KorAP: Find »[drukola/base=bestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...61 >

1,524 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

dumneata că e imens și alb? BĂRBATUL CU BASTON: Am spus doar că e imens. N-am spus că e alb. Și chiar dacă e alb, asta nu înseamnă că nu e bestie. Poate să fie alb și să fie o bestie. O bestie ca toate bestiile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
e imens și alb? BĂRBATUL CU BASTON: Am spus doar că e imens. N-am spus că e alb. Și chiar dacă e alb, asta nu înseamnă că nu e bestie. Poate să fie alb și să fie o bestie. O bestie ca toate bestiile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
alb? BĂRBATUL CU BASTON: Am spus doar că e imens. N-am spus că e alb. Și chiar dacă e alb, asta nu înseamnă că nu e bestie. Poate să fie alb și să fie o bestie. O bestie ca toate bestiile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face așa ceva nici măcar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie alb și să fie o bestie. O bestie ca toate bestiile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face așa ceva nici măcar cu o bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i adevărat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi? Mai bine căutăm o funie. BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! M-ai scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o bestie. O bestie ca toate bestiile. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face așa ceva nici măcar cu o bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i adevărat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi? Mai bine căutăm o funie. BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! M-ai scos pur și simplu din minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU PĂLĂRIE: Eu nu știu de ce te-ai aprins așa. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu m-am aprins deloc. Gândesc. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să zicem că e bestie. Chiar dacă ar fi o bestie, nu se face așa ceva nici măcar cu o bestie. BĂRBATUL CU BASTON: Asta-i adevărat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi? Mai bine căutăm o funie. BĂRBATUL CU BASTON: M-ai înnebunit cu funia asta! M-ai scos pur și simplu din minți cu funia asta! Ți-am spus cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adineaori. GARDIANUL: Nu face nimic. ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Bineînțeles. ARTUR (Discret.): Totuși... unde... unde ai de gând să mă îngropi? GARDIANUL: Avem... o groapă cu var... mare... Mai în spate... ARTUR (Tremurând, se repede la GARDIAN.): Bestii ordinare! Vă arăt eu groapă cu var! GARDIANUL: Parcă ziceați că nu vă pasă... ARTUR: Cum să nu-mi pese? Ce sunt eu? Pisică? GARDIANUL (Măsurându-l lung.): Nu. ARTUR: Eu nu sunt deținut! Eu sunt osândit! Am dreptul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le că vă disprețuiesc profund, că vă consider un gândac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga mea? Cum să-mi pun eu capul pe buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur îi deschidea pofta de viață, i se surpau în suflet toate convingerile și nu mai voia decât să trăiască, să trăiască și să trăiască! Bestia! Vi se pare normal? Vi se pare frumos? Simțeam cum uneori părerea de rău se întinde până pe gâtul osânditului și mă temeam să nu-mi ricoșeze securea... Până și după tăiere se zbătea mai mult... Ce sacrilegiu, să-ți bați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă voi n-ați profitat de ocazie? Parcă nu v-aș cunoaște! Parcă de ce l-ați împins să se plângă? De ce? Ca să mai stați de vorbă. Pe mine mă duceți? Pe mine? Vă știu eu. Faceți și pe dracu-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIMUL BĂRBAT: Ce vrei cu asta? AL DOILEA BĂRBAT: Stăm aici degeaba. PRIMUL BĂRBAT (Excitat de ceea ce se întâmplă în groapă.): E-te-te! Vor să le dea drumul. AL DOILEA BĂRBAT: Cum? PRIMUL BĂRBAT: Vor să dea drumul la bestii. AL DOILEA BĂRBAT: Să fugim. PRIMUL BĂRBAT: Ce rost are? Mai bine stăm până la capăt. AL DOILEA BĂRBAT: O să se-ntunece. Ăștia nu mai ies d-acolo. PRIMUL BĂRBAT: Ha-ha! Ce-o să mai fie! O să se umple orașul de bestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
bestii. AL DOILEA BĂRBAT: Să fugim. PRIMUL BĂRBAT: Ce rost are? Mai bine stăm până la capăt. AL DOILEA BĂRBAT: O să se-ntunece. Ăștia nu mai ies d-acolo. PRIMUL BĂRBAT: Ha-ha! Ce-o să mai fie! O să se umple orașul de bestii. Or să se-nmulțească de tot. AL DOILEA BĂRBAT (Reacționând la jetul de fum și aburi.): Uah! A-nceput! PRIMUL BĂRBAT (Încercând să prindă aburul cu pălăria.): Mamă! Ce de aburi! Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce de aburi! Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de aburi! Uiii! AL DOILEA BĂRBAT (Făcându-și vânt cu pălăria.): Așa da! Ți-am spus eu c-o să se-ntâmple ceva groaznic? PRIMUL BĂRBAT: De aici nu mai iese nimeni viu. (Păsările urcă din groapă.) AL DOILEA BĂRBAT: Bestiile! Bestiile! (În extaz.) Au început să zboare! PRIMUL BĂRBAT: Unde or fi învățat? AL DOILEA BĂRBAT: Gata! Gata! S-a terminat cu buboiul! O să avem apă! O să ne putem plimba cu barca. (Țopăind în jurul gropii.) S-a copt groapa, s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
