KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...120 >

2,980 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia! Dar el mai avea un motiv de neîncredere și anume, dacă-mi amintesc bine: Iona a fost înghițit de balenă în Marea Mediterană și a fost scuipat de ea peste trei zile, într-un loc situat la vreo trei zile depărtare de Ninive, o cetate de pe Tigru, la care nu se putea ajunge în numai trei zile, din punctul cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
loc situat la vreo trei zile depărtare de Ninive, o cetate de pe Tigru, la care nu se putea ajunge în numai trei zile, din punctul cel mai apropiat de pe litoralul Mediteranei. „Ă Cum vine asta?“, se întreba el. Dar oare balena nu avea vreun alt mijloc de a-l debarca pe proroc într-un punct atît de apropiat de Ninive? Ba da: ar fi putut să-l transporte dînd ocol Capului Bunei Speranțe. Dar, pentru a nu mai pomeni de traversarea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ei și de traversarea Golfului Persic și a Mării Roșii, o asemenea ipoteză ar presupune înconjurul întregii Africi în numai trei zile, ca să nu mai vorbim de apele Tigrului care, în apropiere de Ninive, sînt prea puțin adînci pentru o balenă. Și apoi, ideea că Iona ar fi putut ocoli Capul Bunei Speranțe la o epocă atît de timpurie, i-ar răpi lui Bartholomeo Diaz, autorul consacrat, onoarea de a fi descoperit marele promontoriu, ceea ce ar face din istoria modernă o

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lui Iona, moschee în care se afla o lampă miraculoasă, ce ardea fără pic de ulei. Capitolul LXXXIII ARUNCAREA LĂNCII Pentru ca osiile trăsurilor să se învîrtească mai ușor și mai repede, ele sînt unse; în același scop, unii vînători de balene ung fundul ambarcațiunii lor. Nu încape nici o îndoială că această operațiune este cu totul nevătămătoare, ba chiar poate oferi unele avantaje, deloc de disprețuit cînd ne gîndim că apa și uleiul nu se împacă defel, că uleiul e lunecos și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire, pe care evenimentele aveau s-o îndreptățească în curînd. Către amiază, au fost semnalate balene; dar, de îndată ce vasul porni în direcția lor, ele făcură cale întoarsă, fugind precipitat și în neorînduială, ca bărcile Cleopatrei la Actium. Totuși, ambarcațiunile noastre, în frunte cu cea a lui Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întoarsă, fugind precipitat și în neorînduială, ca bărcile Cleopatrei la Actium. Totuși, ambarcațiunile noastre, în frunte cu cea a lui Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat să înfigem în balenă o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită decît în cazul unei balene care se încăpățînează să fugă prea repede; principala caracteristică a acestei manevre este distanța uimitoare la care e aruncată lancea, cu mare precizie, dintr-o ambarcațiune puternic zguduită de valuri. Cu oțelul și cu lemnul ei, lancea are o lungime

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
fel ca și lancea, manevra e rareori practicată, iar atunci cînd este, nu dă totdeauna rezultate, din pricina greutății mai mari și a lungimii mai mici a harponului, care devin neajunsuri grave. De aceea, trebuie îndeobște să te apropii mult de balenă, înainte ca manevra să poată avea loc. Iată-l acum pe Stubb, un om care, prin umorul și prin sîngele rece pe care și le păstra pînă și în cele mai grele împrejurări, era deosebit de înzestrat pentru aruncarea cu succes

