2,143 matches
-
fiindcă fusese avertizat din timp de vreun mesager. Astfel că tot ceea ce putu Gundovek să facă fu să-l exileze și să trimită treizeci de cavaleri ca să ia înapoi pământurile pe care tatăl său i le încredințase mai înainte. în timpul banchetului funebru, Chilperic și Sebastianus își reînnoiră prietenia, depănând amintiri comune, însă vorbind și despre prezentul lor. Principele burgund, care era un om nu doar cu suflet mare, ci și cu o mare pasiune pentru arme, fusese impresionat de abilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atenție și desigur nu pentru că ar fi interesat-o acele subiecte. După ce-l văzuse expunându-se în adunare și luptând împotriva asasinului tatălui său, ea trecuse, în ceea ce-l privea, de la indiferență la un soi de entuziasm orb, iar în timpul banchetului, ochii săi aprinși își regăseau strălucirea doar privindu-l pe el. Cu toate acestea, căută să nu-și încrucișeze privirea cu a lui, deși încercă - însă cu multă precauție - să-l facă să povestească din experiența sa dramatică. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și lui Emerentianus; probabil că o să prefere și el să doarmă aici. Sprâncenele încărunțite ale libertului se încruntară ușor. — Deci, Cilonus rămâne aici până mâine dimineață? îndreptându-și ușor capul, Hippolita îl privi printre genele lungi, pe jumătate strânse. — Bineînțeles. Banchetul se va prelungi până târziu și nu-mi vine să cred că după aceea o să vrea să se întoarcă la postul lui de pază. Au venit și Placidia Maximina și fratele ei? — Când plecam de la intrare ca să vin să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fratele ei? — Când plecam de la intrare ca să vin să te anunț, lectica lor tocmai se ivise la cotitură. Vor fi aici din clipă în clipă. Lipsește doar Matidia Carnacina. Hippolita surâse: — Vine sigur. Acum, că e văduvă, nu ratează un banchet. Și cântăreții? Sunt gata? Da, domina. însă cel din Utica... nu a sosit încă. în acele ultime cuvinte, Clemantius strecurase - lucru neobișnuit la el - o notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din umeri se îndreptă, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai fermecător: — Hai! Nu mă privi așa întunecată! Știu că nu-l suferi, dar nu puteam să nu-l invit. Și, pe urmă, după prezicerile sumbre ale lui Cetegus, am mai mult ca oricând nevoie să văd oameni, iar micul banchet din seara asta și-ar pierde mult din farmec fără prezența lui Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amândouă scara, ținându-se de mână și aproape alergând, și intrară în marele tricliniu, unde oaspeții sosiți între timp discutau între ei și degustau băuturi întăritoare, așteptând cu nerăbdare să primească salutul stăpânei casei. 7 în marea sală a tricliniului, banchetul se apropia de sfârșit. Curând, invitații aveau să-și ia rămas bun, unul după altul, de la gazda lor și să se întoarcă, în lecticile comode, fiecare la casa lui, escortați de trena lungă și tăcută a servitorilor atenți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației locale; abandonat acum de Flavia, care îi stătuse aproape în timpul banchetului, studia muzicanții cu o privire plictisită, peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obișnuiam să rămânem datori, iar banii datorați Savin ii explica prin cine știe ce nevoi serioase ale lui. Odată însă a fost admirabil. Eram în clasa a VI-a. Se alesese un deputat socialist. Ne-am dus la Iordache Leu să facem banchet. Savin era îmbrăcat caraghios: împrumutase niște ciubote oribile, căci își dăduse botinele la dres (era iarna). Pe când toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toastam teribil pentru socialism, băiatul de dugheană vine și-i spune lui Savin că tatăl său e alăturea, în altă odaie. Ce mutră a făcut Savin, care s-a dus la tatăl său - și, ca concluzie, tatăl său a plătit banchetul nostru socialist. Am