48,701 matches
-
în 1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet" al genului...), unite în reeditarea recentă de la Polirom, atinge, țintit, extremele: beția sîngelui, în cărnurile pofticioase, poftite și, de partea cealaltă, ultimul zvâcnet trezit de cuțit inimii deja neînstare să mai bată. Proza lui Bonciu, ręveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale și de iubiri mediumnice pentru fetițe-femei, dăruite, în sfîrșit, amantului postum. Experiențe de toată mîna, din cele care se spun și
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
el face aproape apologia acestei situații. Iată: "Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întîmplă să iasă bine; cîtă vreme, cele încinse așa la întîmplare, pe negîndite, aproape întotdeauna izbutesc frumos... // De ce oare? - De ce, de nece - nu trebuie să ne batem mereu capul să filozofăm, să tot căutăm cauza la orișice... Destul să constatăm cum se petrec lucrurile" (Repausul duminical).
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
filigran umbra unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele printre vitrine/ snopind trecătorii/ cu iluzia unor plaje celebre/ asmuțindu-i a bate din palme ca la un înec de gală/ las la apă cabina telefonului tramvaiele strada/ chioșcurile de ziare cenaclurile literare tot/ ce se mai zbate în chilimbarul acestui fin de sičcle". Abstras din realul a cărui efervescență îl tulbură, Lucian
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
vara asta. Contesa Helena a fost la nunta surorii mele. - Așa? Cum se schimbă lucrurile! Nu cu mult timp în urmă, așa ceva n-ar fi fost cu putință. Tatăl meu i-a simpatizat întotdeauna pe evrei, dar alți moșieri își băteau jos de ei și chiar își asmuțeau câinii asupra lor. La baluri, evreii de curte erau siliți să se îmbrace în blănuri de urși pentru a-i distra pe oaspeți. Acum noi suntem victimele. Unde ai învățat limba poloneză? - Cu
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
a permis suporterilor lozinci cu acest caracter, și a crainicului stadionului, Gabi Safta. Acesta nu e vinovat doar că l-a tratat de țigan pe Răzvan Lucescu. Asta e nimica toată și mai sună și ca răzbunare că a fost bătut pe Giulești de suporterii Rapidului. Dar limbajul de la microfon al lui Safta e incalificabil, ațîță la ură și violență, și asta nu o dată, din întîmplare, ca la recenta nulă Steaua-Rapid. Degeaba protestează Meme Stoica. Stadionul se cuvenea suspendat, iar lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
în antologiile de poezie religioasă pe care le-am văzut (nu le-am consultat pe toate) lipsește un extraordinar poem arghezian, o capodoperă ignorată. L-aș pune într-un chenar special, spre încântarea altor iubitori de poezie. TÂRLĂ I-aud bătând în poarta încuiată. E-o mănăstire veche între tei. I-au apucat furtuna și bezna și își cată Un adăpost cu gloata după ei. Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
în vîrstă pîlpîind prin odăi cu perdelele trase clipeau către moarte și ea ca o doagă crăpată le înfoia penajul albăstriu primăvăratic al plămînilor Plumburiu se făcu cerul apoi alb cu nori tociți cenușii peste acoperișe încovoiate pe care ploaia bătea într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
mînă, în încercarea puțin ridicolă de a face ordine printre prea gălăgioșii și mereu neatenții la ore politicieni români. Primul Toader Paleologu are stilul, informația și echidistanța specifice unui jurnalist occidental. Este o adevărată plăcere să îl citești. Al doilea, bate vizibil spre pamflet și spre expunerea partizană a propriilor simpatii și antipatii politice, într-o abordare oarecum surprinzătoare (pornind de la o situație politică reală, cel mai adesea își orientează raționamentul spre câte o scenă din teatrul lui Caragiale, mult mai
Politica din cărți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11784_a_13109]
-
un vînător de simboluri. Cum de a ajuns, totuși, "Universitatea" printre trofeele lui Dinel Staicu, ex-milițianul care a deschis un muzeu al lui Ceaușescu, vrînd să scoată bani de aici? Specialistul cu țidulă în ecomonia subterană, căruia PNA-ul îi bate din ce în ce mai insistent la ușă, și-a pierdut aplombul de mare om de afaceri. A început să se vadă pe el transpirația de milițian scos la raport, după ce a fost prins cu șoalda. Decăderea "Universitații" nu mai e opera fostului milițian
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
milițian. Ea conține drama unui oraș care și-a tot pierdut din forță, lovit și de ghinion, dar și de ambițiile unor Dinei, locali sau de la centru, care au terminat fabrica de locomotive, pe cea de avioane și care au bătut palma cu Daewoo, cu ani în urmă, pentru a se trezi azi bîntuiți de fantoma unei firme. Nefericită .
