1,043 matches
-
nu sfîrșesc nimic. Tot ceea ce se sfîrșește într-un fel sau altul se dogmatizează; un semn cere recunoaștere și deferență în orice condiții. Radu (Florescu n. red.) a fost două zile pe acasă și apariția lui e întotdeauna ca un balsam! Semn că mă simt tare rău în solitudinea aceasta nemărginită de prieteni. Ducerea mea la P. Neamț m-ar mulțumi acum peste măsură! Astă-noapte am visat că am fost arestat! Era interesant! Am scris multe scrisori în ultimele două luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și la noi. Bucuriile așteptate ni le-a adus livada noastră din vale și de pe coastă. Merii și perii ne-au oferit o recoltă considerabilă. Beciul a devenit mai plin ca niciodată și... aroma fructelor răspândea în toată casa un balsam deosebit. Corcodușii aveau ciorchini de "mărgelușe" de toată frumusețea. Toți vecinii s-au înfruptat din mireasma lor. Cele mai mari satisfacții însă ne-au adus nucii și prunii. Cu ajutorul prăjinilor de la gang am reușit să batem nucii și să ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
au învățat ce înseamnă să fii OM. De la ei am înțeles că valoarea unui om nu rezidă în știința lui, ci în ceea ce el știe să dea altora. Viața fără conștiință este ruina sufletului" (Rabelais). Cuvintele tatei au fost un balsam pentru mine, o sursă de învățăminte. Îmi spunea mereu să nu fiu egoistă, să fiu căldură și lumină, adevărată prietenă pentru cei din jurul meu, Văzând că mă pasionează literatura, scrisul, îmi atrăgea atenția că, inainte de a scrie, trebuie să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lui inconfundabilă, dar și prin gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această plăcută senzație acționează ca un balsam asupra sufletului, risipind norii tristeții, aducând veselia între prieteni sau somnul liniștitor. Când sake este servit într-un bar, bărbatul este dispus să flirteze cu o gheișă, o doamnă șic, care știe să-i creeze momente de destindere totală: ochii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lume de treabă se-ntreabă de ce beau veșnic din cupa mea plină De vreți ca să știți, cu mine sorbiți licoarea de-a pururi divină Beau că-n viața prea scurtă, un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi jale ascund Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi viața mai roză Mimoză îți pare o floare de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dispoziție o selecție mult mai variată - vindea orice, de la capsulele de Super Vicodin de nuanța lămâilor verzi sau 2 pastile de Xanax de 2 mg. Pe filieră europeană până la cristale de coca înmuiate în PCP la marijuana stropită cu un balsam și cocaină superpură, adică singurul lucru pe care-l doream de la el în seara asta (și bineînțeles două doze de Xanax, să pot adormi). Îi spusesem lui Jayne că era unul dintre studenții mei atunci când a dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de comentariu despre cât de burghezi și de plini de prejudecăți suntem - dar și cu un pronunțat efect reconfortant; ar fi trebuit să ne ducă înapoi în universul reconfortant al copilăriei și bănuiesc că pentru unii funcționa ca un balsam, cum de altfel a funcționat și meniul care îl perfecționa pe cel al meselor gătite de mamele noastre: pui à la Kiev (dar cu o tentă jamaicană - nu-mi puteam imagina ce gust ar putea avea) și cartofi gratinați (însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trimis Gabrielei. Gândurile frumoase ce le exprimă, alături de preocuparea ce o dați Încercărilor de a reînvia În memoria contemporaneității, tot ce a gândit și simțit sufletul celei care a fost Doina Bucur, au Însemnat - În primul rând pentru Gabriela - un balsam pe care zeci de prescripții medicale nu l-ar fi putut conține. Este de Înțeles că În momentele grele prin care trece, acest suport moral Îi este de neprețuit ajutor. Poate că o redresare a actualei ei situații să-și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
