1,700 matches
-
transcris în plan literar. Unele reușite ale acestei tehnici sunt certe și au fost confirmate de critică. În Bocet pentru Ion Zăpadă sau Farfuria zburătoare, din volumul Zidul în care s-a tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o banalitate adesea sordidă, este proiectat în transistoric, dobândind valențe mitice. Această carte, poate cea mai interesantă ca varietate, are și o valoare de document, aici R. aplicând cu mare curaj tehnicile sale compoziționale pentru a camufla și scoate în afara timpului prezent
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
Un loc printre voi (1976), alte două volume - Împușcătura (1974) și Miraj (1986) - rămânând aproape fără ecou. Păstrându-și în linii mari egalitatea de ton, R. are câteva tentative de dezinhibare, în încercarea de a da coerență narativă și sens banalității și stereotipiilor. Mai ales ca romancier, el exploatează tehnici moderne, alternând câteva „voci”, într-un dialog continuu. După încă o pauză de aproape două decenii, scriitorul revine spectaculos, dată fiind linia medie pentru care optase până atunci, cu romanul Domnul
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
Anghel, a cărei făptură îl farmecă într-atât, încât preferă rolul de subaltern al soțului acesteia, decât de stăpân la casa sa. Tumultul trăirilor personajelor, contradicțiile și antinomiile sufletului lor îl țin departe pe autor de rezolvări stereotipe și de banalitate narativă, proza sa oferind cititorului o incitantă galerie de personaje complexe, neliniare. În rândul acestora poate fi situat și „Sfântul din Montparnasse”, Brâncuși, prietenul și colegul său de școală, pe care l-a cunoscut îndeaproape încă din țară și al
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
în formula unui realism pe cât de încărcat de o disimulată sensibilitate, tot pe atât de necruțător. De unde și ecoul de profunzime al acestei opere, care ține parcă dinadins cititorul în orizontul celei mai perfecte și în același timp mai omenești banalități. Ceea ce alimentează însă necontenit interesul lecturii este mai presus de toate arta, cu adevărat excepțională, cu care prozatoarea știe să pătrundă în adâncurile cele mai intime ale universurilor interioare. Concretețea investigațiilor analitice prin raportarea sufletescului la fiziologic, a stărilor de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
tocmai pentru a exprima maxima simplitate de înțeles. Giuseppe Ungaretti ar putea fi un model al acestei maniere, la fel de bine și tehnica japoneză a notației, dar P. diluează expresia și o golește conștient de orice tensiuni, căutând cu luciditate binevoitoare banalitatea insidioasă a oricărui fapt. Aici pot fi remarcate o legătură cu avangarda anilor ’30 (poemul care dă titlul volumului de debut este grăitor), dar și înscrierea în stilistica optzecistă. Exigența cu care și-a întârziat publicarea primei culegeri, unde se
PISCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288826_a_290155]
-
după terminarea execuției, nu consolări formale și inutile, ci o misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
fluvii late de tăceri/ cu țărmuri joase de dureri”). Peste decenii, în Desene naive, poetul își propune, cu voce puternică, „să spargă absurdele tipare”. Se vede că a căpătat încredere în sine însuși, dar încercarea de a sfărâma „asaltul de banalitate” este iluzorie, elanul fiind stăvilit fie de autoironie, fie de o lucidă mărturisire: „O destul! M-am înecat în versuri/ Și nu-s poet, sunt simplu om”. Mai mult, cedând noii orientări ideologice, autorul introduce și versuri „cerute” de momentul
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
doi. El - profesionist al unei misiuni economice a României în străinătate, Ea - soția lui, cândva o promițătoare tânără actriță; cei doi se sfâșie într-un dialog încrâncenat, care dezvăluie abisul dintre ei, dar și accente nebănuit de tragice, existente în banalitatea cotidiană. SCRIERI: Un idol pentru fiecare, București, 1970; Greta Garbo (în colaborare), București, 1972; 3 ¥ 8 plus infinitul, București, 1975; Nu sunt Turnul Eiffel, București, 1978; Cerul înstelat deasupra noastră, București, 1986. Traduceri: Mathilde Niel, Drama eliberării femeii, București, 1974
OPROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288561_a_289890]
-
de rol Situația seamănă cu cea care există într-o sală de așteptare la un cabinet medical. Persoanele care așteaptă inițiază conversația și o continuă o anumită perioadă de timp divizată în trei faze: inițierea unei conversații: pot fi utilizate banalități sau cuvinte legate de context, de locație („Ce cald este azi!”, „Sala este frumos decorată”, „Ce multă lume!”); menținerea conversației: o conversație seamănă cu o partidă de ping-pong, ca un schimb în care regula lui 50/50 trebuie aplicată; acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imaginându-și că este vorba despre un șir format pentru a intra la un cinematograf. Terapeutul se găsește în fruntea șirului. El se întoarce pentru a realiza un contact vizual cu persoana din spatele său și inițiază o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau unele elemente din context. Pacientul răspunde și continuă conversația cu două sau trei intervenții. Apoi se întoarce și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și inițiază la rândul său o conversație cu persoana care se află în spatele său, continuându-se astfel până când au fost antrenați toți pacienții. Sarcini de îndeplinit Participanții sunt invitați să inițieze cel puțin o dată pe zi o conversație, utilizând o banalitate oarecare sau un element din context. Feedback general al grupului Terapeuții insistă asupra progreselor realizate de fiecare și îi încurajează pe pacienți să continue în fiecare zi să utilizeze elementele învățate în cadrul celor șaisprezece ședințe. Adaptarea afirmării de sine la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cunoștință cu cineva, a stabili relații amicale sau sentimentale, a aprofunda o relație formală la început (cu un vecin, un coleg de serviciu...) Situații de interacțiuni superficiale Necesitatea de