1,910 matches
-
acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă, pînă la planșeul de la etajul Întîi; acolo era un mic palier, cu balustradă, ca să nu-și ia avînt prea mare la urcuș și să se lovească, Doamne ferește; de la palier se Înălța o altă schelă, care urca spre stînga, pînă la locul unde vărsau gălețile de mortar. Julius rămase preț de douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
frică: „Hai, Julio! Hai, Julio!“ striga În urma lui și el simțea cum fundul găleții Îi tăia umărul care-l durea din ce În ce mai tare și că, nemaiputînd suporta durerea, va fi silit să-i dea drumul și găleata se va rostogoli peste balustrada palierului. „Prima etapă, respiră Albinețu: vrei să te odihnești puțin? Să-ți dau jos găleata?“ Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil că nu și cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse: „Haide, Julio“ și Julius era surd la orice zgomot care venea de jos, lumea lui se reducea acum la această bucată de schelă Înclinată și alunecoasă pe care se urca opintindu-se din greu, regretînd nespus absența totală a balustradelor, uitîndu-se În golul de sub el, cu senzația că acuși o să-și dea drumul, să se termine odată totul. Și totuși nu se prăbuși, fiindcă auzea respirația lui Albinețu și prindea noi puteri ca să urce mai departe, ajunsese la jumătatea celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar tu și cu mine o să asistăm negreșit la faimosul recital. Îl rugă să-l aștepte și Julius Îl văzu că-și pune fularul și dispare pe ușa camerei. Crezu că o să aibă timp să se apropie din nou de balustradă și să mai arunce o privire spre „vestibul“, dar glasul subțirel al Înțeleptului Îl chemă, spre surprinderea lui, din capătul coridorului. — Vino, Îi spuse. Julius reuși să vadă că fata care cînta bolerouri nu era la fereastră, desigur că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram copil de șase ani cînd a ajuns președinte! Aici se opri o clipă, se aplecă brusc Înainte cu balansoarul și scuipă o șuviță groasă de salivă Încărcată de tutun peste balustrada verandei, drept În mijlocul straturilor parfumate de mușcate, pe pămîntul gras. — Da, da! rosti el grav, lăsîndu-se din nou pe spate, În timp ce vecinii stăteau neclintiți, așteptînd flămînzi și atenți În Întunericul viu. Mi-i amintesc pe toți cei de la James Buchanan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-am mai stat pe gînduri: am străbătut Încăperea, am străbătut Încăperea și-am ieșit pe prispă și m-am sprijinit de-un stîlp - locuiam Într-o căsuță pe care-o Închiriasem de la niște oameni din Nord - și n-avea balustradă... oricum, pe-acolo nu era decît nisip și mi-am dat seama că copiii n-au să se lovească dacă se-ntîmplă să cadă... și Doamne! ce să mă fac, ce să mă fac, mă gîndeam... A doua zi cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
agitat, liniștit sau aglomerat. Nu făceam la stînga către centrul orașului, ci la dreapta, pînă ajungeam la podul cel nou, cu lămpi electrice. La mijlocul podului mă opream și numai atunci îmi dădeam voie, odihnindu-mi brațele pe fierul forjat al balustradei, să privesc în voie apa, mai întîi chiar dedesubtul meu, neagră în umbra pilonilor, și apoi încetișor mai departe, unde devenea albastră și albă și începea să strălucească, pînă unde puteam vedea. Rețineam tot: șlepurile încărcate în drum spre centrul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
poate de calmă în acele zile de vară, chemătoare, parcă anume făcută pentru a o prinde cu vîslele. Mă umpleam de tot și chiar atît de devreme în zi, simțeam gustul dulce-amărui al nostalgiei pătrunzîndu-mi tot trupul, în vreme ce mîinile strîngeau balustrada podului, iar prin spatele meu trecea tramvaiul, mașinile mîrîiau, caii și șaretele se perindau. Trebuia să mă smulg de acolo. Mergeam de-a lungul malului rîului, treceam de următorul pod și de club unde atît de devreme nu flutura nici un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oraș. Puțin mai tîrziu am văzut soarele apunînd de pe bacul de dincolo de gară care traversa apa către docuri și depozite. Îmi imaginez că puteam adulmeca aerul mării. Nu mai fusesem aici și nici nu aveam vreo treabă; am rămas lîngă balustradă pînă cînd puntea s-a golit și am făcut imediat cale întoarsă. Mi-am lăsat capul pe spate și am adulmecat din nou. Sub mine simțeam puntea mișcîndu-se în sus și în jos; în spatele meu, motorul torcea, coșul împrăștia nori