s-a despărțit de ei, apostolii "s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu". Așa se încheie Evanghelia lui Luca, pe acest allegro foarte temperat care va pune niște balsam pe inimile rănite, atât pe a celui care se duce la Templu, cât și pe a celui care nu se duce. Mulțumiri În afara călugărilor de la Școala Biblică și Arheologică Franceză din Ierusalim, țin să aduc mulțumiri deosebite lui Jacques Huntzinger
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satură și nici nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nouă carte, impresiile și sentimentele trăite În preajma numeroaselor biserici și mănăstiri grecești. Cu sufletul ei sensibil la tot ceea ce este frumos și sfânt, autoarea surprinde și adună În cămara inimii sale mari, ca o albină harnică și credincioasă, nectarul și balsamul vieții duhovnicești Închinate exclusiv Bunului și Atotmilostivului Dumnezeu. În partea a doua a cărții, doamna Maria Moșneagu ne oferă tuturor un „buchet de flori duhovnicești" dedicat Mântuitorului și Maicii Domnului. Poeziile, născute din sufletul și inima ei Închinată credinței noastre
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
fi să fie mereu deschis la Cuvântul Lui Dumnezeu! Și deschizându-se se luminează, se umple de lumină. Se face mai bun, mai darnic, milostiv și lesne iertător. Vine și Sf. Duh și locuiește În El. poate deveni un bun balsam pentru el și pentru cel din jurul lui. Poate merge pe calea cea strâmtă, trece prin greutăți și necazuri mai ușor, că-L ajută Sf. Duh și-L Întărește. Este comunicativ și-l afectează suferința celor din jurul lui. Este receptiv la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
către creștinii din eparhia sa, redactată în cele trei limbi ale popoarelor care luptau în război: română, rusă, bulgară. El arăta că numărul răniților sporea, de aceea era necesară îngrijirea lor cu toată dragostea creștină. „România creștină - scria Melchisedec - toarnă balsamul dragostei pe rănile lor, îi poartă în brațele sale și prin rugăciunile și ajutoarele sale, le trimite îngeri păzitori la patul durerii”. În Războiul pentru Independență, episcopul Melchisedec, asemeni altor ierarhi din diferite eparhii, a donat din propriul salariu. Episcopul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dublă pneumonie, dar salvată de mine În ultimul moment și numai cu vin negru și vechi picurat În trupușorul ei cu o fiziologie ele mentară de femeie cu șapte suflete, ca pisicile; Înviată brusc și ca prin minune de acest balsam distilat din razele soarelui și de care Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sa fie-aici sfârșitul oare A tot ce eu cândva visăm? Iluzii dulci, amăgitoare, Al suferințelor balsam, Ce tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu se retrase în dormitor ca să doarmă puțin, Tata stătu preț de câteva ore de vorbă cu Alice, expunându-i convingerile lui cu privire la viața de dincolo de moarte, convorbiri ce erau un balsam pentru sufletul bietei mame îndurerate... și tot cu același scop, am vizitat-o odată împreună cu Ariadna Luscalov, o prietenă și totodată o „coreligionară“ a Tatei. Era o cucoană aparent foarte oarecare, dar indiscutabil dotată cu deosebite calități mediumistice. și ea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vulgare. Nu. Nu dispuneam de apă curentă rece și caldă -, de țevăraie nichelată, platinată ori suflată cu aur, precum baia reginei Angliei. Nici nu aveam dispozitive speciale pentru evacuarea materiei grosiere, apoi igienizarea și parfumarea finală a încăperii cu minunatul balsam olfactiv al produsului englezesc Lenor. Nu. Dacă ați încerca să vă imaginați un asemenea decor, aș considera cu tact , delicatețe și deosebită gingășie că imaginația dumneavoastră manifestă grave disfuncționalități și v-aș recomanda necesitatea urgentă a consultării unui specialist în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
