1,019 matches
-
Dl. Alberto Oggero - Political Adviser (Staff of Mr. Marc Otte),1012 Council of the European Union, Brussels, Belgium • Dl. Cioaca Gheorghe - Secretar ÎI (pentru probleme politice și de presă), Ambasada României în Republică Arabă Egipt • Dl. Ph.D. Mitchell G. Bard - Executive Director American-Israeli Cooperative Enterprise (AICE), foreign policy analyst, Director of the Jewish Virtual Library, United States • Dl. Dr Clement Henry - Professor, Department of Middle Eastern Studies, College of Liberal Arts, The University of Texas at Austin, United States • Dl.
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
mai multă conducere din partea Israelului și a palestinienilor"; Dra Rouba Al-Fattal a menționat că este deosebit de important să existe o dorință manifestă a ambelor părți în a se respectă reciproc, a coopera și a-și construi încrederea.1023 Dl. Michell Bard este convins că "una dintre cele mai mari probleme o constituie experiență israeliană din Gază", deoarece după retragerea din Teritoriile Palestiniene în locul păcii au primit teroare și din acest motiv israelienii nu doresc să repete acesta experiență; în viziunea Dlui
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
soluția care se impune în acest conflict este varianta c), ca "principalul obiectiv al oricăror negocieri ar trebui să fie conjuncția fericită a celor două interese contrare de a transforma Ierusalimul într-o capitala a ambelor state".1033 Dl. Mitchell Bard consideră că singura opțiune fezabilă este varianta a treia, remarcând totodată că o soluție la fel de verosimila ar fi realizarea unei confederații cu Iordania; ideea unui viitor stat federal a fost rezumata și de Dl. Prof. Giovanni Allegretti, care spijină în
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Ramallah); "UE are resorturile de a acționa politic din cadrul Cvartetului, de a influența prin acțiuni bilaterale ale statelor membre cele două capitale spre o relansare credibilă către negocieri directe, UE este principalul contributor financiar pentru instituțiile ANP".1046 Dl. Mitchell Bard își argumentează răspunsul negativ subliniind că "UE este nefolositoare în procesul de pace" din Orientul Mijlociu; Dl. David Ottaway a dorit să precizeze că pe lângă faptul că UE nu deține competențele necesare, nu are niciun fel de influență asupra Israelului; Dl.
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
directe privind implementarea soluției mutual agreate, cea a coexistentei statelor Israel și Palestina. Trenează totuși o problemă legată de faptul că în timp ce Israelul a acceptat formal varianta soluției două state, consensul palestinian rămâne încă incert; în acest sens, Dl. Mitchell Bard în răspunsul formulat aprecia că atunci când evaluăm șansele de instaurare a păcii în regiune "totul se reduce la palestinieni", iar "elementul cheie îl reprezintă dorința palestinienilor de a accepta un compromis", ceea ce ar determina o transformare globală a raporturilor israeliano-palestiniene
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dvs. cu privire la negocierile dintre Israel și AP?; 2. Considerați sau nu că negocierile dintre Israel și AP vor aduce pacea între israelieni și palestinieni în următorii ani? 1090 A se vedea răspunsurile formulate de Dl. Leș Campbell și Dl. Mitchell Bard, la întrebarea numărul 1. 1091 Profesorul Allegretti accentuează faptul că Israelul trebuie să deschidă granițele și altor minorități, nu numai evreilor, apreciind că fiind depășită percepția conferirii cetățeniei exclusiv pe criterii rasiale și afinitate religioasă. 1092 Această schimbare poate surveni
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
să i se tolereze anumite scăpări de asemenea gândire? Cine va citi cartea se va izbi și de alt substrat al ironiei criminale utilizate de Baconsky: comparația amplă, cu iz de pantalonaș de grădiniță... Așa debutează chiar prima întâlnire dintre barzii patriei și nobilul conducător, acesta din urmă explicânduțle primilor treaba cu ciupercile din pădure, printre care sțar ascunde și dintrțacelea otrăvitoare... Ei, dar nțaș vrea să vă las impresia că lucrurile stau chiar atât de bine... Să nu încheiem cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
