2,211 matches
-
iar el i-a răspuns: Vipsania! A sperat că, după atâta timp, va putea fi din nou bărbat. Iluzie deșartă. Se întoarce mânios pe o parte. Degeaba ți se acordă puteri extinse și ești numit tovarăș la guvernare! Degeaba tremură barbarii în fața ta! Tot om ești, jinduind după femeia care a fost a ta și nu mai e, după tinerețea pierdută, plin de invidie față de cei ce mai pot încă. Își ridică greoi capul și privește intrigat în jur, la toga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și el e conștient de greșelile comise, face flaminul împăciuitor. Știe c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dată-n vieață un plâns amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streșina-i de cetini? Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer, Mi-ai zis: " Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să porniți pe la începutul verii, fiindcă toamna sunt multe furtuni. Oamenii de seamă ai Stăpânului nu-și puteau închipui cât de întins era oceanul. Vreme îndelungată, oceanul fusese pentru japonezi doar un șanț uriaș cu apă care-i apăra de barbari. Nici n-avuseseră habar unde era Nueva España. Dar acum începeau și ei să-și dea seama că departe, peste ocean se găseau pământuri întinse și bogate unde locuiau altfel de oameni. O să-i spunem Stăpânului întocmai. Nu vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Almeida a fost unirea intelectualilor cu masele populare. El cel dintâi aduce sprijinul masiv al zecilor de mii de lucrători, galvanizați de verbul profetic al tribunului. Mai târziu, în Cameră, Antonio José de Almeida e oratorul republican cel mai temut, barbarul neînfricat, care întrerupe și protestează, amenință și proorocește. Citite în volum, discursurile lui par cu desăvârșire mediocre, lipsite de substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
generații "orgoliul și gloria de a suferi". Și, cu obișnuita lui franchețe, adaugă: "Timpurile devin din ce în ce mai aspre... Vă spun că sunteți generația sacrificată, generația care trebuie să răscumpere..." Un ciclu istoric se încheie, asemănător ciclului încheiat prin cucerirea Romei de către barbari. Și atunci au fost oameni care "nu-și puteau imagina viața în viitorul care începea și credeau că sfârșitul Imperiului Roman însemna sfârșitul, civilizației sale și că după asta nu putea urma decât apusul lumii". Același lucru s-a întîmplat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Semnul lui Attila Introducere Când, în primăvara anului 451 d.H., armatele lui Atila au trecut Rinul și au invadat Galiile, aceste regiuni, în mare parte, erau deja scoase de multe decenii de sub puterea romană. Frontiera renană, întradevăr, fusese călcată de barbari încă din 406: vandalii, alanii și alemanii năvăliseră în provinciile romane, ajungând chiar până la Peninsula Iberică și Africa Septentrională, devastând totul în calea lor și făcând astfel începutul perioadei din urmă - și cea mai tristă - a Imperiului de Apus. Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai tristă - a Imperiului de Apus. Roma însăși, jefuită de goți în 410, își pierduse demult rolul de capitală, rol încredințat acum cetății mai bine apărate a Ravenei. întrucât nu dispuneau de forța militară necesară pentru a-i expulza pe barbari din provinciile invadate, împărații ce au urmat la tron în aceste decenii zbuciumate s-au străduit să le înglobeze așezămintele și să le supună juridic, încheind cu conducătorii lor tratate menite să garanteze pe de o parte supraviețuirea, în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la Roma - o aluzie la găina pe care, cu mai multe zeci de ani înainte, unchiul și predecesorul lui Valentinian o ținuse în palatul său, ca pe un animal domestic: nevinovată slăbiciune de tânăr patrician plictisit, care, totuși, pentru acei barbari era mereu vie și devenea oricând un bun motiv de batjocură amară, chiar și când venea vorba despre nepot. Și într-adevăr, râsete și strigăte de aprobare întâmpinară acele cuvinte ireverențioase. îngrijorat, Gundovek ridică brațele, cerând liniște, însă Sebastianus trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum cântărind în mână securea cu două tăișuri, acum rotind-o, sub privirile admirative ale spectatorilor. Sebastianus nici măcar nu se uita la el. — Fii atent, Eminentissime, îl preveni Mataurus, dându-i coiful. Tu ești foarte dibaci în mânuirea săbiei, dar barbarul acela îmi pare a fi deosebit de puternic. Iar dacă a ales securea, a făcut-o desigur fiindcă știe să o folosească cel mai bine. Scutul meu e solid, dar nu știu cât o să-i poată rezista. — Rămâne de văzut, se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de povestit, însă cei care, ca și el, sosiseră mai târziu vorbeau cu groază de o armată imensă, ce avea să se adune pe malul drept al Rinului, în fața cetății Augusta Rauricorum. Iar prin bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acum decât să aștepte. Așteptarea nu fu lungă, căci foarte curând un duruit sumbru începu să răsune prin toată valea; puțin după aceea, primii cavaleri barbari își făcură apariția la cotitura drumului. 27 O tăcere apăsătoare se lăsase în vale. Barbarilor nu le trebui prea mult să părăsească drumul și să se răsfire pe cele două margini și în albia râului, astfel că, în scurt timp, armata lor ajunsese să se întindă de la o coastă la cealaltă. După ce înaintaseră puțin, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o confruntare cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine. Italia însăși era poate în pericol. își aminti deodată de ceva ce, de acum, era pentru el o datorie de căpătâi. „Vitalius!