Craiova minima by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11803_a_13128]
-
toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui e la i, mai ales în finală (la tini, cuminti); palatalizarea labialelor p și b - chișor ("Eu pot s'mă țîn ș-într-un chișor"), ghini; palatalizarea labiodentalelor f și v
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui e la i, mai ales în finală (la tini, cuminti); palatalizarea labialelor p și b - chișor ("Eu pot s'mă țîn ș-într-un chișor"), ghini; palatalizarea labiodentalelor f și v, care se apropie
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
măsură de formele pronominale specifice: negativele nica ("nimic") și nime, demonstrativele (aista, ista), ca și de adverbele amu ("Să te pot vedea amu"), numa ("pe unde numa' n-am umblat"), deodată ("la început": "Tata /n-o vrut deodată să ne bată / pîn' o găsît sîrma-n lăcată/ și-n fundul beciului pe tăț"). E totuși clar că succesul textelor în cauză, confirmat de mulți ascultători, nu stă doar în "exotismul" dialectologic. Este esențial efectul comic produs de multe ori de contrastul cu
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
care am imprimat cuvântul Telomerază - o enzimă-proteină cheie în viața celulară-, nici un autocar nu mi-a oferit proprietatea Sanatoriului Universitar și jumătate din împărăție. Nu numai arta a murit, nu doar istoria a luat sfârșit, iar mediului înconjurător i-a bătut ceasul, dar nici fonduri nu sunt. Unde voiajează ele? Deschizi ziarul, te lămurești: le-au înghițit contractele. Un minister cumpără mături, cu toate formele în regulă, dar foarte deosebite de acelea din debaraua dumitale, id est confecționate dintr-o plantă
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
pe lună pentru colaboratori. Nu vreau să na uit în buzunarul nimănui, cu atît mai puțin în cele ale colegilor mei de breaslă. Dar radioul și televiziunea publice au dovedit cu văft și îndesat în ultimii ani că și-au bătut joc de calitatea informației pe care au furnizat-o abonaților. Guvernul Adrian Năstase și partidul de guvernămînt s-au bucurat la Radio România Actualități de un tratament preferențial care a mers pînă la distorsionarea informațiilor. La radio s-a practicat
Confidențialitate pe bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11828_a_13153]
-
special cele două monografii despre Titu Maiorescu și Garabet Ibrăileanu) i-au adus reputația unui polemist redutabil, mereu dispus să pună sub semnul întrebării ideile comune ale vremii sale și să ofere perspective noi, capabile să zdruncine judecăți ce păreau bătute în cuie. După revoluție, prezența lui Alexandru Dobrescu în viața publică a fost mai discretă (și statutul criticii literare a devenit între timp altul), chiar dacă, cel puțin una dintre cărțile sale publicate în anii din urmă, Detractorii lui Eminescu, s-
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
aur ale armonizării ființei cu mediul său, vîrstă intemporală, absolută, pe care poezia încearcă a o "actualiza" grație limbajului liric: "Nici nu m-am scuturat bine de glasurile nopții,/ de glasurile și chipurile din vis ale nopții,/ că dimineața îmi bate la ușă. Mai întîi, timid,/ cu cîteva frunze care și-au luat viața pe cont propriu,/ la fel ca mine Poetica, de la prima literă la cîntecul sturzului,/ de la întunericul începutului pînă la dimineața/ care îmi bate la ușă.(...) Dimineața se
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
nopții,/ că dimineața îmi bate la ușă. Mai întîi, timid,/ cu cîteva frunze care și-au luat viața pe cont propriu,/ la fel ca mine Poetica, de la prima literă la cîntecul sturzului,/ de la întunericul începutului pînă la dimineața/ care îmi bate la ușă.(...) Dimineața se ține de mine pas cu pas de parcă/ mi-ar face curte. De fapt, eu trăiesc în îmbrățișarea ei/ ceas de ceas, în brațele ei mă pierd de parcă n-aș fi fost./ Abia dacă mai am timp
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
demonstrativul ăștia, înlocuirea dativului prin construcția prepozițională cu la, expresii familiare: "Păi, doamnă președinte, oamenii ăștia amărâți, în două bâte, sau cu căruciorul, la ăștia numai de transportul pe CFR nu le arde! Aștia nu se duc toată ziua, bună ziua, bat de-a latul țara numai și numai ca să folosească mijloacele de transport pe CFR" (10.02).