socoti un autor deosebit de atractiv la ceasul de față, un catalizator de impulsuri creatoare, nu i-am putea contesta sub nici un motiv o poziție importantă în evoluția lirismului românesc, ca și-n cadrele istoriei noastre contemporane. Aron Cotruș aparține seriei barzilor transilvani de factură autohton-socială, cu verbul inflamat de-o demonie eliberatoare și profetică, participînd la o escatologie sui generis a acestui pămînt vitregit de soartă, serie care-i cuprinde pe Coșbuc, Goga, Beniuc. Dar, într-o perspectivă mai largă, răspunde
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
Troțki, Stefan Zweig, Karl Kraus, Oskar Kokoschka, Egon Erwin Kisch, Franz Wedekind ș.a... O rădăcină mai îndepărtată a poeziei lui Aron Cotruș se află în discursul umanitarist al lui Walt Whitman și în citadinismul energetic al lui Emile Verhaeren, bardul american beneficiind de admirația lui Ion Vinea, care afirma că poezia contemporană derivă din creația acestuia (în articolul: O nouă școală: simultaneismul, publicat în 1915, în Facla), iar autorul belgian fiind apreciat de Ovid Densușianu, care, cultivînd valorile poeziei moderniste
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
scrupulozitate alte ,operații poetice" în afară de ,autospecularitate, autoreflexivitate și autoreferențialitate". în bună măsură, ,noutatea" datează. Cultivînd anticipator idealul unui poem închis în sine, care nu comunică nici adevăruri, nici ,beția inimii", Poe năzuia spre the poem per se. Familiarizat cu speculațiile bardului american pe care îl admira și traducea, Baudelaire stipula că ,a mînui artistic o limbă înseamnă a exercita un fel de magie evocatoare". Iar puțin mai tîrziu, Mallarmé își propunea, în consens, ,a mistui și consuma lucrurile în numele unei purități
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur Radu Cange, e cu adevărat despărțit de lumea exterioară așa cum ține a ne
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
la fel" (Neodihnita). Un creator care este spectatorul propriei sale solitudini, devine vrînd-nevrînd și spectatorul solitudinilor, în șir infinit, pe care le contemplă în jurul său. Spre a surprinde autenticitatea celor din urmă, are la îndemînă mai multe căi, dintre care bardul de care ne ocupăm aici intuiește, cu suficientă pregnanță, două. Mai întîi e un drum al limbajului dens, eliptic, abrupt, care evită explicația și divagația din dorința de-a nu tulbura misterul ce poate fi mai bine prizat printr-o
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
să sfarme spiritul". Punct de vedere care țintește în însăși inima barbariei ce-și închipuia că ar putea asasina ideile, cărțile, amintirile, ajutîndu-se și de ardentul cuvînt al lui Victor Hugo: ,Vous voulez donner un coup aux idées? - se întreba bardul. Vent-on les comprimer? Elles sont incompressibles! Les étouffer? Elles sont immortelles!". După cum se coroborează cu mesajul mesianic al lui Bălcescu, care, în 1848, îi scria lui Ion Ghica: ,}ara noastră n-are arme, n-are oștire... Noi aici ne vom
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în discursul de disonanțe delicioase gen Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Gellu Naum: ,în fiecare dimineață pisica moleșită a teodorei se ridică din/ plămînii teodorei/ și plutește cît e ziua de lungă prin
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
mereu promise și mereu temporizate. Nostalgia spectacolului universal apare potențată de incapacitatea ființei de-a se scufunda în fluxul acestuia, de a-l aborda altminteri decît ca o ficțiune ce conține în subtext dureroasa limită ontologică. Exclus de la festinul vieții, bardul e tentat mereu de a-l evoca în fastul său irezistibil, în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
noastră»)" ( S-ar zice că acum spre final). Numele criticului "furios" din proximitatea autorului orădean e ușor deductibil... Menționînd intertextualitatea ca o manieră a detașării de eposul tradiției e un soi de parodie respectuoasă, a cărei practică îl trage pe bardul nostru în rîndul disciplinei optzeciste: "Și nici nu s-a mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
a lui Vieru e una dimensionată pe idealul încă neîmplinit al unității pămîntului românesc, drept care se cuvine a o lua ca atare, fără a exagera semnificația factorilor colaterali ai unor alianțe dubioase pe care, pe plan biografic, le-a contractat bardul basarabean, ca și de altfel predecesorul său, marcat de regretabile prestații politicianiste. Faptul că am polemizat cu Grigore Vieru pe tărîmul civic nu ne împiedică a ne strădui să-i citim cu obiectivitate creația poetică și a o prețui. Există