“ strigă el. Ordonanța sa fu imediat lângă el, gata la ordin. Fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar Gundovek a fost înfrânt. Barbarii devastează Sapaudia: au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am să lupt împreună cu ei, apărând onoarea Romei. Dacă vei primi această misivă, asta înseamnă că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spatele, căutând să scape iarăși printre copaci, celălalt ar fi venit repede asupra lui. Hotărât de acum să moară într-un mod onorabil, își înfipse bine picioarele în pământ și-și strânse sabia în mână; însă, în vreme ce îl privea pe barbar galopând înspre el cu brâul cel verde fluturând în vânt, observă un alt cavaler ce venea chiar din spatele său. Presimțind un pericol, încercă să se răsucească într-o parte. Putu astfel să vadă, mai devreme cu o fracțiune de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uite că vine coasa îngerului judecății! Fiindcă știți foarte bine: ce atârnă acum asupra capetelor voastre și asupra capetelor fiilor voștri e dreptatea lui Dumnezeu. Condamnarea sufletelor voastre, asta ar trebui să vă înspăimânte mai mult decât moartea prin mâna barbarilor păgâni. Osânda la focul veșnic pentru răutățile voastre. Se întrerupse o clipă, apoi întinse mâna descărnată către poarta încă deschisă: — Credeți poate, că hunii n-ar putea să urce, încă și mai iute ca voi, drumul pe care l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de persoane neînarmate, ce nu ar fi putut cu nici un chip să le facă vreun rău. Mai mult, oamenii nu aveau încredere în soldații străini: chiar dacă erau aliați ai Romei și, cel puțin teoretic, în serviciul ei, rămâneau totuși niște barbari, cu care nu era niciodată simplu să ai de-a face. Pe de altă parte, burgunzii aceia demoralizați și înveninați de înfrângerea pe care tocmai o suferiseră nu se găseau cu siguranță în starea sufletească cea mai potrivită pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
citi în acea explozie de mânie jigniri care singure ar fi fost de ajuns pentru ca bărbații să pună fără ezitare mâna pe Lidania și să o supună la cele mai crude torturi. în schimb, de necrezut, pe fețele celor doi barbari se așternu o expresie de spaimă: privind-o cu teamă, se traseră imediat înapoi și, întorcând spatele, se duseră afară pe ușă. înainte de a ajunge, totuși, se opriră lângă o femeie micuță și cu o față palidă, care, rezemată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aflau acolo circa 800 de bărbați, cu nelipsita suită de femei, servitori, prizonieri, cai și animale de povară și de hrană. Văzuse puține care, cele mai multe pe două roți strânse în cercuri de fier, tipul de car pe care acești barbari, încărcându-le cu poveri neînchipuit de mari, le trăgeau după ei peste tot; corturile, mai constatase el, erau mai degrabă rudimentare, probabil fiindcă detașamentul trebuia să se miște atât de repede și în etape de deplasare atât de dese, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tineri și robuști de la țară, pe care hunii îi puseseră să-i slujească și-i cărau după ei, în suită, peste tot: erau puși să mâne carele, să aibă grijă de catâri ori făceau muncile din tabără; alții, de care barbarii aflaseră că vin din familii înstărite, erau mai mult decât niște prizonieri: ei erau ostatici, cărora viitorul le-ar fi putut aduce poate eliberarea, în urma plății unor răscumpărări. Ba chiar unii dintre aceștia din urmă, care fuseseră capturați în zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știa să-și păstreze cumpătul, ba mai mult, porni asupra sa o ploaie de lovituri, cu care îl împingea îndărăt. Sebastianus ar fi vrut să-și facă loc printre combatanți ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât despre Maliban, îi stătea alături și cu sabia îl ajuta să-și deschidă drum prin ambuscadă. Cei din neamul Hiung-nu făceau cu greu față asaltului furibund al dușmanilor lor și se găsiră curând țintuiți cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și puțin îndoite. Când soldatul coborî din șa și îi înălță capul, chipul fetei apăru însemnat de răni adânci, înfiorătoare. Maliban scuipă dezgustat. — Hunii! Nu sunt decât niște animale! comentă scurt, căci spectacolul era prea dur chiar și pentru un barbar ca el. Instinctiv, Sebastianus își trase calul, întorcând spatele acelei scene. — îngropați-i, porunci. O să vedem pe urmă dacă... — Prefectule! Acolo, după tufișuri. Uite! Stârnit de vocea lui Maliban, Sebastianus privi în direcția pe care i-o arăta, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câte văd, nu sunteți mai buni decât ei. Nu sunteți decât niște... Se opri la timp, cu greu; dar ea, îndreptându-se în șa și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul pudrat și parfumat al împăratului tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul pudrat și parfumat al împăratului tău și se luptă pentru el, în vreme ce generalii lui fac câte o plimbărică prin Imperiu, cât mai departe de câmpul de bătaie! Sebastianus ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își dădea seama că reacția sa indignată nu pornise dintr-un real sentiment de milă față de hun, ci mai degrabă din groaza adâncă ce-l încercase atunci când ea se dezvăluise, în acea împrejurare tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]