3,363 matches
-
democrație și de libertatea Bisericilor. În Franța, Lamennais ilustra catolicismul liberal fondat pe acceptarea principiilor din 1789, rezumat prin deviza "Dumnezeu și libertate" apărută în cotidianul L'Avenir, al cărui prim număr a fost publicat la 16 octombrie 1830. Experiența belgiană a venit în sprijinul ideilor sale, pe care le-a exprimat în Des progrès de la Révolution et de la guerre contre l'Église, publicată în 1829. El a reușit să înțeleagă opțiunea catolicilor belgieni și să desprindă o lecție generală din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost publicat la 16 octombrie 1830. Experiența belgiană a venit în sprijinul ideilor sale, pe care le-a exprimat în Des progrès de la Révolution et de la guerre contre l'Église, publicată în 1829. El a reușit să înțeleagă opțiunea catolicilor belgieni și să desprindă o lecție generală din acest caz particular. Pe de altă parte, catolicii belgieni s-au simțit revigorați de ideile lui. Născut în 1782 la Saint-Malo, acest preot hirotonisit în 1816, imediat după Restaurație, a fost în primul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
le-a exprimat în Des progrès de la Révolution et de la guerre contre l'Église, publicată în 1829. El a reușit să înțeleagă opțiunea catolicilor belgieni și să desprindă o lecție generală din acest caz particular. Pe de altă parte, catolicii belgieni s-au simțit revigorați de ideile lui. Născut în 1782 la Saint-Malo, acest preot hirotonisit în 1816, imediat după Restaurație, a fost în primul rînd un campion al tradiționalismului, un reprezentant de marcă al concepțiilor contrarevoluționare. Fiind dezamăgit de Restaurație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
titlului L'Avenir pentru cotidianul care și-a făcut apariția în 1830 este semnificativ: el trebuia să debaraseze Biserica de reziduurile care o împidicau să facă parte din epoca sa. Acest punct de vedere continua să fie susținut de catolicii belgieni și, în primul rînd, de episcopii lor și de profesorii de la Universitatea din Louvain, conștienți de avantajele aduse de constituția liberală: libertatea privind puterea, influența politică obținută datorită catolicilor aleși în Parlament. În țările germanice, această stare de spirit a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Maistre, ale lui Lamennais s-au răspîndit și aici. Părintele Gioacchino Ventura, care a suferit aceeași evoluție ca și Lamennais, i-a tradus pe primii doi10. Între 1830-1833, el s-a desprins de mediile Restaurației, fiind convins că experiența belgiană nu contracara nici adevărul catolicismului, nici Biserica și nici nu punea în discuție disciplina ecleziastică. Cuvîntarea funebră a lui O'Connell din iunie 1847 era o laudă la adresa democrației pe care el o voia "botezată", adică creștinată. Irlandezul reprezenta pentru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de asemenea, pe evoluția liberalismului care tindea să se înăsprească, în timp ce în Europa apăreau mișcările socialiste și se răspîndea principiul regimului reprezentativ, după 1848, în ciuda reacției autoritare din anii 1849-1850. Această înăsprire se manifesta sub forma anticlericalismului susținut de unionismul belgian ca și de mișcarea neoguelfistă. Acest curent a beneficiat și de progresele centralizării romane, proclamarea, în 1854, a dogmei Concepției Imaculate fiind un factor revelator, cît și de popularitatea papei Pius al IX-lea în rîndul catolicilor. El a devenit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gaspar Decurtins), austrieci (Karl de Kuefstein ambasadorul Austriei în Franța între 1895-1903), germani (Gustav von Blome și iezuitul Augustin Lehmkülh), francezi (Henri Lorin, prieten al lui La Tour du Pin, Léon Harmel, de Mun) italieni (Medolago Albani și Giuseppe Toniolo) belgieni (Georges Helleputte, apărătorul corporatismului și fondatorul, la Louvain, al Breslei Meseriilor și Comerțului). Uniunea de la Fribourg era un loc de întîlnire și de schimb de experiență. Trebuie menționată în acest context și participarea britanică a cardinalului Manning, arhiepiscop de Westminster
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
opta pentru ruptură. În Belgia, care era un model de reconciliere, cabinetul Rogier-Frère-Orban a marcat, în 1857, sfîrșitul unionismului și inaugurarea unei politici influențate de liber-cugetători, căreia catolicii i-au răspuns prin întrunirea din 1863 a Congresului de la Malines, versiunea belgiană a Katholikentag-ului. În 1864 și 1867 au urmat și alte congrese. În 1868 a fost fondată Federația Cercurilor Catolice. De tendință intransigentă, aceasta s-a bucurat de sprijinul papei Pius al IX-lea. Guvernul liberal format de Frère-Orban și-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și al cărui dinamism în cadrul catolicismului era real în preajma războiului. Pe plan parlamentar, după cum s-a văzut, catolicii deputați se împărțeau în trei grupe: Federația Republicană, Grupul celor de Dreapta, Acțiunea Populară, cea mai apropiată de curentul creștin-democrat. Situația catolicilor belgieni diferă foarte mult, fiindcă aceștia nu au fost nevoiți să gireze o criză permanentă cu Statul. Monseniorul Sterckx le recomanda să-și plaseze acțiunea în cadrul constituției, iar în 1858 anumite personalități catolice au fondat o organizație al cărei nume exprima