te amețeau, făcându-te să te crezi în Rai ori în grădinile suspendate aparținând alteței sale regale Semiramida. Salcâmi, puternici paznici de câmpie De voi se frânge cumplita vijelie Și îmblânzită vine înspre noi Sub forma binecuvântatei ploi. Parfumul tău, balsam divin Mai dulce și înmiresmat ca orice vin, M-a amețit cu vraja-i minunată Încât atât de beat eu n-am fost niciodată. O, arbore puternic, tăcut și solitar Ne vom vedea din ce în ce mai rar Tu ești simbolul forței ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ni-e inima fierbinte ca barele de-oțel când trec incandescente, iar gândul ni-i la El. Un abur e pământul, deși ne-aflăm-n ianuar, când îi privim portretul iradiind a jar. Curg râurile molcom, se iscă o văpaie, oricând din balsamul zilei desprind pe chipul Lui nemuritoare semne săpate în statui și le adun cum raze pătrund biruitoare în patria cea nouă scăldată-n nimb de soare.“ („Omul nemuritor“, Contemporanul, 22 ianuarie 1982) „A fi revoluționar în truda vie A bobului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a abătut asupra familiei lor. Toți trei erau conștienți că viața lor nu mai pute decurge la fel. În orice moment și la fiecare pas simțeau lipsa spiritului ocrotitor și iubitor, a chipului drag al mamei și soției. Timpul, acest balsam alinător al trauma tismelor psihice, și-a urmat cursul și a adus, încet-încet, puțină cosolare în familia știrbită a lui Dumitru Dascălu. Asumarea și îndeplinirea îndatoririlor gospodărești, sporirea eforturilor pentru continuarea studiilor de către copii au devenit principalele țeluri pentru familia
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe niște ciolofane, direct pe pământul umed, sperând că în acest mod marfa este mai bine protejată de hoți, hoți care îți sustrăgeau atenția și-ți furau marfa. Ajunsă în piață, Carlina simți că în sufletul ei se strecură un balsam care o liniști, era ca liniștea unui fluviu care se revarsă într-o mare cristalină și albastră. Se simțea ca într-o lumină pe care o așteptase parcă toată viața. Își dorea din tot sufletul un nou început, iar interiorul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copac. Uitase de timiditate, sfială și frică. Trăiseră un vis numai al lor. Nicole șopti: - Mă auzi, Alin? Te iubesc, te iubesc mult! Dacă aș putea te-aș sorbi ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu. - Da! Și eu te iubesc, zise Alin căutând cu mâinile înfierbântat de plăcere un loc pe trupușorul ei gol unde vroia să se topească în neștire. Se apropie tot mai mult de sânii ei necopți ca două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de care știi; nici tu. Am locuit cu Mimi; tu ai avut o cameră frumoasă; am avut un fir de speranță care ne-a susținut existența. Ce are să ne aducă Anul Sfânt al Papei cutare? Scrisorile tale mi-au fost balsam; gândul că ai știut să-ți faci prieteni e pentru mine o mare consolare. Din punctul ăsta de vedere, eu sunt o ființă infirmă. Nu suport să fiu dezamăgită când încerc să mă apropii de cineva. Apare mereu ceva care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e chiar ca înainte, dar vorbește și începe să mănânce normal. Minunea asta i-o datorează fiicei ei. Draga mea, dar toate fetele de pe lume nu fac cât tine. Aș vrea ca această c[arte] p[oștală] să-ți fie balsam; aș vrea să-ți poată insufla curaj, încredere. Aș vrea să te știu sănătoasă - asta e cel mai important, iubito. Să sperăm că, dacă are să fie nevoie, am să găsesc o cameră frumoasă; am să mă apuc să refac un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
interval dintre nota sfâșietoare a strigătului și cealaltă notă, care răspunde chemării. [...] Urna. Și în privința asta, mă deosebesc de Tine. Este superb felul în care vezi tu lucrurile; ai dreptate, ai vrut să-mi alini suferința, ai vrut să pui balsam pe rana mea de burgheză ticăloasă, încremenită încă în vechile prejudecăți, în pofida a tot... Dar eu m-am gândit că destinul neiertător continuă și după moarte, că omul acesta, care aprecia onorurile ce i se datorau, care era sensibil la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]