uitat să spun că Savin era cel mai învățat între noi. Viața la Bârlad, în clasa a V-a și a VI-a a fost la fel, cu deosebire că, din clasa a VI-a, a mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de altădată. Grație ospitalității obișnuite la această mănăstire și drepturilor mele câștigate de musafir vechi, dar desigur mai ales grație ochilor Adelei, maica arhondară se purtă cu noi ca și cu un revizor eparhial. Prânzul și cina au fost adevărate banchete, prezidate de ea cu o însuflețire mai vie decât i-o cunoșteam: maica arhondară se înamorase de Adela. Deocamdată, însă, după dulceața de zmeură și cafelele cu rom (Adela trebui să bea cafeaua -cu rom, servită ei anume de maica
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
observă agitația noilor consumatori unde localul Își primea clienții, În timp ce orchestra Îi Întâmpina cu șlagăre de muzică ușoară, În timp ce el privea absent. Gândurile sale Îl trimeteau În urmă atunci când Înainte de-a părăsi țara oferise prietenilor În acest local, un „Banchet” de adio, iar solista localului le ținuse companie până la ziuă, o dovadă În plus, după părerea lui, fata spera mai mult, Însă În cele din urmă idila rămasese ca la Început. Zâmbi cu Îngăduință la amintirea unei tragic-comedie. După mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-l facă să Înțeleagă... Are nevoie de ajutorul familiei sale Imperiale...! Pierdere de timp inutilă, bani cheltuiți din propiul buzunar: acest profitor nu a Întreprins nimic pentru a-l ajuta În favoarea adevărului. Din contră. La terminarea lucrărilor, În timpul unui banchet În doi, desigur din buzunarul lui Tony Pavone, simpaticul Emil Gârleanu aduse vorba de plată, milogindu-se: Am văzut documentația ce se ridică la suma de peste 180.000 mii lei Însă vezi cum faci...Efectiv, nu pot plăti mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împăcat, Tony Pavone organiză o masă festivă invitând o parte din principalii Șefi de Echipă undeva la un restaurant În apropiere de Grădina Icoanei și unde presupunea lipsa Șefului de Șantier: acesta nu părăsea perimetrul Gării de Nord. Se hotărî să motiveze banchetul Încercând stingher să țină un toast. „Prieteni, bunii mei tovarăși de muncă...Cu mult timp În urmă am plănuit această sindrofie În care să ne cunoaștem mai bine și să ne felicităm pentru realizările noastre. Vă rog, dațimi voie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exterior dela vânzarea produselor alimentare, În excursii Însoțiți de toată gașca de profitori În toate țările și imperiile planetei. În acest scop, pentru a fi invitați, se ofereau cadouri și facilități exorbitante clasei dominante din țara respectivă plus În timpul vizitei banchete și alte substanțiale promisiuni și cadouri iar ziariștilor prezenți li se oferea milioane și milioane de dollari, să debiteze minciuni pentru a-și propulsa nevasta (o evidentă analfabetă, ce cu un efort deosebit deschidea gura fiindu-i greu să exprime
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Să-l arestați. — Mai Întâi trebuie să-l prindem. Ar trebui să puneți pe cineva pe autobuz. — N-avem om să punem pe autobuz. Autobuze sunt multe, Art, și nu-s destui oameni. Avem de păzit o mulțime de convenții, banchete și așa mai departe, Art. VIP-uri și oficialități. Sunt destule doamne care fac cumpărături la Lord and Taylor, Bonwit și Saks care-și lasă gențile pe scaune cînd se duc să pipăie marfa. — Înțeleg. Nu dispuneți de personal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