a vorbi cu celălalt într-o manieră informală, superficială: schimb de banalități, de noutăți, de comentarii privind ultimele știri împreună cu un vecin, un vânzător, un coleg de serviciu în apropierea unui aparat de preparat cafea...). Teama față de situațiile sociale este, înainte de toate, o teamă față de privirea și de evaluarea celuilalt: ne este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de către grup. - Să fie observată de către ceilalți atunci când are ochii închiși. - Să se așeze foarte aproape de alte persoane. - Să mănânce în fața grupului, în mod normal, apoi deschizând gura și făcând în mod intenționat zgomot. - Să conducă o conversație bazată pe banalități, întreruptă de momente de tăcere. - Să cânte a capella (Frère Jacques, Il pleut bergère, etc.). - Să atragă atenția asupra sa într-un metrou, apoi să susțină privirile fără să plece capul. Tabel 4. Exerciții de expunere realizate în intervalul dintre
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pure”. Universul poetic se înclină tot mai primejdios către proza cotidianului, spre confesiunea voit apoetică în care soții discută în pat povestea ultimei sute de lei - prozaism care poate fi doar o altă poetică. Dar senzualitatea salvează și secvențele frizând banalitatea și clișeul - bunăoară „un strop de viață e mai prețios ca orice” - prin tulburătoare desene japoneze: „Eu mă dezbrac și conturul meu se suprapune/ Pe conturul unui trandafir”. Acum pătrunde în poeme lumea jocului, sentimentul matern, anxietatea cedând în fața bucuriilor
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și azi e proprietarul celor o
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în linia V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu. Se juxtapun mutațiile situării în lume din conștiința a trei generații, la finele anilor ’80, sub apogeul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
etc. Și versurile din Imperiul iubirii (1980) sau din Poeme mirate (1986) se vor încadra între aceleași limite, aducând note patriotarde mai apăsate, plasate oportunist în contextul politic al epocii: elogiul strămoșilor și al limbii române ș.a.m.d. În ciuda banalității și a versificației facile, există la P. câteva metafore stranii, unele repetiții și linii melodice fericite. SCRIERI: Frumoasa cocoșată, București, 1968; Discuții din priviri, București, 1971; Interogatoriu la iubire, București, 1972; Poemele pădurii, București, 1973; Chemare din adâncuri, București, 1974
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
Aproape un cerc (2001) -, alteori textualizează fervent contingentul, cumva în maniera unui Fernando Pessoa (invocat și el) ori bacovianizează, oarecum „omagial”, într-un registru mai puțin depresiv decât cel al lui Bacovia, iar altcândva practică un decorativism desuet, la limitele banalității (poetice), dar nu lipsit de farmec: „ - Iubito, copacii sunt râuri / Din care beau apă păsările, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna, / Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P.
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
cu aspect de pălăvrăgeli ridicole pe teme cu pretenții, din care, brusc, se ivește simbolul purtător de semnificație existențială. În Pălăria de pe noptieră, Demeter, personajul principal, își condiționează cursul vieții de nerecunoașterea unui act de importanță minoră în sine prin banalitate, dar majoră prin valoarea pe care el i-o atribuie: uitarea pe noptieră a propriei pălării; a mima neștiința echivalează cu posibilitatea de a da sens existenței, iar odată regăsit obiectul, la insistențele Balerinei, o fostă iubită, protagonistul moare. Cu
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
nerostitul rostirii sale. Omiletica sa atât de profundă, competența liturgică, acuratețea exegezelor, o lungă experiență monastică - nu acestea îi aduc mai întâi pe creștini în sălile de conferințe. Părintele este convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când rostește banalități el rămâne spumos și pregnant. În cazul părintelui Teofil, repetiția este nu atât un semn al consecvenței cu sine, cât un indiciu al simplității evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, în orice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
educație sexuală, modă, jazz și muzică pop. Tinerii est-europeni născuți în lumea comunismului de stat, cei care aveau să devină până la urmă „groparii” ei, mergând în multe cazuri - ca în România anului 1989 - până la sacrificiu, erau atrași spre Occident de „banalitatea binelui” (dacă pot spune astfel, cu un ecou din Hannah Arendt), nu de tragismul confruntării între libertate și tiranie. Nici în Occident, cu excepția relativ puținilor liberali „puri și duri”, anticomuniști ireductibili, nu se găseau prea mulți parteneri pentru posibilii anticomuniști
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
extreme, în care se angajează până la resentiment, ca veritabili Weltanschauungskrieger. Pentru a da numai patru exemple: controversele în jurul „Generației ’27”, în țară și în străinătate; gâlceava în jurul „grupurilor de presiune” („cu pivotul lor”, „Grupul de la Păltiniș”), dispută pornită de la o banalitate sociologică și de la o analiză tendențioasă a „boierilor minții” (Sorin Adam Matei), în care acuzații au replicat de mai multe ori neinspirat, parcă pentru a le da dreptate oponenților; scandalul provocat de revista Observator cultural sub conducerea lui Ion Bogdan
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reconstruire a politicii - un nou început teoretic, inspirat de Hobbes, Locke și Rousseau - cu proiectul descoperirii/fondării Lumii Noi - un început practic; acest dublu adamism se desfășoară pe fundalul grandioasei geografii americane - o admir și eu nespus -, în care sublimul, banalitatea, disperarea sunt încrustate parcă geologic și biologic, precum într-o fantasmă a lui Alexander von Humboldt „revizitată” de Leo Frobenius. Cum spune Bloom însuși, America e „o mare scenă pentru exprimarea marilor gânduri”, teatrul unei confruntări - și, aș spune eu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]