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe care și le păstra pînă și în cele mai grele împrejurări, era deosebit de înzestrat pentru aruncarea cu succes a lănciilor. Uitați-vă la dînsul: stînd drept, la prova ambarcațiunii zbuciumate, învăluită într-un nor de spumă și trasă de balenă - la numai patruzeci de picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber capătul. Apoi, ducînd lancea în dreptul cingătorii sale, o cumpănește bine în palmă, o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige, fremătător, în centrul vital al balenei; aceasta nu mai scuipă apă acum, ci sînge roșu. Ă Asta i-a luat piuitul! exclamă Stubb. E Patru Iulie pentru noi! Din toate fîntînile trebuie să curgă vin astăzi! Bine-ar fi să curgă whisky de Orleans sau de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în răsuflătoarea aia și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de cîteva secole încoace, mii de vînători s-au apropiat de aceste fîntîni ale balenelor și le-au privit jeturile și jocurile de apă, că, pînă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de ani - și cine știe de cîte milioane de ani înainte - balenele au stropit marea și au aghezmuit grădinile din adîncuri, cu cădelnițele lor; faptul că, de cîteva secole încoace, mii de vînători s-au apropiat de aceste fîntîni ale balenelor și le-au privit jeturile și jocurile de apă, că, pînă la ora asta îunu și un sfert după-amiază, în binecuvîntata zi de șaisprezece decembrie, A.D. 1851) încă nu se știe precis dacă aceste jeturi sînt făcute din apă sau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
care înoată; de aceea, o scrumbie sau un cod poată trăi și un secol, fără să-și scoată măcar o dată capul din apă. Dar, din pricina structurii sale interne deosebite, care-o face să aibe niște plămîni asemănători celor ai omului, balena nu poate trăi decît inspirînd aerul liber din atmosferă. De aici, vizitele periodice pe care le face în lumea de deasupra. Dar ea nu poate nicidecum respira prin gură, deoarece, în poziția normală, gura unui cașalot se află cu cel

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de deasupra. Dar ea nu poate nicidecum respira prin gură, deoarece, în poziția normală, gura unui cașalot se află cu cel puțin opt picioare sub suprafața apei; și, ceea ce e mai grav, traheea sa n-are nici o legătură cu gura. Balena respiră așadar numai prin răsuflătoarea din creștetul capului ei. Cred că nu greșesc cînd afirm că, la orice făptură, respirația e o funcție indispensabilă vieții, în măsura în care ea extrage din aer un anumit element care, intrînd apoi în contact cu sîngele

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
respirație, omul ar putea să-și astupe nările și să nu mai tragă aer în piept vreme îndelungată; cu alte cuvinte, că ar putea trăi fără să respire. Oricît de anormal ar părea acest lucru, tocmai așa se întîmplă cu balena, care trăiește sistematic, cîte o oră sau chiar mai mult îcînd e în fundul mării), fără a inspira măcar o particulă de aer, căci nu are bronhii, după cum vă amintiți. Cum se explică acest fenomen? între coaste și șira spinării, balena

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balena, care trăiește sistematic, cîte o oră sau chiar mai mult îcînd e în fundul mării), fără a inspira măcar o particulă de aer, căci nu are bronhii, după cum vă amintiți. Cum se explică acest fenomen? între coaste și șira spinării, balena are un adevărat labirint de vase verniculare, care, cînd ea se dă la fund, sînt îmbibate cu sînge oxigenat, astfel încît, timp de o oră și chiar mai mult, la o mie de stînjeni adîncime, balena poartă un surplus de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
coaste și șira spinării, balena are un adevărat labirint de vase verniculare, care, cînd ea se dă la fund, sînt îmbibate cu sînge oxigenat, astfel încît, timp de o oră și chiar mai mult, la o mie de stînjeni adîncime, balena poartă un surplus de vitalitate, întocmai cum cămila ce străbate un deșert poartă o rezervă de apă în cele patru stomacuri suplimentare. Realitatea anatomică a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese la suprafață, cașalotul rămîne acolo un timp, care e de fiecare dată același, în cazurile cînd nu-l atacă nimeni. Să zicem că stă unsprezece minute și scoate șaptezeci de jeturi, adică respiră de șaptezeci

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-și petreacă timpul obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui oare balena să-și scuipe jeturile deasupra apei, dacă nu tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
sau trei pulsații, astfel încît omul, oricare i-ar fi îndeletnicirile și fie că-i treaz sau doarme, trebuie să respire, căci altfel moare. Dar cașalotul nu respiră decît o zi din șapte, adică doar duminica. S-a spus că balena respiră doar prin răsuflătoarea ei; dacă s-ar putea afirma cu temei că jeturile sale sînt amestecate cu apă, asta ar explica, socot, absența oricărui simț al mirosului; căci singurul său organ care ar putea fi asemuit cu un nas

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în această chestiune. Un lucru e sigur - și anume, că simțul olfactiv propriu-zis îi lipsește cașalotului. Dar oare la ce i-ar folosi acest simț? în ocean nu-s trandafiri, nici violete, nici apă de Colonia. încă ceva! întrucît traheea balenei comunică doar cu tubul canalului ei de jeturi, iar canalul acesta lung e prevăzut - întocmai ca marele canal Eric - cu un fel de ecluze îce se închid și se deschid) menite să rețină aerul jos ori să elimine apa în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]