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost puternic anticlericală, iar din 1884 guvernarea a revenit catolicilor pe o perioadă de treizeci de ani. Prudența suveranilor Leopold al II-lea și Albert I a contribuit la menținerea echilibrului. Deci nu problema instituțională îi diviza pe catolicii belgieni, ci problema socială. Unitatea politică exista, în ciuda politicii anticlericale duse de liberalii aflați la putere între 1878-1884, vizibilă mai întîi în opoziția arătată și contestarea măsurilor guvernamentale, apoi în pregătirea luptei electorale de la 1884. Partidul catolic exista deja. Controlat de către
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui a apărut un curent creștin-democrat, unitatea partidului fiind cerută atît de Roma cît și de episcopi. Cu ocazia Congreselor de la Liège au fost apărate tezele progresiste susținute de Monseniorul Doutreloux și de abatele Pottier, figuri importante ale catolicismului social belgian, animatori ai "școlii de la Liège", care s-a desprins rapid de corporatismul tradițional, propunînd înlocuirea asociațiilor mixte patroni/muncitori cu organizații separate. După Rerum novarum, ea a interpretat în acest sens cuvîntul pontifical, fiind de părere că muncitorii trebuie să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu organizații separate. După Rerum novarum, ea a interpretat în acest sens cuvîntul pontifical, fiind de părere că muncitorii trebuie să se apere ei înșiși. În februarie 1891, în urma acestor Congrese și înainte de apariția enciclicei, a fost fondată Liga Democratică belgiană de către Georges Helleputte. Ultramontan, el era membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în 1875 de economistul Charles Périn, care, inițial, fusese adeptul curentului politic intransigent al Tinerei Drepte, în numele căreia fusese ales deputat în 1889. Liga, mișcare socială și politică în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Volkspartij (Partidul Popular Creștin) în Flandra a fost efemeră: învins atît pe plan politic cît și religios, exclus din Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
religios, exclus din Ligă, cazul său confirmă imposibilitatea de a fonda un partid creștin durabil fără acceptul ierarhiei Bisericii; aceasta mai demonstrează și particularitatea belgiană bazată pe unitatea catolicilor. Papa cunoștea acest aspect: "În Belgia, aveți democrați buni. Voi, catolicii belgieni, conservatori și democrați, sînteți cu toții de acord cu episcopii voștri", declara Pius al X-lea în martie 1905 ambasadorului Belgiei pe lîngă Sfîntul Scaun 14. Importanța creștin-democraților a crescut odată cu întărirea poziției lor pe plan parlamentar, cu atît mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Michel Levie au intrat și ei în guvern. Prin integrarea în sistemul politic, intrarea într-un fel de coaliție catolică impusă de superiorii Bisericii, a căror influență era mare, și prin experiența guvernamentală, se pot măsura interesul și importanța experienței belgiene. Dacă Luxemburgul oferea un exemplu clasic de partid care apăra religia, mai ales în domeniul învățămîntului, prin reacția față de blocul anticlerical, prin Katholischer Volksverein, fondat în 1903, și Rechtspartei în 1913, Olanda constituie un caz original. Fiind minoritari, catolicii au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
genealogie a național-socialismului, recunoștea responsabilitățile Germaniei și declara: "După 1933, adesea mi-a fost rușine că sînt german, rușine pînă în adîncul sufletului meu". În timp ce partidele olandeze și scandinave fac referire directă la Biblie, programul de Crăciun al Partidului Social-Creștin belgian în 1945 revendica "valorile umane care sînt baza civilizației noastre occidentale. Din punct de vedere istoric, creștinismul este cel care le-a adus. Dar astăzi, ele sînt patrimoniul comun atît al credincioșilor, cît și al necredincioșilor (...). Există oare, valori mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o epocă în care ecumenismul nu era deloc la ordinea zilei. Ea era fructul atît al lungii experiențe a interconfesionalismului sindical cît și al voinței conducătorilor de a reuși. Dar cazul german nu era izolat. În 1945, Partidul Creștin Social Belgian adresa programul lui de Crăciun tuturor oamenilor de bună credință. În Elveția, partidul s-a deschis protestanților în 1947 și a recunoscut laicitatea Statului în 1958. În Olanda se observă o evoluție asemănătoare pînă la crearea, în 1976, a federației