zboare. AL DOILEA BĂRBAT: Să zboare! Să zboare groapa! PRIMUL BĂRBAT: Hi-hi! Ți s-a lăsat pe umeri. AL DOILEA BĂRBAT (Atent cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na și ție semințe. PRIMUL BĂRBAT: Așa, hrănește bestia. AL DOILEA BĂRBAT: Vezi că ai și tu una. PRIMUL BĂRBAT (La fel, cu pasărea care i s-a lăsat pe umăr.): Na, na... Glu... glu... glu... AL DOILEA BĂRBAT: Ce bine c-am venit aici! Nu ți-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI.): Ai grijă să nu lovești în spectatori. GRUBI: Care spectatori? Afară cu toții! PRIMUL BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a scris. Să vă crape capul! GRUBI: Huo! Huo! Ieși afară, târâtură! De ce-ai mai venit, bestie? AL DOILEA BĂRBAT (Către public): Să cereți banii înapoi. Sunt niște mâzgâliți, niște împroșcați. BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți prostiți, vor să vă prostească. N-o să iasă nimic. Piesa asta n-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot actu’ unu? MAJORDOMUL (Aspru, către BRUNO și GRUBI.): Lasă ca mai vorbim noi despre asta. GRUBI: Pe cuvânt, domnule majordom, n-am fost vinovați cu nimic. MAJORDOMUL: Bine, bine... GRUBI: S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiți, două bestii. VIZITATORUL: Despre ce este vorba? MAJORDOMUL: N-ați văzut actul întâi? VIZITATORUL: Nu. MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a vrut-o, pe bune? DOAMNA CU VOAL: A vrut-o, l-am văzut eu cum îi fulgera fața. Absolut c-a vrut-o. (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.) Nu? Este c-a vrut-o? BĂRBATUL CU ZIARUL: A vrut-o, bestia, a vrut-o. BĂTRÎNUL CU BASTON: Apoi să știți că este ultima oară când mai încerc. (BĂTRÎNUL CU BASTON se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, secondat la câțiva pași de ceilalți doi. BĂTRÎNUL CU BASTON își scutură întâi muzicuța de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fapt... nici nu știu dacă are rost să mă grăbesc... Nu? HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Minte! Minte! Nu-i pasă niciodată de călători! Stă toată ziua aici și se gândește la călători. Îi urăște pe toți călătorii... CASIERUL (Violent, către HAMAL): Bestie ordinară! Dacă mai scoți un cuvânt îți rup oasele! HAMALUL (Către CĂLĂTOR): Vedeți? Vedeți? Și eu am fost călător. De aceea mă urăște. CASIERUL (Repezindu-se la HAMAL.): Ai fost tu călător? Poți să spui tu că ai fost călător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de a se apropia; admonestările sale sunt în contradicție vădită cu frica sa în fața celor doi funcționari ai gării; pe de altă parte, aceștia par destul de speriați de prezența șefului, dar nu-și pot refuza ultimele lor persuasiuni asupra CĂLĂTORULUI.): Bestiilor! Mai lăsați-l în pace! HAMALUL (Chicotind.): Hi-hi! (Confesiv, către CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂTOR.) Șeful nostru are un fel de slăbiciune pentru călătorii prin ploaie... CASIERUL: Să nu vă lăsați înșelat. ȘEFUL GĂRII: Scârbe! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum? HAMALUL (Lămurindu-l, confesiv, pe CĂLĂTOR.): Vrea să rămână singur cu dumneavoastră... CASIERUL: E o bestie, să nu vă lăsați impresionat. HAMALUL: Întotdeauna face așa... CASIERUL: O să vă întrebe o mulțime de lucruri. O să vă întrebe dacă sunteți fericit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Joc absent.): Dacă sunt fericit? CASIERUL (Plin de vitalitate.): Da, da... Pune o mulțime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru câteva ore, senzația mersului prin ploaie? Nu? Toate acestea le știați de mult. din clipa în care ați venit aici, vreți să mă faceți să urlu, să mă târăsc prin praf, să-mi smulg pielea de pe față? Sunteți o bestie, domnule, de ce ați venit aici, de ce vreți să ne tulburați viața, de ce? (Tremur al capului, un acces nervos, gesturi haotice.) Unde sunt ploile pe care le-am trăit în copilărie, unde vă este ploaia, domnule? S-a oprit! Ha! S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na, așteaptă ploaia, na, ia și așteaptă ploaia... Aruncă scaunele unul câte unul pe fereastră.) Na, așteapt-o, na, na... Acum ai loc? Ai? Bestie ordinară! Vrei să mai aștepți? Cât vrei să aștepți? Na! Na! (HAMALUL, CASIERUL și IOANA, înfricoșați, îl pândesc o vreme, apoi se apropie de el încercând să-l liniștească.) HAMALUL (Amețit de alcool.): Se duce dracului. Totul s-a scurs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
N-o să mai rămână nimic. Brrr! IOANA (Naivă și înfricoșător de aeriană.): Tata a înnebunit. Ce rău îmi pare... HAMALUL: Domnule... V-ați prostit de tot? ȘEFUL GĂRII (Observându-i și reacționând și mai violent la vederea lor.): Afară, afară! Bestiilor! În genunchi! În genunchi! IOANA: Tata vrea să stăm în genunchi... CASIERUL: O să crape. O să-i dea sângele pe nas. HAMALUL (Către călător.): Întotdeauna face așa. V-am spus c-o să se termine prost? CASIERUL (Către călător.): Nu-i poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]