foarte multe de învățat. * Lunea următoare, exact când mi se indica o masă la care să mă așez în La Traviata, cineva și-a întins mâna ca o barieră în calea mea. Era Sheba, care stătea la o masă cu banchete împreună cu Sue. — Barbara! a zis ea. Te-am căutat. Voiam să-ți mulțumesc încă o dată pentru că m-ai ajutat vineri. Am ridicat din umeri. — N-ai pentru ce. Apoi i-am făcut semn chelnerului care îmi arăta masa. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am intrat în pământ că nu sunt pe măsura ei, că i-am înșelat așteptările. După examenul de diplomă ne-am întâlnit din nou. Mi-am depășit intimidarea, deși știam că nu-i plac petrecerile și am invitat-o la banchetul nostru, peste cinci zile. - Vin cu drag. Poate așa o să avem un ceas să comunicăm altfel decât la seminar. Nu credeți că e timpul? - Sigur că da. Eu sper că o să ne întâlnim după ce termin. De-abia atunci cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spun cu adevărat ce însemnați pentru mine. Florica m-a privit drept în ochi și m-a prins de bărbie, ca-ntr-o mângâiere, ca-ntr-o reținere. Am plecat spre colegii mei plutind, de parcă mă binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
1944?... Nimeni. Atunci, în august, când tânărul Rege... Cine să bănuiască... Nu ne dădeam seama, doar trupele, ele, obișnuite, care veneau din răsărit, prăfuite de drumul lung al stepelor, cu fotografia lui Stalin pe autodubele cu lădițe cu armament și banchete laterale pe care stăteau, fumând, bărbați și femei, primele pe care le vedeam în uniforme de soldați - „vivandierele Rusiei” gândeam dar nu era așa, aflasem mai târziu că luptaseră cot la, cot cu bărbații... Iată imperiul altei lumi, îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
jalonată de opriri de 2-3 zile în orașele Nanjing, Shanghai, Hangzhou, Guangzhou, Kunming, Chongqing și Xian. Pretutindeni, dr. Petru Groza era primit de personalitățile de frunte ale provinciei și municipiului ca șef de stat, fapt învederat cu prisosință de convorbiri, banchete și recepții. Gazdele aveau grijă, inclusiv la sugestiile delegației, să includă în program vizite la obiective istorice, culturale, la monumente ale naturii și ale arhitecturii tradiționale, ca și la fabrici, ferme, cartiere muncitorești. Aceste vizite au consumat o bună parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nouă, delegației, cu lacrimi în ochi, despre interesul lor vital de a-și reface unitatea lor națională; o tempora, o mores! Da și mai interesantă a fost reacția Moscovei, care a demonstrat până unde sunt în stare să meargă. La banchetul de închidere a reuniunii (pe navă), m-a abordat ministrul transporturilor (Mihailov) și, după ce mi-a zis că mă cunoaște bine (ceea ce m-a cam înfiorat, gândindu-mă că aluzia ar vrea să mă atenționeze despre faptul că mi-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
așa de haotic încât scăpam adesea basma curată și față de ea. Cât despre Leon și Dana, ei voiau să ne vedem doar seara când puteam să luăm cina într-un loc select. Toată gașca era acolo, așezați în șir pe banchetele de pe hol. Nicholas m-a observat. —Marfă! Uite-o pe Miss Annie. Astăzi pe tricoul lui scria „Winona e nevinovată“. Mitch era rezemat într-o rână de perete și s-a aplecat să mă vadă. —Hei, micuțo. A întins piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câte o figură cunoscută, Khâli, mama, două verișoare, câțiva vecini, Hamza bărbierul cu băieții de la hammam și, mai la o parte, sub o poartă, Warda și Mariam. Cât despre tata, mă aștepta în fața sălii unde trebuia să fie oferit un banchet în cinstea mea. Ducea sub braț veșmântul nou cu care, potrivit tradiției, trebuia să-l îmbrac pe dascălul școlii în semn de recunoștință. Mă contempla cu o emoție dezarmantă. L-am privit cu atenție la rându-mi. Preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ținea mâinile lipite de obraz. — Cine te-a învățat să-mi spui asta? Îi era rușine, îi era frică, plângea. Am liniștit-o râzând îndelung și am strâns-o lângă mine. O iertasem. Săptămâna s-a încheiat printr-un ultim banchet, pentru care am primit în dar de la cumnații mei patru oi întregi și blide pline de dulciuri. A doua zi am ieșit în sfârșit din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]