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
această ardentă imagistică de zona național-comunismului care a banalizat și, mai rău, a infectat ideea de patrie cu diversionismul său, ceea ce la ora actuală nu e un lucru tocmai lesnicios... Consemn|m acum alte cîteva aspecte ale creației în chestiune. Bard îndurerat al țării despărțite în două, Grigore Vieru vădește în principiu o sensibilitate socială, adică bizuită pe generalități, pe tipologie, mult mai curînd integrativă decît disociativă. E un menestrel al simțămintelor "simple", precum Goga, Iosif, Coșbuc, Cotruș, Beniuc ( și, evident
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
pururi înfiptă în meninge" (Cu gheața lumii pururi). Ar fi prea simplu (cu toate că adevărat!) să caracterizăm poezia lui Dorin Tudoran drept una politică. Avem impresia că, în fond, s-a produs într-însa o joncțiune între fibra sedițioasă nativă a bardului și reacția sa la un mediu acut inconfortabil, cel totalitar, impactul cu acesta jucînd rolul unui stimulent. Ceea ce contează din punct de vedere estetic este datul personal ireductibil al creației, indiferent de încadrarea ei epocală (fapt intențional, putîndu-se rezolva pe
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
are ca posibili miniștri ai Culturii pe Adrian Păunescu și pe Mihai Mălaimare. Pentru a nu fi învinovățit că are ceva personal împotriva acestor eventualități, Cronicarul reamintește că Adrian Păunescu are o cotă proastă, mai ales în lumea culturii, deoarece bardul metamorfozat din socialist verdețian, în pedeserist iliescan, are și astăzi nostalgia deprofesionalizării culturii. Poetul a reanimat Cenaclul Flacăra, din perioada cea mai de jos a acestuia, în Cenaclul Totuși iubirea, cu aproximativ aceleași scopuri cu care Adrian Păunescu inventa glorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
timpului", ca "mijloc de a scăpa acestei risipe", se poate întrupa în rigoarea scriiturii de tip flaubertian: "Nu alt rost vedea Flaubert scrisului". Dar considerăm că există încă o explicație, nu mai puțin relevantă, a opțiunii lui Radu Petrescu pentru bardul Plumbului. O explicație de ordin existențial. Ca și Bacovia, Radu Petrescu s-a aflat, ca persoană civilă, în marginea societății. Nu numai că n-a reușit a ajunge profesor universitar, așa cum a aspirat și, indiscutabil, ar fi meritat cu prisosință
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
sa de hârtie uscată/ pe care o calci”), singura moștenire avangardistă a unui eu care se joacă dintr-o profundă seriozitate. Cel puțin instructiv este autoportretul pe care și-l face: „Modern postomdern acest text/ pus în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și-l consumă cum o capră ar roade o varză”. Și, în deschisă continuitate: „un plic închis adăpostește Visul textului intrat în concurs/ un recipient de cristal captează respirația bardului/ care-și șterge de pe
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și-l consumă cum o capră ar roade o varză”. Și, în deschisă continuitate: „un plic închis adăpostește Visul textului intrat în concurs/ un recipient de cristal captează respirația bardului/ care-și șterge de pe frunte sudoarea de cerneală tipografică/ și cu degetele-i lubric înfiorate mângâie/ luna cum o pasăre-mpăiată.” Titlul, pe măsură: Ars poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului și discursul său. Atît Mopete cît și alte personaje ale producției lui M. Ivănescu (V. Innopteanu, Dr. Cabalu, El Midoff, I. Negoiescu, tînăra Nefa, bruna Rowena etc.) probează tendința bardului de-a ieși de sub imperiul personalității, în sfera eliberatoare (impersonală) a ficțiunii. Dacă e să apelăm la conceptul, extrem de labil în accepțiile sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
O VIAȚĂ ÎNCHINATĂ ROMÂNITĂȚII Pentru Fundația Culturală "Ginta Latină", personalitatea bardului basarabean Toma Istrati este un exemplu fericit de militant angajat în apărarea idealului național de unire a românilor din teritoriile răpite. Întreaga sa existență a însemnat dăruire, abnegație și participare temerară la susținerea drepturilor românilor. Aportul său la promovarea culturii
O viață închinată românității. In: Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2267]