12,453 matches
-
Pinochio când ne-am dus noi să luăm cafea în gară și el nu ne-a mai văzut o clipă. Ne-am decis să plecăm toți la mare, când? acum! acum?! Acum, la 5, du-te, Miau, și ia-ți bagajele și plecăm toți 3 la mare cu tot cu câinele Ham băgat într-o pungă, pe străzi, uite, aici stau eu! și le arăt garsoniera unde urmează să mă mut, liniște, lumea doarme și doar unul se duce la pescuit, aaaaaaaaauuuuuu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași să se poarte cu tine de parcă ai fi o criminală. E absurd! — Știu, dar... — Îmbracă-te, fă-ți bagajele și vino cu mine în clipa asta! Până nu se trezește. Hai, ce mai aștepți? Sări în picioare, vrând parcă s-o încurajeze. — Fără obligații. Doar dacă nu cumva ți le dorești, desigur. Eleanor schița un zâmbet. — Îți mulțumesc, Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
timp berechet să ajungă la aeroport. Se treziseră devreme de tot în apartamentul situat la o mansarda din Clerkenwell, stârniți de două ceasuri deșteptătoare și un telefon de trezire primit de la British Telecom, se îmbrăcaseră în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ea. Își terminară călătoria într-o tăcere sumbră. Creighton parcă mașină în fața ușilor de sticlă ale aerogării, la terminalul pentru plecări. Lasă cheia în contact, coborî din mașină și deschise portbagajul. Fanny răsari lângă el în timp ce-și descarcă bagajele pe trotuar. Îmi pare rău, Creighton! îi spuse ea, simțindu-se îngrozitor. Distracție plăcută. El se îndepărta fără un cuvânt. Canaturile ușii glisante se traseră în lateral, apoi se închiseră în urma lui. Fanny urca în mașină, isi ajusta că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bărbat Între două vârste. Urmau, În ordine, o familie de pensionari, pe partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pălărie pe cap, iar În picioare cu pantofi antilopă făcuți la comandă; lângă geam, Erzebet, țeapănă de spaimă la gândul că o mișcare prea bruscă a coapselor ar putea provoca deraierea trenului, mai ales la schimbarea macazelor. În plasa de bagaje, În cufăr de lemn, o jumătate de porc afumat aștepta În liniște sfârșitul călătoriei. Odată ajunși la Odorheiu Secuiesc, domnul Húsvágó a pus-o pe Erzebet să jure, În fața rudelor, cu mâna pe geamantan că, dacă va muri vreodată, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea Îl purta la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum când am intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din aripi undeva departe, plutea, mai bine zis, ca o lună neagră deasupra viilor. Sfârșitul era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula mine, fruntea i se încreți. — N-ai simți nici o pornire să-și faci bagajele și să pleci, nu? — Să plec? am zis. Și unde să mă duc? — Oriunde. Există o stare foarte rară pe care noi o numim „fugă“... — Cum? — „Fugă.“ Oamenii care suferă de ea exact asta fac; își iau tălpășița, fug. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
N-am spus asta nimănui, niciodată. Mi-amintesc întruna amănunte. Chiar acum o secundă mi-am adus aminte cum am reușit să ne gătim ceva cu specific englezesc pe aragazul mic, de tabără, cu o seară înainte să ne strângem bagajele pe Naxos și să plecăm spre barcă. Toate amintirile astea, toate dor foarte tare și fiecare într-un alt fel, așa că nu cred c-o să rezist să nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cititor în viața cotidiană a burselor și de a o face, pe nesimțite, prin intermediul unor episoade pline de savoare, care dau cărții forța de atracție a unei succesiuni de schițe și povestiri. După lecturarea cărții, cititorul rămâne atât cu un bagaj serios de cunoștințe despre funcțiile de bază ale burselor în mecanismul economiei capitaliste, cât și cu dorința de a începe să studieze sistematic aceste instituții. O altă lucrare este "Economia de piață o mare invenție a societății umane". Au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cortina.) Fotografia Trenuri. "Gară mică" De câte ori se oprește trenul în gară, ies pe culoar și deschid cât se poate de mult geamul și privesc la lumea ce forfotește în toate direcțiile. Unii stau înghesuiți pe băncile de așteptare, alții manipulează bagaje, cei mai mulți stau pe loc și privesc și ei aiurea, așa ca mine, să le treacă timpul. Am păstrat acest obicei din copilărie, când trenurile erau ticsite de pasageri și mirosuri amestecate și mă repezeam pe culoar în fiecare gară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea bagajelor Î ntunericul din sertare, în care hibernau serviciul de argint și vesela de porțelan cu imprimeuri florale, viu colorate, rumoarea din cărțile bibliotecii, rânduite în ordinea mărimii și nu după criteriul valorii, liniștea împietrită a bibelourilor bătrânicioase, descalificate ca stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timpul să înregistrez pe CD-uri câte se spun, dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în golurile de vreme ca într-un anafor? Paznicul ruginit, câinele și colegul din Baldovinești erau, la rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sale nimicnicii, exprimată prin fapte înălțătoare care conferă aure de Zei unor destine lăsate la voia întâmplării, vor explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de bagaje. Le-am oferit cutia de chibrituri. După ce au deschis-o, au exclamat: Bine, dar aici este un greiere! Da, dar pentru mine înseamnă totul! am răspuns. Mi-au înapoiat cutia și mi-au urat ședere plăcută. Va trebui spuse unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fumez o țigară în salon. Tânăra mi se alătură. -Rămâneți aici, desigur? -N-aș vrea să vă deranjez, am bâlbâit, sincer intimidat. -Nu mă deranjați. Olaf v-a arătat camera dumneavoastră? -Nu. -Urmați-mă, vă conduc. Văzui cu consternare că-mi ducea bagajul și alergai s-o ușurez de lest. La etaj, îmi indică o cameră spațioasă cu toate accesoriile confortului din revistele de decorațiuni. -Vă las să vă instalați, zise ea coborând scările. Voiam s-o rog să rămână cu mine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul drept o sacoșă. La vîrsta ei tot așa de subțirică și sprintenă, merita să urc pe scări și numai să dau ochii cu ea, zice gîfîind în timp ce se se descotorosește de bagaj. — ’neața, zice domnul Președinte, scoțînd aburi pe gură, cercetîndu-l pe Sena din cap pînă în picioare, din tavan atîrnă un bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mina intră tot mai tare în panică, n avea nici un motiv să se neliniștească, încearcă s o calmeze domnul Președinte, în cel mult o jumătate de oră vor fi împreună. Să nu mai piardă timpul, să înceapă să-și facă bagajele și să încerce să-și ia doar strictul necesar. V-ați făcut treaba perfect, dacă asta așteptați să auziți, se hotărăște domnul Președinte să-i pupe-n fund, dîndu-și seama cît de delicată este situația. N-au murit decît cîțiva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noi ordine sau răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu s-a întîmplat nimic, că Revoluția abia a început, își amintește Curistul lăsîndu-și greutatea corpului de pe un picior pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]