăzuse eventualitatea unui refuz și Își luase unele măsuri pentru ca nimic să nu-l compromită. Marie plecase luînd cu ea lucrurile recuperate de pe corpul fratelui ei. Tipii de la SRPJ aveau să vină cu bacul de ora 16 pentru a duce corpul la institutul medico-legal. Yves putea face astfel Încît corpul fratelui ei să se afle la debarcader la ora aceea? Putea, firește. Își reținu o Înjurătură prinzîndu-și degetele Într-un sertar. Chiar avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușa În urma lor, cînd ea Începu să-l dezbrace și, lăsîndu-se să alunece la picioarele lui, Începu să-l sărute. În timp ce dorința creștea, uită că Yves Îi putea surprinde, după cum uită la fel de repede oroarea de noaptea trecută de pe faleză. 5 Bacul era tras la chei cînd mașinuța Méhari opri În port. Literele cursive, albe, se deslușeau net pe emailul bleumarin al coșului. Compagnie de l’Iroise. Gildas spunea că Într-o bună zi o va răscumpăra, iar naveta va duce turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sună-mă de Îndată ce ai ceva concret. Oricît de fugară fusese, Încruntătura lui Franck nu-i scăpă. - E vreo problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să mai adauge ceva cînd răsună sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
problemă? - Nu știam că tu ești cea care conduce ancheta, răspunse el prudent. Tocmai voia să mai adauge ceva cînd răsună sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
judecați, vă cer să mă ajutați. I-am cercetat cu privirea, unul cîte unul, pe toți cei care ar fi putut s-o facă și care juraseră să păstreze secretul pînă la moarte. Nu-și imaginau cît de aproape ajunsese. Bacul tocmai urma să plece cînd Pierre-Marie de Kersaint părăsi În cele din urmă limuzina și veni să-și prezinte condoleanțele celor din familia Kermeur. O Îmbrățișă spontan pe Jeanne, singura persoană adultă căreia Îi arătase o sinceră afecțiune cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de Christian la telefon și nimeri peste căsuța vocală. Totuși, el se Întorsese de la Brest: costumul pe care-l purta pe bac fusese lăsat vraiște pe patul lor de la hotel. Loïc i-o confirmase de altfel, pe un ton sec. - Mai bine te-ai ocupa de tipul tău, să nu-ți scape printre degete. - O să Înțeleagă pînă la urmă. - Să Înțeleagă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]