2,601 matches
-
Wilkes, Les provinces danubiennes, în Rome et l’intégration de l’Empire. 44 av. J.-C. - 260 ap. J.-C., 2, p. 262-297. • Iată o bibliografie minimală asupra raporturilor economice dintre Imperiu și Barbaricum și a descoperirilor romane din ținuturile barbare europene: J. Kolendo, Les influences de Rome sur les peuples de l’Europe centrale loin des frontières de l’Empire, în „Klio“, 63, 1981, 2, p. 453-472; P. Donat, Zum römischen Einfluß auf das Siedlungswesen der Germanen im 1. bis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
osii, burii, lugii, gotonii, rugii, lemovii, suionii, estii, scirii, sitonii ș.a.70. • În contextul ideii de curând discutate se înscrie și convingerea pârvaniană - mai mult intuită decât argumentată - că dintre emporia italice cu un rol important în comerțul cu lumea barbară un loc aparte l-au avut Lugdunum 71 și Mediolanium 72 iar mai târziu Aquileia 73. Mai ales acest din urmă di Roma nel Barbaricum: i denari romani oltre la frontiera delle’ Impero, în RIN, 99, 1998, p. 213-238; Corpus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-o. Ești „maestrul”, eu sunt „inițiatul”, și În momentul În care accept „inițierea” depășesc scandalul pe care textul Îl trezește. Accept teoria (În sensul ei originar, de primire În sărbătoare, de contemplare), mă las cuprins de uimire În fața acestei forțe barbare pe care o are textul, fără a uita nici o clipă că nu e vorba de un text filosofic, ci de unul artistic. „Ce contemplă Horea Poenar?” a fost o altă Întrebare dură pe care mi-am pus-o; la ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Irlanda: F. Römer); 289, 1973 (Polonia și Scandinavia: F. Römer); 292, 1974 (Spania și Portugalia: J. Divjak); 306, 1976 și 350, 1979 (Republica Federală Germană și Berlinul de Vest: R. Kurz); 601, 1993 (Austria: D. Weber). CAPITOLUL XIV EPOCA INVAZIILOR BARBARE ÎN OCCIDENT În secolul al cincilea, problema barbarilor devine mult mai gravă decât lăsase să se întrevadă epoca lui Theodosius, încheiată în 395; dar tocmai marile invazii care au început în 406-408 și s-au succedat fără încetare de-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unii creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpânii lor; sau, invers, creștinii din imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sunt sclavii lor. În mod sporadic, răspândirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei care fac comerț în țările din Nord. Paulinus, biograful lui Ambrozie, povestește (Viața lui Ambrozie, 36) că, la puțină vreme după moartea episcopului de Milano, un creștin care călătorea în regiunea ocupată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
germani. În acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția câte unui literat pedant înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată de împăratul din Apus până în 476, când acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. În interiorul său, încă de la sfârșitul secolului precedent, prin legile lui Theodosius reconfirmate și de fiul său Honorius în 415, imperiul este, oficial, în întregime creștin. Însă, în ciuda invaziilor barbare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. În interiorul său, încă de la sfârșitul secolului precedent, prin legile lui Theodosius reconfirmate și de fiul său Honorius în 415, imperiul este, oficial, în întregime creștin. Însă, în ciuda invaziilor barbare, literatura creștină din secolul al cincilea nu este săracă și nici modestă; nu atinge, cu siguranță, culmile din epocile precedente (semnificativă este dispariția științei comentariului și a tratatului teologic), dar demonstrează că sunt încă solide (mai ales în Galia) bazele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este traversarea Mării Roșii; în două predici (prima e din 439) Despre epoca barbară, sunt descrise condițiile îngrozitoare în care trăiesc în acel moment creștinii din Africa, supuși samavolniciilor vandalilor; sunt interpretate încercările prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o viață retrasă și separată de orașe, rămânând departe de cele mai importante întâmplări petrecute în lume, adesea atât de furtunoase. O aristocrație care, la fel ca păturile mai sărace, trebuie să fi îndurat cu siguranță samavolniciile și cruzimile invadatorilor barbari, despre ale căror efecte ne informează mai ales poeții galici din acea epocă. Așadar, schitul reprezintă în primul rând, în mijlocul acestor tulburări, un loc în care să te refugiezi și să lași deoparte grijile lumii, un port în care să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui Salvian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de împărat să trateze cu vizigoții care, conduși de regele Euric, invadaseră Galia Narbonensis. Însă când în 477 Euric a pus stăpânire pe această provincie, Faustus a trebuit să plece în exil, de unde s-a întors probabil după moartea regelui barbar în 485. Nu e cunoscută data morții sale. a) Teologia lui Faustus: despre natura Sfântului Duh Faustus a început să scrie doar după ce a devenit episcop și în ultimii ani ai vieții sale. A ajuns până la