1,932 matches
-
cu stilurile de caligrafie elementare, ceea ce mi se pare greu de crezut, căci călugării trăiesc din copierea sutrelor. L-am întrebat câți călugări adăpostește în templu, și el mi-a spus că opt. De unde am primi ajutor dacă ar ataca bandiții? Cu cât mă gândesc mai mult la acest bărbat dubios, cu atât devin mai neliniștită. — Li Lien-ying, șoptesc eu. Eunucul meu nu răspunde, iar lucrul ăsta e cât se poate de neobișnuit. Li Lien-ying are somnul ușor. Aude și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine, iar Li Lien-ying se chinuie să rămână în picioare în timp ce-l cară în spate pe Tung Chih. Deodată, cărarea ne este blocată de un grup de bărbați mascați. Dă-le ce vor, îi zic lui Nuharoo, presupunând că sunt bandiți. Bărbații nu scot nici un sunet, însă vin mai aproape în jurul nostru. — Uite, luați bijuteriile noastre, zic eu. Luați-le pe toate și lăsați-ne să plecăm! Însă bărbații nu le vor. Se reped la noi și ne leagă cu sfori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umerii bărbaților. Cât m-am zbătut, mi-a alunecat de pe ochi cârpa cu care eram legată, deși în gură încă mai am călușul. Prin țesătura aspră a sacului văd lumina. Oamenii coboară smucit printre dealuri și bănuiesc că nu sunt bandiți, căci aceia ar fi avut picioare zdravene pentru terenul acesta plin de obstacole. Am sperat că prințul Kung ne va proteja, dar se pare că Su Shun a fost mai deștept decât el. Nu există nici o modalitate să pot scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să trăiască, dar ce se va întâmpla cu Tung Chih? Cât de uimitor de ușor a fost pentru Su Shun să organizeze o lovitură de stat! Nici armată, nici arme, nici o picătură vărsată de sânge, doar câțiva bărbați costumați în bandiți. Guvernul nostru este un dragon de hârtie făcut numai pentru parade. Era Fericirii de Bun Augur este o glumă. Cum i-ar plăcea asta împăratului Hsien Feng, acum că Su Shun și-a dat arama pe față! Crengi se lovesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și puternicele lor motoare au duduit pe pământul Europei și au îngrozit populațiile cu sinistrele sirene care urlau, însoțind avioanele, stukasurile lor în picaj. Goring a fost personal un bun aviator și un bun organizator al acestei arme. Cutare alt bandit ca și el a fost un mare financiar care a făcut ordine în finanțe și a redresat marca prăbușită. Un altul a redresat industria, care a început să lucreze ca un ceasornic de precizie întors bine la timp... Nici nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Dar vezi tu, n‐ am ce da la cai, mănâncă numai jeregai și turte vechi, cu mucegai. Gândești că ai tocmai ce n‐ai și stai pe gânduri. Cât să stai? Mă țin de tine ca un scai, ca de bandit un polițai. Am căpătat și guturai și nu mai am cuvinte‐ n grai să te curtez ca orice crai... CONFLICTE Dar să intrăm în ale vieții miezuri; e plină lumea asta de conflicte: unii se bat, iar alții dau edicte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de bambus pentru a se lupta cu bandiții. Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avut parte timp de trei zile și trei nopți de drastica anchetă a Securității, în pivnițele acestui organ represiv din Piatra Neamț. L-au ținut aceste zile și nopți fără hrană și apă, mereu anchetat să spună despre nelegiuirile săvârșite de ”banditul de ofițer”. A negat totul, spunând chiar că de i-ar tăia capul, el nu poate spune un neadevăr despre mine, care eram socotit de camarazii lui drept ”Pâinea lui Dumnezeu”. În final, neputând să-i frângă voința și dârzenia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