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
disting silueta podului. Nu l-am traversat. Am continuat să merg în umbra caselor, cu apa în stînga mea, pînă am ajuns la noul pod, podul nostru, cel cu lămpile electrice, care fuseseră îndepărate cu mult timp în urmă. Fierul balustradei era, în noapte, o bandă luminoasă de frig. Am atins-o pentru o clipă și atrebuit să-mi retrag mîna aproape imediat. Am depășit lampă după lampă, în etape. Nu le-am numărat niciodată. Reușeam să găsesc mijlocul fără dificultate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
purificarea admisiilor. — Purificarea admisiilor? — Doftoricirea pacienților. Ușa liftului se deschise și nările lui Lanark fură izbite de o duhoare puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta și la stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur. — Asta este secția cea mai mare de deteriorare. Pe cei moi și fără speranță îi ținem aici. Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
văd pe nimeni a cărui problemă nu seamănă cu aceea pe care o am eu! — Problemele apar sub diverse forme, dar toate pornesc de la aceeași eroare. Vino să vezi. — Cred c-o să mi se facă rău dac-o să privesc peste balustradă. Munro îl privi fix, apoi dădu din umeri și reveni la lift. Spuse către rețeaua metalică: „La Profesorul Ozenfant,“ iar ușa se închise și aerul trepidă. Munro se sprijini de perete, cu mîinile vîrîte în mînecile opuse. Se încruntă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu-l văzuse niciodată singur sau deprimat. Drummond schiță un zîmbet și îi indică un scaun. — Ce faci, Duncan? De ce nu dansezi? — Nu știu. De acolo, de sus, dansatorii păreau niște carcase oarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi place virginitatea; e păcat s-o iei doar așa, de distracție. Dar presupun că o să mă împingă să i-o iau. Virginele sînt groaznic de limitate. — Mă duc la toaletă. Peste încă două ore, Thaw stătea melancolic, sprijinit de balustrada de la intrare și urmărea cum ultimii dansatori plecau singuri sau cîte doi. înghesuise toca și mantia într-un dulap. Drummond, îmbrăcat în Dracula, zburda pe trotuar printre prietenii care rîdeau. — Trebuie să iau o femeie acasă, spunea el. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în depărtare, un om se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala canonicilor. Pe onoarea mea, Viermii marini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
balansă și se ridică din nou. Detonarea loviturilor deveni inaudibilă. Simți doar un mare clopot zumzăitor care reverbera în podul, în oasele lui, în turla și în aer. Brațele îi obosiseră. Se ghemui și ieși apoi de sub clopot, apucîndu-se de balustradă, deși vibrația ei îi străbătu palmele ca un curent electric. Zumzăitul se topi. I se păru că aude proteste de jos și, rușinat de zgomotul pe care îl iscase, se urcă pe o altă scară. Ajunse la un etaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe stadionul de jos. Stătea sprijinit de o balustradă care împiedica alunecarea spre etajul de jos, îngust, și în fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea relaxat între etaje sub artificii și deasupra mulțimii. Dădu din cap la cei de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de sticlă și copaci cu lampioane. — Olympia, zise Gloopy. — Frumos, zise Lanark. La mijlocul podului se opri din nou și spuse: Acum nu mai sînt artificii, așa că avem jocuri de apă, da? Trebuie să fac imediat pipi. Făcu asta între două balustrade și fu dezamăgit să-și vadă jetul de urină la cincizeci de centimetri înainte și apoi prăvălindu-se drept în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai putea apuca întinzând mâna. Gosseyn nu împărtășea deloc speranțele Patriciei Hardie; nu va fi în nici un caz în siguranță în dormitorul ei, în afară de aceasta, acum era momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că nu vine nimeni pentru a putea trece la interogatoriu. Iar întrebările ce le avea de pus erau multe. Dar perspectiva oferită privitorului de pe terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
300 de pași, după o cotitură bruscă a tunelului, întunericul se mai subție. După încă trei cotituri, tunelul era scăldat într-o lumină vie, care venea din față, fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care venea din față, fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]