4,348 matches
-
într-o atmosferă cu 500 ppm amoniac în 60 de minute, iar în 16 ore un șobolan de laborator moare în atmosferă cu 1000 ppm amoniac. Toxicitatea amoniacului se datorează efectelor generale asupra pH-ului (NH3 neprotonat obținut din reacțiile biochimice atrage H+, ceea ce va produce alcalinizarea mediului intracelular) și inhibării de către NH4+ a formării de ATP, prin abolirea gradientului de protoni necesar pentru fosforilarea oxidativă. Detoxifierea amoniacului produce uree, principalul metabolit al azotului. Ureea este hidrosolubilă, și astfel apare nevoia
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vegetală. Ambele forme pot fi găsite și în produsele farmaceutice și suplimentele alimentare cu vitamina D. Indiferent de proveniență, vitamina D și forme înrudite sunt metabolizate prin hidroxilare, la nivel hepatic și apoi în anumite celule tubulare. Rezultatul acestor modificări biochimice este calcitriolul (fig. 114), forma activă a vitaminei, 1,25-(OH)2D3. De vreme ce sinteza finală a vitaminei D are loc în corp, din precursori de origine alimentară, calcitriolul nu întrunește toate condițiile pentru a fi considerat o vitamină, ci este
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în celulele tubulare, îndreptând echilibrul acidobazic dezechilibrat de o cantitate prea mare de CO2. Acidoza metabolică Reprezintă scăderea pH-ului plasmatic datorită ingestiei de substanțe acide sau producerii metabolice în cantități crescute a acestora, ca urmare a alterării unor procese biochimice din organism (sinteza de corpi cetonici în diabetul zaharat, sinteza de metaboliți acizi în dietele hiperproteice, etc.). Răspunsul renal este similar cu cel din acidoza respiratorie, la care se adaugă și funcția reglatorie a pH-ului pe care o are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
un german). Utilizarea curentă a limbii germane era tot un mod de manifestare a emancipării sale reformatoare cu care îl respingea pe Galen ale cărui opere le arsese alături de Canonul lui Avicena. Paracelsus venea în Renaștere cu o gândire biomedicală, biochimică, iatrochimică cu totul modernă, axată pe experiență și demonstrație. Contrastant, pe alocuri fantastic, de multe ori vizionar, acest spirit tulburător, și deschizător de căi spre viitorul unei medicine noi, edificată pe raportarea omului la natură și a universului la om
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la Boë introduce în medicină, doctrina biochimică. În farmacopeea sa utilizează săruri volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Marey și germanului Ludwig, facilitând metodele electrografice și după 1900, apariția galvanometrului (Einthoven, 1903) și a oscilografului catodic (SUA Gasser și Erlanger, 1922), macrofiziologia făcând loc microfiziologiei. în același timp, chimia face posibil studiul enzimelor descoperite după 1834 cu funcții biochimice de extremă importanță. Lista lor s-a îmbogățit mereu de la descoperirile lui Cl. Bernard. Problematica metabolismului, a echilibrului nutrițional și azi e cercetată cu atenția reclamată de creșterea enormă a numărului supraponderalilor. De altfel sec. XX va fi numit al
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
uman. Din acest moment fiziologia funcțională ca și patologia, devin cu adevărat științifice. Röntgen, Bécquérel, soții Curie, Koch, Alexis Carrel, citați pentru acest început de secol sunt deținători ai Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că neuronii hipotalamici, poate și a altor zone, secretă substanțe chimice care sunt numite neurohormoni, probați prin izolarea lor, care s-a reușit. Implicarea hormonilor în etiologia bolilor, a restructurat optica patologilor, a terapeuților, explicația anatomică dublându-se de cea biochimică și metabolică. Excesele și minusurile de funcții hormonale sunt luate în calculul diagnosticării maladiilor. Endocrinologia clinică luminează și completează patologia și etiologia, deschizând noi orizonturi integrării învățământului medical cu cercetarea și clinica. Fiziopatologia endocrină clarifică rolul sistemului nervos ca organ
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
le conțin, respectiv printr-o alimentație variată din care vegetalele și fructele să nu lipsească, asemenea produselor lactate. Astăzi vitaminele sunt folosite ca adjuvante în tratarea unor maladii. Vitaminoterapia a eradicat boli și a diminuat frecvența altora. DESCOPERIREA ANTIBIOTICELOR Metodologia biochimică în farmacologie și reușitele ei, încurajează cercetările cu fiecare an al sec. XX. Bătălia contra microorganismelor patogene continuă. Pasteur era convins că viața acestora împiedică viața și la fel de convins era că mari speranțe terapeutice se află în această realitate. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aureomicina, aureociclina) de C. M. B. Duggar (1948); a eritromicinei de Mac Guire și a magnamicinei de Tanner (1952), a spiromicinei de Gärtner (1956), a kanamicinei de Umezawa (1957) și a colimicinei de Y. Koyama (1958). Lista deschisă a acestor produși biochimici sugerează spectrul larg al germenilor infecțioși, unii cu rezistență recidivantă. în 1962 se înregistrează o epidemie restrânsă de variolă în Europa și, în 1963, în Elveția apare o epidemie de febră tifoidă. După 1970, în unele zone europene, cu populații
