1,268 matches
-
negre am umblat, chiar dacă ele put ca și mine. Cred însă că stăpânul Puarem știe că pe aceste meleaguri s-a arătat de mai multe nopți o stea foarte ciudată... - Și ai stat ziua ca să citești în stele! rânji în batjocură Puarem. Stelele să le ai în minte și în fața ochilor cât suntem pe drum. Vru să mai spună ceva, dar preotul îi făcu un semn și căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te să pleci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și bătrânul zîmbi), după cum vreau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și Cetatea Albă, au încetinit mult dezvoltarea economică și comercială a orașului. în anul 1758 târgul a fost invadat de peste 100.000 de tătari, invazie despre care scrie contemporanul Daponte care se afla pe atunci la Iași descriind padalniciunile și batjocurile făcute de tătari în urma cărora Bârladul a fost prădat și ars cu desăvârșire. în anul 1802 cutremurul cel mare, consemnat de documente, i-a dărâmat orașului cele mai vechi monumente, unele dintre ele trebuind să fie reclădite din temelii. Calamitățile
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
și a idealurilor nu este percepută ca o despovărare care ar putea recupera măcar o posibilă vibrație la unison cu stihiile. GÎndul refuză, dintr-o pornire romantic-rebelă, să se acordeze cu tonurile universului, iar Îngînarea este percepută doar ca o batjocură și nu ca o invitație la o posibilă fuziune: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, Îngânându-l, Valurile, vânturile. Natura, cînd nu este pur și simplu ostilă și anihilantă, nu face decît să țină isonul umorilor negre
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
satiră-ironie-parodie, ultima devine dispozitiv structural al primei și vector formal al celei de-a doua. Parodia este o structură analogă ironiei și o tehnică suplimentară a satirei"50. Ceea ce le diferențiază e strategia, iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă, în orice situație, amprenta inconfundabilă a stilului arghezian. Atunci când temperatura violenței scade, iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu fixează, ci numește"258. E important de subliniat această observație, dacă avem în vedere modalitățile de expresie ale sarcasmului arghezian, pentru că palierul este cât se poate de generos. Invectiva "căcănar universitar", "industriaș de fecale", "căcăcioșii de otrăvuri", înjurătura neaoșă, batjocura apar ca modalități predilecte de stilizare a obscenității în pamflet. Un model de text polemic, antologic pentru violența limbajului, este "Pârțotina boșoroagă", semnat cu pseudonimul Danfil Fleicaru, pe care, de data aceasta îl vom re-invoca pentru a-i evidenția dimensiunea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
muniții (unul din cele mai periculoase locuri posibile), chiar dacă bănuim că nu semna condica în fiecare zi și la prima oră. e) Regele era foarte modest și timid. Defectul de vorbire a fost un motiv de compasiune și nu de batjocură*. Regina era și ea modestă în comportament, foarte prietenoasă și avea umor. Cele două fetițe (la începutul războiului Elisabeta avea 14 ani, iar Margareta doar 10 ani) erau caline și adorabile. f) Prin tot comportamenul său, familia regală britanică a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
spună prin acest vers: Sit Medea ferox invictaque...26 Cel care i-ar zugrăvi pe Ulise în chip de mare războinic, sau pe Ahile ca pe un mare vorbitor, sau pe Medeea drept o femeie foarte supusă, s-ar expune batjocurii publice. Astfel, aceste două calități, între care multor interpreți le este greu să găsească diferența a cărei existență Aristotel o vrea fără să o denumească, se potrivesc cu ușurință între ele, numai dacă nu sunt separate, conferind-o pe cea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu și pentru faptă: căci ce altceva este Ciclopul lui Euripide dacă nu o tragi-comedie plină de batjocură și de vin, de satiri și de sirene pe de o parte; de sânge și de turbarea lui Polifem chiorât, pe de alta? Lucrul este deci vechi, deși numele lui este nou; nu ne rămâne decât să-l tratăm cum
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aspect frecvent invocat de biserică pentru justificarea considerării comicului drept "blasfemiator", "satanic", și pentru persecutarea asiduă a creatorilor de comic. În nicio perioadă istorică comicul nu și-a pierdut, însă, puterea de a produce seisme de insubordonare prin disprețuire și batjocură. Despre o finalitate socială precisă a comicului vorbește Fr. Dürrematt în eseul Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Probleme de teatru: "Tiranii acestei lumi nu pot fi mișcați de poeți. La cântecele lor de jale ei cască. Eroii din operele lor sunt considerați niște proști, iar în fața poeziilor religioase tiranii adorm. Ei se tem de un singur lucru, batjocura." 