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 23 decembrie 1941, considerînd această Cartă "prea conformă cu doctrina socială a Bisericii pentru a nu strînge voturile tuturor catolicilor". După război, și după atîtea compromisuri, aceasta și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social belgian, editat în 1927, refăcut în 1934 într-o manieră corporatistă, a fost reeditat în 1948 fără aceste teorii. Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
chiar CDU a primit o organizare de tip federal. În Belgia, tensiunile lingvistice și clivajul comunitar au dus la scindarea Partidului Catolic în 1937: Katholieke Vlaamsche Volkspartij și Partidul Catolic Social vor forma de acum înainte o federație, Blocul Catolic Belgian. Partidul Creștin Social a fost creat după eliberare, dar nu a rezistat noilor tensiuni, ducînd la formarea, în februarie 1968, a două partide regionale, Christelijke Volkspartij flamand și Partidul Creștin Social valon. Evoluția a luat sfîrșit prin adoptarea, în 1992
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1949, împotriva politicii lui De Gasperi, de fapt a liniei "liberaliste" a lui Einaudi, Dossetti cerînd aplicarea "programului social" catolic. În mare, se detașează două modele importante: acela al partidelor înclinate spre dezvoltarea unui puternic sector de Stat (partidele franceze, belgiene, italiene, olandeze) și acela al economiei sociale de piață (partidele germane, austriece, și mai ales elvețiene). În Franța, după Partidul Democrat Popular, care susținuse Frontul Popular, MRP-ul a dus, după război, o politică destul de apropiată de opțiunile socialiste. Liniile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
integrarea CDS-ului în Uniunea pentru Democrația Franceză cu liberalii Partidului Republican, experiența socialistă din 1981 prin numeroasele sale naționalizări cu rezultate controversate, ancorarea CDS-ului în alianța cu dreapta, toate aceste elemente au favorizat această evoluție. Partidul Creștin Democrat Belgian și-a însușit, după război, principiile keynesiene: "Chiar dacă Statul nu trebuie să-și asume responsabilitatea producției, el joacă, totuși, un rol foarte important. Este greșeala liberalismului de a nu fi remarcat acest lucru", putem citi în Programul de Crăciun 1945
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și în numeroase state nou apărute în urma tratatelor din 1919; în sfîrșit, experiențele dificile, uneori dureroase, ale mișcărilor care nu au putut să se dezvolte, fiind blocate de regimurile totalitare, ca în Spania, Portugalia, Austria. Creștin-democrații în democrație Partidul Catolic Belgian și-a asumat într-o manieră semicontinuă, în ciuda pierderii majorității absolute, conducerea guvernelor dintre cele două războaie mondiale în coaliție cu socialiștii sau liberalii. El forma astfel axa vieții politice a Regatului datorită rezultatelor electorale, care se situau în general
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și alimentată de Uniunea Internațională de Studii Sociale din Malines, care a publicat în 1927 faimosul Cod de la Malines, veritabil program social elaborat sub autoritatea cardinalului Mercier, și de reviste ca La Cité chrétienne a lui Jacques Leclercq. Democrația creștină belgiană a oferit creștin-democraților ocazia de a-și asuma responsabilitățile guvernării în prima linie. Între anii 1925-1926, experiența trăită de creștin-democratul Prosper Poullet și de socialistul Émile Vandervelde, coaliție denumită a "guvernării democratice", a beneficiat de susținerea Ligii Naționale a Muncitorilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reducerea timpului de lucru, pe dezvoltarea asigurărilor sociale. Dar nu s-a confruntat decît cu o singură criză economică: el a trebuit să apere democrația împotriva creșterii unui autoritarism catolic, a rexismului, practicat de Léon Degrelle, ieșit de la Tineretul Catolic Belgian, dar influențat de Acțiunea Franceză 3. Acesta din urmă a făcut din edițiile Rex pe care le conducea și care publicau documentele Acțiunii Catolice și ale Partidului Catolic, o adevărată mișcare pe care cardinalul Van Roey avea să o caracterizeze
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de seducție pe care o exercita Rex asupra unei anumite părți din electorat. Uniunea Catolică care, în 1932, suferise o reformă, îndreptîndu-se spre federalism, a fost dizolvată pe 11 octombrie 1936 și înlocuită în primăvara anului 1937 cu Blocul Catolic Belgian, format din două mișcări: una flamandă, Katholieke Vlaamse Valkspartij (Partidul Popular Flamand), cealalată valonă, Partidul Catolic Social. Blocul traducea tendințele regionaliste belgiene. Conducerea comună era compusă din reprezentanții celor două partide, la paritate, dar fiecare își ținea propriul congres și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]