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Salk (n.1914) și francezul Pierre Raphaël Lépine (n. 1901) definitivează vaccinarea antipoliomielitică. Abia în 1977 variola este eradicată, dar numai după trei ani este depistată SIDA. Alarmele se succed nu numai în cazul bolilor contagioase. Dezvoltarea senzațională a farmaciei biochimice e însoțită de farmacia biofizică. în 1964, Linus Carl Pauling preconizează tonifierea rezistenței electrice a țesuturilor. Se inventează rinichiul artificial (1944) de Wilhelm Johann Kolff, medic american de origine olandeză. în 1952 - 1953, cardiologul american Paul Maurice Zoll și chirurgul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cancerele de stomac, intestin și plămân ocupând primul loc. Numărul medicamentelor este în creștere. O întreagă industrie cu viitor, căci boli nebănuite își fac mereu prezența. Cu toate acestea resursele naturale nicicând nu au cunoscut o mai mare atenție, cercetare biochimică, solicitare, încredere ca astăzi. Pe baza lor a dobândit o dezvoltare excepțională crenoterapia (tratarea prin surse hidrominerale, termen propus de Louis Landouzy în 1908) care cuprinde toate tratamentele hidrominerale din stațiuni termale și fizioterapia ajunsă științifică, modernă, începând cu fiziologul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
disciplină medicală, știință cu obiect și metode noi pre și postoperatorii pe bază de aparatură electronică și cele chirurgicale propriu-zise. După 1945 anestezicele pot asigura durata necesară oricărei operații și până la 10 ore, respirația fiind asigurată de aparate, echilibrul electrolitic biochimic fiind menținut prin reanimare biologică. Pierderea de sânge poate fi compensată prin transfuzii. Anticoagulantele de tip heparină sunt folosite curent ca si defibrilatoarele, stimulatoarele electrice. Laserul a intrat în practica chirurgicală, asemenea înlocuitorilor de valvule, cornee, segmente osoase etc. Prelevarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1909, La cellule nerveuse, cu observații detaliate, mereu actuale prin adevărul observațiilor făcute asupra reactivității degenerative și regenerative a celulelor nervoase în relația cu factorii de diverse naturi intra și extraorganice. O preocupare deosebită a manifestat față de etiologia enzimatică, substratul biochimic în general al dereglajelor neurologice, a bolilor specifice. Neuronofagia îi aparține, ca și boala Marinescu - Sjögren, la descrierea căreia a lucrat cu șt. Drăgănescu și D. Vasiliu. Contribuția lui G. Marinescu în neurohistochimie vizează repartiția spațială a enzimelor, glicogenului, fierului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolul XX, datorită perfecționării anesteziei, hemostazei și asepsiei care au învins durerea, hemoragia și infecția. La evoluția chirurgiei contribuie perfecționarea metodelor de investigație și posibilitatea transfuziei sanguine, fără riscuri, și lucrul în echipă, perfecționarea instrumentarului, și valoarea crescândă a laboratorului biochimic. Se avansează spre abordarea creierului și a cutiei toracice odată cu aplicarea principiilor chirurgiei moderne. Școala lui Thoma Ionescu (1860 - 1926), are meritul de a fi depășit în chirurgia românească etapa tehnică și de a fi deschis calea chirurgiei fiziologice. Chirurgul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Secolul XVIII - medical - în spațiul românesc 142 MEDICINA MODERNĂ : SECOLUL XIX 146 Medicina românească în secolul XIX 159 INTRODUCERE ÎN MEDICINA SECOLULUI XX 164 Considerații generale 164 Câteva ilustrări ale progresului medical 164 Descoperirea lui Röntgen și radiologia 164 Laboratoarele biochimice și endocrinologia 167 Descoperirea vitaminelor 169 Descoperirea antibioticelor 171 Aspecte ale chirurgiei în secolul XX 173 Dezvoltarea neurologiei si psihiatriei 176 MEDICINA ROMÂNEASCĂ 178 Fondatori și reprezentanți ai școlilor medicale din primele decenii ale secolului XX 178 Perspective în mileniul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
