1,569 matches
-
la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț în jurul umerilor și părea că încearcă s-o consoleze. Cipriano Algor opri furgoneta, Urcați, spuse, nu-l trimise pe Găsit pe bancheta din spate pentru că știa că vor să stea împreună. Marta încerca să-și șteargă lacrimile în timp ce Marçal spunea, Nu te supăra, știi cum sunt, dacă bănuiam cum se vor purta, nu te luam cu mine, Ce s-a întâmplat, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iată-i în furgoneta care încă mai are cuvântul Olărie scris pe aripile laterale ale caroseriei, în drum spre oraș și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o putoare de banane stricate cu o idee de ceva carnal. — Pe mine mă cheamă Never Stop. Bună ziua. — Wakefield, spune Wakefield. Șofer. — Eu sînt arheolog imaginar, Îi spune Never Stop lui Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nici urmă de Diavol. — Te-ai Întors exact la timp pentru Convenția Bibliotecarilor, prietene. Cincizeci de mii de bibliotecare cu trupuri de foc sub hainele lor plicticoase de bibliotecare, timp de o săptămînă! Îți imaginezi? Wakefield Își aruncă bagajul pe bancheta din spate. A ajuns acasă; aerul e gros ca o supă, saturat de umiditate. CÎnd eram copil, mă băgam sub mese la cafenea și mă uitam sub fustele doamnelor. CÎnd m-au alungat, m-am dus la bibliotecă. Ah, bibliotecarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
proprietarului oricărui asemenea lăcaș, doar un pic. De fapt, nu era prea rea la gust. Dulceața și aroma ei subtilă de portocală erau o neașteptată alinare pentru gâtul ei. Vino și stai cu noi, Fran, îi făcu Stevie loc pe banchetă. Acești doi reporteri dedicați - arătă spre Mike Wooley și Keith Wilson cu paiul fistichiu pentru cocteil ce fusese adus împreună cu carafa de sangria - încercă să decidă care a fost cel mai prost articol pe care l-au scris vreodată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din jurul ei, în timp ce Keith și Mike depănau povești despre nivelul la care fuseseră nevoiți să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ținu dinainte. Fran, prea recunoscătoare pentru a mai observa altceva în afară de faptul că apăruse o soluție la problema ei, o folosi cum se cuvenea și apoi, imediat, își pierdu cunoștința Jack opri mașina lângă bordură și aruncă poșeta pe bancheta din spate. Apoi se uită lung la Fran, cu tandrețe și exasperare. — Așadar, preafrumoasă Francesca, ce naiba mă fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avut probleme de sănătate, înțelegețiă — Uite ce e, mamă, o întrerupse Fran, încă nu știm ce s-a întâmplat de fapt. Vă rog, domnule polițist, aș putea să stau de vorbă cu el? Doar o clipă. Fran se așeză pe bancheta din spate a mașinii. Chipul tatălui ei era nedumerit și foarte speriat. Ce se întâmplă, Franny? Ce e cu toată agitația asta? M-a trecut o nevoie, știi, așa că m-am dus în tufișurile de acolo. Fran îl luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cea nesuferită. Va trebui să-i mulțumească mai târziu. Fran parcurse în viteză drumul spre casă, cu tatăl ei pe scaunul de lângă ea, purtând centura de siguranță și privind absent în gol, în timp ce maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran. A fost un șoc teribil. Îți aduc imediat un ceai. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
M-au ajutat ai mei. Tot evrei de-ai mei. Și am ajuns în Franța, am ajuns în Italia, în Italia am făcut prostii... Am furat de la niște infractori. Nu știam ce înseamnă; aveam nouăsprezece ani atuncea. Am furat de pe bancheta din spate o gentuță d-astea cu bani și niște prafuri. N-am știut atuncea ce sunt. Droguri probabil c-au fost. Am tras apa după ele. Nu mi-au plăcut la gust, n-a fost lapte praf, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zile am luat carnetul. Contra cost. Examenul auto l-am dat de șase ori. Trebuia să dai cu mașina ta, să faci ore, să faci traseu, traseu de noapte, aoleu! „Domnu’ maior, ia, tată, de-aici, vezi că ai pe bancheta din spate acolo-șa“ - „Unde stai?“ - „Păi, acolo“ - „Hai, vino-ncoace! Hai, oprește, hai, dă cu spatele, hai, hai!“. „Hai să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