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
a fost "promisă" înainte de căsătorie, dar care întârzie cu încăpățânare să mai vină, căci, constată cu cinism naratorul, "domnul Rotaru tot nu renunțase la ticul acela agasant, la obiceiul acela puțin ridicol și evident desuet de a nu se da bătut în fața morții". Forma concretă și derizorie a acelei libertăți la care visează femeia sunt cutiile de ness pe care le strânge pentru a le bea din prima zi a presupusei văduvii. Pentru toți membrii familiei, sfârșitul bărbatului devine o certitudine
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
și Sub pecetea tainei, atît cît e. înainte de a adormi, mă întreb, a numai știu cîta oară, cum ar fi continuat această istorisire. Mă visez apoi scriind împreună cu Mateiu Caragiale primele rînduri, eu rugîn- du-l să se grăbească, și bătînd repede la mașină ceea ce mi se părea că ar putea fi continuarea, ca și cum am fi comunicat telepatic. Curge textul, cît curge și cînd în sfîrșit Mateiu se hotărăște să scrie el însuși, așezat la un computer, îmi spune că el
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
însumi crezusem într-un mesaj secret al Crailor de Curtea Veche și eram convins că e ceva acolo, de vreme ce Ion Barbu prelua secretul, iar Tașcu Gheorghiu știa pe de rost Craii de Curtea Veche. în adolescență am vînat secretul cărții, bătînd străzile pe unde își făceau veacul personajele lui Mateiu și citind cărți de sau despre cei pe care îi cita el în Craii. Acum pot recunoaște - mi-am pierdut vremea pentru a da de urma unor cărți minore pe care
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
clădirii în fața căreia ne aflam, geamurile s-au deschis cu un pocnet asurzitor și o voce isterică a început să urle: "Jos labele de pe mașina mea! Cum îți permiți, bă, ochelaristule, să-mi scrii mesaje? Vin la tine și te bat de te caci pe tine!" Așadar, simplul gest de a încerca să intrăm în legătură cu el îl scosese din minți. Geamul s-a închis la fel de zgomotos și alte vreo douăzeci de minute nu s-a mai întâmplat nimic. Evident, am continuat
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
fetița din prima scenă ieși în fața spectatorilor și se înclină. - Să nu mai pleci. Morții mei nu se simt prea bine în seara asta; pune-mi un deget în ureche ca să știu că ești aici cînd o să adorm. Ascultă! Inima bate în beznă numărul anilor care se sfîrșesc în noi... Aceea a fost apariția celei de a treia morți a căpitanului, cea mai tînără. Pe scenă se făcu noapte (chiar ca afară). Doi bărbați purtînd fiecare cîte un felinar și o
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
prea multe zile ascunse până să considere șiretlicul eșuat și să se-ntoarcă acasă, acceptând definitiv înfrângerea. De nu cumva au și făcut-o. Ulise se repede la el, dar nici el nu mai are putere și, incapabili să se bată cu minimum de vigoare, cad amândoi peste ceilalți războinici, care se dau la o parte, tot mai slabi, fără chef. Unii, culcați, sunt atât de țepeni, încât e greu să-ți dai seama dacă mai sunt încă în viață. Ulise
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]