polipeptidelor vasoactive de tipul bradikininei de către Rocha e Silva (1949) și peptidelor neurosedative (Kosterlitz și Hughes, 1971) constituie, de asemenea, noi pași înainte pe calea descifrării implicațiilor normale și patologice ale transmiterii neuroumorale vegetative. Studiile cu mijloace tot mai adecvate (biochimice, histochimice, electrofiziologice etc.), privind factorii care interferează cu mediația chimică la scară neuronală, au scos în evidență noi aspecte ale prezenței și rolului componentei vegetative în cele mai variate forme de activitate ale organismului, făcând din ce în ce mai dificilă însușirea, asamblarea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limbic, trunchiul cerebral și măduva spinării, fiind implicați în reacțiile reflexe și comportamentale generate de stres. Pe de altă parte, nucleul suprachiasmatic primind impulsuri luminoase de la retină, este implicat în reglarea ritmului circadian endogen și integrarea proceselor comportamentale, fiziologice și biochimice ale organismului dependente de variațiile și evoluția mediului înconjurător. Experimental s-a demonstrat implicarea nucleului suprachiasmatic în stimularea secreției de melatonină de către glanda pineală, cu consecințe funcționale importante asupra ritmului somn-veghe. După Moore (2007), nucleul suprachiasmatic îndeplinește rol de pacemaker
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
amplificând răspunsul selectiv al receptorilor postsinaptici. Pluralitatea tipurilor de receptori. Pentru fiecare sistem de neurotransmisie există mai multe tipuri de receptori. Diferențele dintre aceștia privesc fie localizarea, afinitatea pentru ligandul endogen sau ordinul de selectivitate al liganzilor farmacologici, fie structura biochimică, originea genică și modul de transducție al informației la nivel postsinaptic. Deosebirile dintre diversele tipuri și subtipuri de receptori au la bază diferențe importante fizio-farmacologice. Obținerea de reactivi farmacologici din ce în ce mai selectivi și stabilirea situsurilor lor de legare pe receptori specifici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu proiecții ascendente în septumul ventral, nucleii accumbens și paraventricular, cu proiecții descendente în trunchiul cerebral, substanța gri periapeductală, locus coeruleus și formațiunea reticulată. Un alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat prin tehnici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
coborând de la nivelul organismului întreg la nivel celular și molecular, au stabilit că în timpul reacțiilor energogene oxido-reducătoare exagerate determinate de reacțiile catabolizante și anabolizante hormonale, se formează cantități variabile de radicali liberi ai oxigenului, azotului și carbonului, generatoare de alterări biochimice multiple denumite generic stres oxidativ (Davies, 1995). Studiul consecințelor metabolice, structurale și funcționale ale alterărilor produse sub influența descărcărilor neurohormonale stresante de către speciile reactive ale oxigenului, a impus înființarea în 1990 a Societății Internaționale de Medicină Adaptativă, ale cărei obiective
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și secundare ale medicamentelor. De aceea, există mai multe aborduri pentru a clasifica aceste afecțiuni. Unul dintre ele este de a le împărți în primare, idiopatice, unde etiologia este necunoscută, și secundare, unde se poate defini o leziune (anatomică sau biochimică) sau se poate realiza o conexiune etiologică precisă (diabet zaharat, de exemplu). O altă variantă este de a le separa în localizate și generalizate, în funcție de cantonarea simptomatologiei și semiologiei. III.1.1. SIMPTOMATOLOGIA DISFUNCȚIILOR VEGETATIVE ÎN FUNCȚIE DE SISTEMELE IMPLICATE Primul semn
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
va menține postul. Cercetările lui Norman erau considerate strălucitoare, dar psihologia era În mod evident influențată de moda intelectuală, iar interesul pentru studiul anxietătii era În scădere atâta timp cât mai mulți cercetători ajunseseră să o considere ca pe un dezechilibru pur biochimic, tratabil prin terapie medicamentoasă. Unul dintre aceștia spusese chiar că „anxietatea nu mai constituie o problemă În psihologie, n-a mai rămas nimic de studiat“. În mod similar, dinamicile de grup erau considerate demodate, un domeniu care Își cunoscuse zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu mi se pare acum, privind Înapoi, un prilej pentru a fi oedipian copleșit de vină, ci un proces firesc, sănătos, așa cum ramurile unui copac zdravăn nu Încearcă să ocupe teritorii ce nu le revin. De fapt, copacul are sisteme biochimice și fotosensibile care Împiedică această invazie secundară, inutilă și irositoare, a spațiului ocupat de o ramură de către o alta. Chiar dacă două ramuri cresc În direcții și moduri diferite nu Înseamnă că ele nu Împărtășesc un același mecanism al nevoii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 2. În anexa nr. 1, la articolul 3 alineatul (1), litera g) se modifică și va avea următorul cuprins: g) genetică medicală: (i) citogenetică medicală; ... (ii) genetică medicală biochimică; ... (iii) genetică medicală moleculară. ... ... ... 3. În anexa nr. 1, articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 4 (1) Funcția de șef de laborator de analize medicale este ocupată de medici confirmați în specialitatea medicină de laborator - laborator
ORDIN nr. 465 din 25 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300540]