1,114 matches
-
au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o chema Catinca. Iorgu Vasiliu era din județul Iași, era un om foarte bun la inimă. Și aista-i adevărul și n-a fost crâșmar la Crâșmă la 2 peri sau meri cum spune marele scriitor Mihail Sadoveanu în romanul Baltagul. Iorgu Vasiliu a avut o fată pe care o chema Olga și care s-a măritat după un evreu, care s-a botezat și s-a numit Ion Constantinescu de la Baea. Și care a fost de vrednicie rară, știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aleg pe Fruntelată, pentru că, în opinia mea, trebuie să pedepsești, nu să ucizi... După ce am scris cele mai îngrozitoare lucruri despre Adrian Păunescu, în 1990, a venit la mine acasă poetul Aurelian Titu Dumitrescu și mi-a spus că Cezar Baltag, pe atunci redactor șef al "Vieții românești", a declarat vehement în redacție că Adrian Păunescu ar trebui omorât. Cutremurat de vestea minunată, i-am declarat lui Aurelian că mă voi împăca, deși nu-mi cade bine, cu Păunescu pentru că eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până la Carpați, este revendicată de urmașii lui Petru cel Mare. * Delta Dunării este disputată de Delta Nilului și de Adrian Năstase. * Vânatul din România este revendicat de unul cu mustața pe oală. * Moara cu noroc este revendicată de lanos Szlavics. * Baltagul este revendicat de urmașii Vitoriei Lipan. * Vladimir Tismanovski este în dispută cu alți pretendenți asupra dreptului de moștenire a comunismului. * Valea Jiului este revendicată de Ion Iliescu. * Radu Vasile își revendică toate drepturile asupra bătăliei de la Costești. * Cei care au rupt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
capacitate specială de detectare rapidă a talentelor, l-a dovedit cu prisosință Paul Georgescu mizând primul, inezitant, pe incipientele manifestări publice, și uneori înainte ca acestea să se fi produs, ale unor tineri ca Nichita Stănescu, Ștefan Bănu lescu, Cezar Baltag, Nicolae Velea, Gr. Hagiu, Matei Călinescu. Devenind redactorul-șef al Gazetei literare, i a publicat pe cât s-a putut de frecvent, a început să se refere la ei în articolele sale și, mai apoi, să le consacre exegeze care au
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vară redactor la secția de proză, ucenic pe lângă Ștefan Bănulescu, cel mai vechi, la Gazetă, dintre tineri, iar Nichita Stănescu, absolvent din 1957, funcționa de un an la secția de poezie. În anul următor a venit ca redactor și Cezar Baltag, dar grupul tânăr de la Gazetă era mai larg decât al redactorilor propriu-ziși, pentru că frecventau revista, aproape zi de zi, ca amici ai noștri și colaboratori cu de toate (note, recenzii mărunte, traduceri, din când în când câte o poezie, câte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
așadar, a nu fi fost fără temei. Producția de proză scurtă a acelei perioade, Breban a adunat-o într-un volum care ar fi urmat să apară în aceeași colecție „Luceafărul“ în care debutaseră anterior, ca poeți, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, iar ca prozatori Ștefan Bănulescu și Nicolae Velea. Chiar însă înainte ca volumul să plece în tipografie, Breban l-a oprit, și neapărut a rămas până azi. Nu-l mai interesa să debuteze cu schițe, ele nu-l
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Damian, Nichita Stănescu, N. Velea, redactori mai vechi sau mai noi ai Gazetei, iar ei aveau amici literari care-i vizitau, cercul lărgindu-se cu amicii amicilor și așa mai departe. Frecventau aproape zilnic redacția Nicolae Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Petre Stoica, uneori Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele de care dispunea, să punem țara la cale, adică să vorbim despre literatură. Întorceam situația
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care le voi înfățișa în continuare. Din grupul noilor angajați, în toamna lui 1958, la Gazeta literară, doar Matei Călinescu nu era în situația neplăcută de-a nu avea unde locui, fiind bucureștean, în timp ce Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Cezar Baltag și subsemnatul, adică cei cu „identități provinciale“, epuizaserăm aproape toate posibilitățile de găzduire temporară în București - pe la amicii posesori de garsoniere, pe la rubedeniile din Capitală (cine avea), pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-mă, bineînțeles, la frații de suferință de la Gazeta literară. Și într-adevăr, la scurtă vreme după mutarea noastră, s-au instalat, în camera din dreapta, Nichita și Velea, încă becheri pe-atunci, iar în cea din stânga familistul ca și mine Cezar Baltag, căsătorit din studenție cu regretata poetă Ioana Bantaș. Viața coloniei noastre din strada Naipu s-a desfășurat în deplină concordie vreme de aproape trei ani, cât am poposit în acel spațiu de semirusticitate, un spațiu de contrast aproape șocant dacă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din Naipu s-a desfăcut. Eu m-am mutat în subsolul clădirii redacțiilor din Ana Ipătescu, Velea în mansarda din Roma 13, Cezar Baltag a primit, mi se pare, o locuință în Balta Albă, iar Nichita nu știu unde s-a dus. Cu toate necazurile care nici atunci nu ne-au ocolit, cred că a fost o epocă bună pentru noi toți. Și cum să fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui prieten de-o viață, Ion Băieșu. M-am reîntâlnit peste câțiva ani cu Fănuș, în ambianța Gazetei, intrat și eu de acum, vezi Doamne, în lumea literară, ca tânăr critic promițător. Mesajul Deși îl știam din facultate, pe Cezar Baltag l am cunoscut propriu-zis la începutul anilor ’60, în redacția Gazetei literare, unde era cel mai tânăr din grupul tinerilor redactori și colaboratori apropiați ai revistei. Era cel mai tânăr și cel mai tăcut (poate concurat, în taciturnitate, de Ștefan