luminița ciudată din ochii săi negri. Nu mai era deloc supărat. Când Endō s-a aplecat încet după pistol, Gaston a fost incapabil să facă vreun gest ca să-l oprească. Șoferul arunca din când în când câte o privire spre bancheta din spate. În cazul în care Gaston îl ataca pe Endō, ar fi oprit imediat mașina. — Te simți bine, Endō? — Îhî. — Nu mai ai medicamente? Ai ajuns în halul ăsta pentru că nu ți-ai luat medicamentele când trebuia... Există medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar cum nu credea că va găsi vreodată fata potrivită, inima Îmi bătea atît de puternic, că abia Îl mai auzeam. Desigur, am spus da. 5 Am luat un taxi pînă acasă, sărutîndu-ne și ghemuindu-ne unul În celălalt pe bancheta din spate, În vreme ce eu Îmi țineam mîna ridicată, ca să-mi admir inelul de logodnă. Mă simțeam atît de ciudat să port un inel pe degetul acela, un inel atît de frumos Încît voiam să-l arăt tuturor oamenilor pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi putut imagina vreodată, inima mea parcă și-a Încetinit ritmul pînă aproape să se oprească complet. SÎnt conștientă de faptul că Dan e Încă alb ca varul și că Trish insistă să conducă. Dan și cum mine stăm pe bancheta din spate, fiecare privind pe fereastra din dreptul său. SÎnt conștientă de faptul că Trish Îl Întreabă pe Dan ce s-a Întîmplat, iar Dan spune ceva despre cineva care Îl ducea În brațe pe Tom, s-a Împiedicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcea să se simtă atât de sigur. Avea impresia că atâta timp cât agentul Buonocore veghea asupra lui, nu i s-ar fi putut Întâmpla nimic rău. Polițistul acela nu știa, dar devenise pentru el un fel de talisman. Elio luă de pe banchetă vraful de ziare. Buonocore avea grijă să i le cumpere În fiecare dimineață, așa Încât să se poată pune la curent cu ceea ce se Întâmpla În timp ce șoferul se strecura prin trafic. Pe Elio nu-l lăsa sufletul să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că e mai comod să ai o jumătate de amant decât un soț sau o soție Întreagă. Profesorul conducea Încet, atent. Avea o față de adolescent, nematurizat. Obrajii Îi erau netezi, moi, bucălați. Poate se mai gândea la ceasul elvețian de pe bancheta din spate, care măsura Încă timpul pierdut, poate se gândea la petrecerea Întreruptă - sau Încă neîncepută. — La ora asta probabil că au dat deja masa noastră, constată cu neașteptată părere de rău pentru ceea ce ar fi putut fi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adevăr. Dar fata nu are timp. Agentul principal Îi ajunge din urmă pe brancardieri, Îi ajută cum poate, ține ușa mare deschisă. Portarul de noapte a hotelului e În picioare, În hol, un spectru catatonic smuls din somnul lui de pe bancheta ascunsă În spatele ghișeului de la panoul cu chei. — Ce s-a Întâmplat? A fost rănit cineva? Fata pare moartă - trebuie să fi fost moartă. I-a căutat pulsul acolo sus, În verandă, se aplecase să-i asculte inima. Nimic. Doar suflul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în coada trăsurii, iar Iscru s-a așezat cu vizitiul, pe capră. Bagajele erau bine fixate, unele în trăsură, altele în coșul mare din spate. Nu era o caleașcă, dar făcea impresie bună. Arăta ca o căruță mare, cu o banchetă acoperită cu blană de urs și cu un coș bombat, împletit din răchită. 6. Până la Târgoviște n-ar fi fost mult de mers, patru-cinci ceasuri, cu popasuri cu tot. De aceea au plecat puțin înainte să răsară soarele, fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ajunsese trăsura și urcase lângă fată, luându-i frâiele. Pentru Ghighina, venirea lui Pampu era ca un ajutor divin și întrucât acesta îi făcuse semn să meargă în cupeu, dăduse la o parte perdeaua groasă de cânepă și trecuse pe bancheta mică din spatele vizitiului. Zogru, cu hainele dungate de rugina lanțului și părul răscolit în toate părțile, stătea în picioare, îndrumând caii spre poartă. Dar poarta era păzită de câțiva bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
subiecții păreau să aibă o infecție minoră, o intoxicație, ceva nu foarte grav. Acum era curios dacă medicina a avansat și de aceea a rămas mai departe în Bobo. La laborator, profesoara mai aștepta încă, pe coridor, chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge lichid, pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un scaun, foindu-mă nervos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mîna lui Loïc. - Nu ezitați să faceți apel la noi dacă aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina În care putea fi zărit, pe bancheta din spate, decupîndu-se Îndărătul geamului pe jumătate coborît, profilul de vultur al lui Arthus. - Tata vă roagă să-l scuzați, dar artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luni și douăzeci și două de zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de jandarmi, Marie aruncă o privire În oglinda retrovizoare. Așezat pe bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]