62. Atitudinea critică de negare și refuz subversiv a unei ordini universale, percepută dureros ca antagonică și injustă, este întemeiată pe o concepție filosofică ale cărei extremități temporale sunt stoicismul epocii romane, ca punct de reper al metodei de temperare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adevăr, omenirea, așa cum ne este înfățișată de acest autor, pare a nu merita să existe. Personajele sale sunt niște exemplare umane în așa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o speranță. Într-o lume în care totul nu e decât batjocură, josnicie, numai comicul pur, cel mai nemilos, se poate manifesta"30. Acest comic pur, nemilos în sine, subordonează la Caragiale verva satirică, și nu invers, așa cum se va observa la mulți dintre scriitorii satirici postcaragialieni. 3.3. La vremuri noi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exact în momentul în care, întors acasă cu gândul de a-i juca un renghi macabru, "păcăliciul" se pregătea la fereastră să i se înfățișeze ca stafie a soțului mort. Traversând cu repeziciune stări contradictorii, de la furie, revoltă, groază de batjocura dușmanilor și a prietenilor, toate cenzurate comic de teama de forța fizică a ordonanței, căpitanul se acoperă de ridicol atunci când decide să renunțe la răzbunare și pur și simplu să se întoarcă și să pretindă că nu a văzut nimic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aspecte din acest subcapitol în Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mine, matroana se ridicase din nou În picioare. M-am gândit că nu avusese dreptate să-l descrie pe Owens ca semănând cu o gazelă. Privindu-l pe negrul Înalt, plin de grație, cum accelera pe culoarul său, făcând de batjocură teoriile neghioabe privind superioritatea ariană, mi-am spus că Owens nu era nimic altceva decât un Om, cu majusculă, pentru care ceilalți oameni erau doar o jenă dureroasă. A alerga astfel reprezenta sensul vieții, iar dacă exista vreo rasă superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i-ar fi salvat viața lui Georgie. Atunci a început să plănuiască mici spectacole prin care să se putea răzbune pe Emmett în mod simbolic și atât de subtil, încât el nici să nu știe vreodată că este luat în batjocură. Madeleine era nedespărțită de Emmett. Ea era copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița lui mămica - chiar dacă era bucățică ruptă Emmett. Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din fața clădirii. Era noapte, foarte târziu, Întuneric, și nu era nimeni În zonă. Apoi bătrânul Îi spusese că acum era complice și că, dacă spunea cuiva ce se-ntâmplase, poliția avea să-l bage la zdup. Fascinant, spuse Insch În batjocură. — Apoi a amenințat că mă ucide dacă mai spun cuiva ce s-a-ntâmplat. Și asta a fost ultima dată când l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră tăcuți, doar derularea delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
proprietățile Juliei, care a murit în mizerie la Rhegium, și pe cele ale prietenilor ei“, strigară. „Au adăugat bunurile celor condamnați de legea De majestate, bogățiile confiscate de la Agrippina și de la fiii ei uciși, deci chiar și averea lui Germanicus.“ Batjocura durea mai tare decât spolierea economică. În timp ce Curia fierbea, iar șefii grupărilor, asaltați de adepți, încercau să pună la punct strategiile, un senator - care nu fusese surprins, deoarece vorbea zilnic cu Sertorius Macro - spuse gânditor: — Tiberius a fost bolnav multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă Împăratul trecea pe lângă ea ca pe lângă un zid. Și mai iritat era influentul senator Junius Silanus, socrul Împăratului timp de doar zece luni, care pe zi ce trecea simțea că se transformă într-un intrus și că devine ținta batjocurii adversarilor. Tot mai des, el - ajuns acum un neputincios purtător de cuvânt al nemulțumiților optimates - îl vedea pe Împărat primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În clasa a doua și primește cadou, pe lângă mașinuța de tablă, o mașinuță care s-a tot așezat În mâinile lui În fiecare iarnă, până la sfârșitul copilăriei, mașinuța kaki cu roți de ebonită, aproape ca o obsesie, aproape ca o batjocură de cinci lei și șaptezeci și cinci de bani, primește deci cadou, adică premiu, cartea Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș. Și citește despre Pisicuța aia. Ironia soartei, va primi ca premiu la școală timp de patru ani mereu aceeași carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
biserică. Am văzut din mașină Biserica Lui Hristos, care era doar la câteva minute depărtare de casa noastră, dar nu am oprit. Am parcat în fața bisericii Sf. Mihail, dar statuia lui Isus pe cruce, unde, așa cum îmi strigau băieții în batjocură în copilărie, îl pusesem chiar eu, m-a făcut să mă îndepărtez. Când am observat în oglinda retrovizoare o mașină de poliție apropiindu-se - pe când stăteam în fața bisericii All Souls -, am răsucit cheia în contact, am băgat schimbătorul în viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]