despre mine, care eram socotit de camarazii lui drept ”Pâinea lui Dumnezeu”. În final, neputând să-i frângă voința și dârzenia de a spune adevărul, i-au dat drumul acasă, adânc marcat de cele prin care trecuse, socotit și el ”bandit și dușman al poporului”, ca și mine. Prin anii ’65-66, după ce i-am scris, mi-a făcut o vizită la Bârlad, unde mi-a povestit cu amănunte despre calvarul prin care trecuse, când a fost cercetat. Mi-a adus atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dat el din cap. M-am dat peste cap să pot ține pasul cu anecdotele haioase ale lui Luke. Avea niște întorsături de frază minunate și un talent deosebit de a imita tot felul de accente, așa că o clipă era un bandit mexican, în clipa următoare un președinte rus, iar în următoarea un polițist obez din Kerry pe cale de a aresta pe careva. Viața lui părea plină de culoare în mijlocul unei lumi în alb și negru. Eu, la rândul meu, eram teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dispare, decât să nu fie recunoscută. Mai târziu, el îi explică problema. Deși trăiește singur, obstacolul îl constituie faptul că încă este căsătorit. Numele soției e Zi-zhen, o eroină la fel de populară și respectată ca și el. Când el era un bandit, Zi-zhen s-a răsculat împotriva familiei care o stăpânea ca să-l urmeze. Avea atunci șaptesprezece ani. Era cunoscută pentru frumusețea și curajul ei. Are gloanțe sub coaste de pe vremea Marșului cel Lung din 1934. I-a născut șase copii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îndrăgostește de poetul din el, poetul a cărui soție eroină, Zi-zhen, încearcă să-l omoare. Deși mai târziu Mao se va comporta ca un împărat și își va lua multe concubine, în 1938 el este modest și umil. E un bandit fără un ban și încearcă să cucerească fata vrăjind-o cu mintea și viziunea lui. Într-o zi, garda lui vine și-mi lasă o mostră din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce anume nu a mers în relația noastră. Dilema s-a hrănit cu amănunte triviale. El se semnează cu o pensulă roșie. Noul împărat. Trecutul este încă foarte clar. Nu pot să uit clipa în care m-am îndrăgostit de bandit! Imaginile mângâie țărmul memoriei mele. Le simt tandrețea. Săptămâni și luni de zile stau în camera mea, visând cu ochii deschiși la fata care își purta propria rază de soare. I-am pierdut spiritul. Iată peisajul din fața ferestrei mele! Fabulosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Zhong Kui, un erou cunoscut pentru faptul că prindea spiritele rele. De când au început anii ’60, am devenit Zhong Kui Comunistul. Mai departe se descrie pe el însuși drept un rebel internațional - știe că am o slăbiciune pentru rebeli și bandiți. Lucrurile au și ele limita lor. La ce să te aștepți când ajungi în vârf, decât să începi să mergi în jos? Sunt pregătit de multă vreme să lupt până când toate oasele mi se macină, prefăcându-se în pudră. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul unui bosniac, Pasvan Oglu, pus pe jafuri, chefuri și căpătuială rapidă, și a sporit-o doar cu bandiți albanezi, cârjalii sau dezertori din oastea sultanului.” La scurt timp după acea întâlnire, Ienăchiță reușise să obțină înlăturarea și pedepsirea năstrușnicului pescar de către Înalta Poartă și revenise în țară. Domnița Ecaterina, soția poetului, femeie cultivată și rafinată, apreciase mult căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cărarea din pădure. Rușii sunt aici și se comportă ca și cum n-ar mai avea de gând să plece vreodată. Cum ai putea să-i scoți fără să le dai ceva? Pe de altă parte, dincolo de Prut sunt tot felul de bandiți, cuiburi turco-tătare care nu se sfiesc să intre prin orașe. Ajung până și în Odessa, am auzit. Dacă voi deveni fericitul domn al Moldovei, nu prea știu cum le-aș putea veni eu singur de hac. Dacă, însă, acea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i zici valț - dacă-l mai joci de față cu cățeaua, Îți rup eu, cu mâna mea, picioarele!» O Întrebasem ce era cu... strică-cățeaua? Care cățea? Cum, care: celebra Lady-de-la-Mediaș, o știe Întreg Ardealul; cățeaua-lup dresată să-l muște pe banditul (burghe’ și hiclăris’) care ar fi