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de prisos, probabil, să adaug că intra într-un puternic contrast, purtându-se cum se purta, cu volubilul, debordantul și uneori teatralul Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se manifesta al închisului în sine Cezar Baltag era însă propria lui poezie din acei ani: exuberantă, vitală, decomprimând fervori romantice. Motivul liric al zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era însă propria lui poezie din acei ani: exuberantă, vitală, decomprimând fervori romantice. Motivul liric al zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag în mai multe rânduri și ultima dată în postfața la antologia din B.P.T. (1996), când scria: „A fost prețul nemilos și pe care n-am încetat să-l regret niciodată, pe care a trebuit să-l plătesc, ca să-mi pot
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
această fază încă nedesprinsă cu totul de influențe, și poate că așa și este, dar viziunea proprie a poetului era deja configurată, deja el absorbise și retopise „influențele“, pe care nimeni, la urma urmei, nu le poate evita. Eminescianismul lui Baltag, de exemplu, din acea perioadă, este real, fără a fi însă numai de contaminație literară, ci și, aș spune, un fapt de trăire. Splendidele poeme ale lui Cezar Baltag din acea epocă sună într-adevăr eminescian, dar nu sună astfel
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
care nimeni, la urma urmei, nu le poate evita. Eminescianismul lui Baltag, de exemplu, din acea perioadă, este real, fără a fi însă numai de contaminație literară, ci și, aș spune, un fapt de trăire. Splendidele poeme ale lui Cezar Baltag din acea epocă sună într-adevăr eminescian, dar nu sună astfel pentru că ar fi preluări livrești, oricât de ingenioase, ci pentru că răsfrâng, repet, un mod eminescian de trăire, de asumare a existenței. Sunt eminesciene eufonic și în fond, însă limbajul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sună astfel pentru că ar fi preluări livrești, oricât de ingenioase, ci pentru că răsfrâng, repet, un mod eminescian de trăire, de asumare a existenței. Sunt eminesciene eufonic și în fond, însă limbajul și câmpul de referințe sunt noi, sunt ale lui Baltag și numai ale sale: Un ochi fantastic mă răsfrânge-n oglinda cristalinului. Plutesc ținând în palma rară monedă a destinului. Pe-o parte-i chipul tău, iubită neîntâlnită nicăieri; efigie ce-și schimbă vârsta: femeie azi, fecioară ieri. Pe alta
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia desfăcută, cu greu, din strânsoarea chingilor dogmatice. Laolaltă, desigur, cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial, în plină epocă totalitară, la reînvierea poeziei românești și mai apoi la reafirmarea ei prodigioasă. În luna februarie a acestui an*, Cezar Baltag mi-a telefonat pentru a mă întreba dacă-i putem găzdui în România literară
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dogmatice. Laolaltă, desigur, cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial, în plină epocă totalitară, la reînvierea poeziei românești și mai apoi la reafirmarea ei prodigioasă. În luna februarie a acestui an*, Cezar Baltag mi-a telefonat pentru a mă întreba dacă-i putem găzdui în România literară un mic articol polemic, un răspuns pe care se vede obligat să l dea unui atac care i s-a făcut într-o publicație de rea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dacă mai era nevoie de o dovadă că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
simt bine de câteva zile, mi-a spus, și, după un mo ment de tăcere: De fapt, nu mă simt bine de mult, dar acum nu mă simt bine altfel, ceva s-a schimbat. A fost ultima întâlnire cu Cezar Baltag, după care au început să curgă despre el vești tot mai rele. Până la ultima, cea mai rea. Am citit articolul și am văzut că nu dădea în el numele celui care-l defăimase. Nefăcând-o, textul lua altitudine, se ridica
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Din această direcție vedea pornite „revoluțiile (mineriadele) culturale“, „înver șunarea împotriva lumii valorilor“, „aventura ignoranței fudule care se năpustește asupra redutelor spiritului“. Impresionează - și ar trebui să zguduie și să alarmeze - în acest ultim text de idei al lui Cezar Baltag tonul energic, tăios, ofensiv, de mesaj lansat sub presiunea urgenței. Un ton pe care nu l-a folosit poetul nici odată în zilele lui bune, ci tocmai acum, în zilele lui cele mai rele, când mai avea puțin de trăit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
simțeam că era vorba de o supremă încordare, după care va veni prăbușirea. Ceea ce s-a și petrecut. Leul în iarnă „Cu ochii triști îmi citesc opera, Cu ochii triști privesc leul pustiul.“ Zodia leului După Marin Sorescu, după Cezar Baltag, generația mea literară și toată poezia românească au mai pierdut un exponent însemnat, pe Dan Laurențiu. În noaptea cea mai lungă a acestei ierni*, poetul a părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în august, șaizeci și unu de ani. Născut în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Prima fotografie este din 1959, făcută la Gazeta literară, în imobilul somptuos din Ana Ipătescu 15, unde funcționau pe atunci, în mare confort, revistele bucu reștene ale Uniunii Scriitorilor. Apar în imagine, zâmbitori, Bănulescu, Velea, Nichita Stănescu, Matei Călinescu, Cezar Baltag și subsemnatul, tinerii redactori din acel timp ai Gazetei. Redescoperind anul trecut această fotografie de grup, mi-am zis că n-ar fi rău să fie reprodusă, ca document de epocă, în România literară, lucru care s-a și întâmplat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]