noi, sub semnătura lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din regatele romano-barbare din Occident Indicăm prin acest titlu global și generic literatura creștină care înflorește în secolul al șaselea, făcând oarecum o distincție între aceasta și cea din secolul al cincilea, definită de noi drept „literatura din epoca invaziilor barbare”, chiar dacă, până la urmă, un singur concept e valabil pentru amândouă, dat fiind că invaziile au dus încă din secolul al cincilea la formarea unor regate romano-barbare. Însă această distincție a noastră își găsește o justificare cel puțin parțială în faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumite constante, influențate și de diversele orânduiri politice și sociale specifice fiecărui regat romano-barbar. Cu siguranță, cultura trebuie să se confrunte cu noua situație în care, prin violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat acea caracteristică originară a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele dintre papă (de exemplu, Ormisda, Vigiliu sau Grigore cel Mare) și imperiu sau diversele episcopate de la Mediterana (din nou Grigore), însă de un schimb cultural, așa cum avusese loc până în primele decenii ale secolului al cincilea (exact până în epoca invaziilor barbare) nu se mai poate vorbi. De aceea, așa cum mai procedat deja când am analizat literatura creștină din secolul al cincilea, vom împărți subiectele în funcție de zonele geografice pentru că fiecare din ele ajunge să aibă tot mai mult o istorie specifică. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
romani la politica sa. Atenția specială acordată populației italice de către puterea dominantă, aceea a ostrogoților, a avut efecte benefice și în cultură, atât în cea profană cât și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de nou regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă găsim în operele lui Boethius referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în spațiul bizantin. Bibliografie: P. Courcelle, Les Lettres grecques en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.-I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium, Roma, 1950; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare, VIe-VIIIe siècle, Seuil, Paris, 1962; AA. VV., La scuola nell’Occidente latino dell’Alto Medio evo, Centro. Ital. di Studi sull’Alto Medioevo, 19, Spoleto, 1972, I, pp. 147 și urm.; B. Luiselli, Storia culturale de rapporti..., op. cit. 1. Boethius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nomad al geților care fusese plasat în câmpiile din Rusia. Totodată, aici, Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor din Sevilia, în Spania dominată de vizigoți, va scrie o Istorie a poporului goților. Opera cea mai cunoscută a lui Cassiodor este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
izvoare profane precum Florus, Marcellinus Comes, Eutropius și alții. În viziunea lui Iordanes, istoria romanilor stă alături de cea a goților, în sensul că acestea au fost popoarele cele mai importante din Antichitate: Iordanes, așadar, acordă și el mare atenție popoarelor barbare, atitudine pe care am întâlnit-o deja la Cassiodor. În ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes lucrează pe baza unor criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a vremii sale. De aceea, el adoptă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștine, acelea în care s-a răspândit noua religie, nu sunt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Horosius: Iordanes scrie având în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și de războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întâi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercând să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat poate răspândirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, în Sicilia, în Sardinia și Corsica, în Galia și în Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu cei ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prologo di Avito di Vienna, Orpheus nr. sp. 13 (1992), 93-109. 2. Cezar din Arles Dacă Avitus se situa între două epoci, cea accentuat literară din secolul al cincilea și cea deja marcată de problemele și tulburările care ruinau regatele barbare, atât de instabile din punct de vedere politic și social, într-o perioadă complet diferită activează Cezar din Arles. Viața sa ne este povestită într-o biografie scrisă de câțiva elevi și confidenți ai săi la puțini ani după moartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai detaliate, în timp ce primele patru pot servi drept introducere. Așadar, fără să aibă o viziune organică asupra istoriei francilor, trece doar în revistă regii acestui popor începând cu momentul morții Sfântului Martin și ajunge până în vremea sa; apoi menționează invaziile barbare (în cartea a doua) și se limitează la o serie de povestiri, rupte una de alta. Toate acestea se prelungesc până la cartea a patra inclusiv: cele patru cărți au fost scrise probabil prin 575, chiar dacă au fost revizuite ulterior. Cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]