coborât mâinile, ori s-ar fi oprit din „Manej” - depindea ce ordin auzea Lady că i se dădea hitleristului (bandit-burghez). „Sus” (la anchetă), Lady o păzise și pe bandita de mama: o dată cu mâinile-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ordin auzea Lady că i se dădea hitleristului (bandit-burghez). „Sus” (la anchetă), Lady o păzise și pe bandita de mama: o dată cu mâinile-n sus, câteva ceasuri; altă dată la „Maica Domnului” (așa-i zicea maiorul Buzescu Ion poziției În care banditul trebuia să-și țină vârfurile degetelor picioarelor - dar picioarele rămânând perfect Întinse). Însă, când a fost „transferată” din chimniță la bucătărie, mama a dat tot de Lady - acolo se odihnea, celebra, devotata, apărătoarea comunismului românesc - Între două „ședințe de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Fraților Buzești?), că bandita de mama Îi strică-cățeaua... Se pare că i-a fost de tot stricată, așa că nu mai era scoasă „la interes”, cum ziceau securiștii, cu un termen de bordel - și nu pentru că n-ar fi fost destui bandiți de păzit și de mușcat - deci: de reeducat (e-he, primăvara-vara lui ’49, cel puțin un sfert din populație se afla, fie „sus”, la munte, fie „jos”, În chimnițe, fie alergând la Manej, sub supravegherea cățelelor, a buzeștilor...). După primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îmbrăcasem uniforma de krasnoarmeieț! Ne ia pe vreo sută din acel lagăr, pe vreo mie din complex, ne duce... mai jos, la căldură, undeva prin Kazahstan - unde anume? Vorba Basarabeanului: nu ț-oi spune... Acolo dăm de alte mii de... bandiți, dușmani, huligani, naționaliști, deveniți peste noapte bravi-apărători ai Patriei noastre Sovietice, ai sfântului - nostru - pământ... sovietic... Mă mir cu glas tare față de un „camarad de arme”, un Ungur: «Bine, dar cum de ne-au transformat În... contrariul?» «Ține-ți gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sigur, i-a răspuns Susan dându-și jos pantalonii de trening și luându-și jeanșii din dulap. Nu sunt chiar așa de proastă. Fiona a ridicat din sprâncene. —Îmmm. Dar să mergi cu bicicleta prin Vietnam? Aia nu e țara bandiților? Susan a izbucnit în râs. —Războiul s-a încheiat de mai bine de treizeci de ani, draga mea. Acum Vietnamul e o țară superbă și liniștită, cu plaje cu nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând pe militarii francezi și se duseseră, de asemenea, zilele de jafuri, lupte și moarte când alergau ca vântul pe întinderile de pământ, mândri de porecla lor de „bandiți ai deșertului“ și „stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din sudul Atlasului până la malurile Ciadului. Uitate fuseseră și războaiele fratricide și incursiunile despre care bătrânii păstrau amintiri atât de plăcute și îndepărtate, și aceia erau anii amurgului rasei imohag, fiindcă unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
necuprinsa întindere, unde s-ar fi zis că o mână de uriaș se distrase semănând pietre negre și ascuțite ce amenințau să-i facă praf cauciucurile sau să-i spargă carterul la cea mai mică neatenție. — îmi pun capul că banditul ăsta e acolo, începu să spună în timp ce-și aprindea, cu gesturi lente, o țigară. Apoi întinse mâna fără să privească și negrul Ali îi dădu receptorul radiotelefonului. — Caporale! zise. Mă auzi? Vocea sosi de foarte departe. — Vă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe zi ce trece e tot mai greu să găsesc muniții de calibrul ei. — O s-o păstrez ca piesă de muzeu, răspunse locotenentul. O să-i pun o plăcuță pe care să scrie: „Pușca lui Gacel Sayah, «banditul-vânător»“. — Nu sunt un bandit. Surâse, liniștindu-l. — E o glumă... — Glumele sunt bune seara, la foc, cu prietenii. Făcu o pauză. — Acum o să-ți spun ceva: nu mă mai urmări, pentru că dacă te mai văd o dată, te omor. Dacă voi primi ordin, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]