1,239 matches
-
din cei mai influenți oameni ai cetății, s-a recăsătorit cu Barbara Toldi, a cărei familie rămăsese în credința romană. În același timp își începuse activitatea la Cluj și Oradea iezuitul Ștefan Arator Szántó, ceea ce-l face pe Johann Schwickler, biograful lui Pázmány, să presupună că Barbara Toldi l-ar fi invitat pe părintele Arator în casa familiei Pázmány, fapt care ar fi facilitat contactul lui Petrus Pázmány cu Ordinul iezuit. Din 1582 Petrus Pázmány a studiat la proaspăt înființatul colegiu
Petrus Pázmány () [Corola-website/Science/300032_a_301361]
-
Uniunii Sovietice și a rupt sau răcit relațiile diplomatice cu statele din vestul Europei. În anul 1948 România a denunțat unilateral Concordatul din 1927, primul pas care a deschis drumul spre persecuția Bisericii Catolice din România. După documente de arhivă, biograful ei, Robert Levy afirmă că Pauker ar fi dovedit uneori și o oarecare moderație , de pildă, în legătură cu poziția rezervată a ei legată de ritmul prea alert al colectivizării agriculturii (R.Levy p.2001, 108-109) și de anchetarea "grupului" Lucrețiu Pătrășcanu
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov. Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintită fiind cea de 10 ianuarie 1869. Datele avansate de mulți cercetători și de numeroșii lui biografi sunt cuprinse între anii 1863 și 1873. Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în familia unor țărani într-un sătuc siberian de pe râul Tura, Pokrovskoie, în gubernia Tobolsk (în zilele noastre regiunea Tiumen). Pe la 18 ani, a petrecut trei luni
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
în secția socială de maternitate a spitalului din Los Angeles County. Numele sub care a fost înregistrată a fost Norma Jeane Mortensen (mai târziu, bunica sa Della Monroe Grainger a botezat-o în stil baptist drept Norma Jeane Baker). Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuși, certificatul ei de naștere îl indica pe norvegianul
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuși, certificatul ei de naștere îl indica pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl. În ultimii ani câțiva biografi chiar au început să susțină că de fapt acest lucru ar fi și situația reală. Gladys nu a fost în stare să o convingă pe Della să aibă grijă de Norma Jeane, așa că a încredințat-o unor părinți adoptivi, Albert
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
scăzute. Audiența sa a constat în peste 60 000 de soldați și marinari. După mărturisirile presei, Joe nu a fost încântat de decizia soției sale din timpul perioadei pe care el și-o imaginase ca fiind o perioadă foarte intimă. Biograful lui DiMaggio, Maury Allen, l-a citat pe purtătorul de cuvânt al New York Yankees Arthur Richman care a mărturisit că DiMaggio îi spusese că totul s-a năruit după călătoria în Japonia. Deși Marilyn declarase că vrea să se oprească
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
privea împreună cu fanii și figuranții. Tom Ewell a declarat pentru "Louisville Courier-Journal" la câțiva ani mai târziu că Wilder inventase toată scena ca aerul care venea de la aerisirea de la metrou să îi ridice rochia până peste cap. Richard Ben Cramer, biograful lui DiMaggio, a afirmat că Joe a fost atât de "scârbit" de "ușurința" lui Marilyn încât a început să o abuzeze. Tipul de la machiaj al lui Merilyn, Allan "Whitey" Snyder, își amintește că a apărut cu brațul învinețit. În 24
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea "Ole Miss" dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-și continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Și acum, după sublinierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale. Hrănit în iluziile gloriei apuse și dezamăgit de viața mizeră a Sudului - nici situația familiei sale nu era din cele mai strălucite - tânărul Faulkner se refugiază în scrierea
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
sale la Neapole au fost subiect de dezbatere: aprobarea sa față de represaliile asupra iacobinilor, care s-au predat în condițiile convenite de către cardinalul Ruffo și intervenția sa personală pentru a se asigura de executarea lui Caracciolo, sunt considerate de unii biografi ca Robert Southey, drept o încălcare rușinoasă a onoarei. Alți scriitori pro-republicani au scris cărți și broșuri în care au condamnat evenimentele de la Neapole, considerându-le atrocități.
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
a fost doar președintele Șerbiei, nu și al Iugoslaviei, și afirmă că guvernul său a fost implicat în mod indirect, prin suportul sârbilor din Croația și Bosnia. Mulți sunt însă sceptici la această remarcă, dar și la intențiile acțiunilor sale. Biograful Lebor, crede că Milošević a întrerupt legăturile cu sârbii bosniaci, din cauza inflației excesive. În Kosovo, Milošević susține că a recunoscut dreptul albanezilor la „auto-determinare”, dar nu și la independență. De asemenea, susținea faptul că organizația KLA este de factură neonazista
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
începutul secolului al XVI-lea. Cele două volume au fost publicate în 1911 sub titlul "Nord i Tåkeheimen" („În cețurile nordice”). În acel an, a reîntâlnit-o pe , soția lui Robert Falcon Scott a cărui mersese în Antarctica în 1910. Biograful a afirmat că Nansen și Kathleen Scott a avut o scurtă relație amoroasă. Multe femei erau atrase de Nansen, și el avea o oarecare reputație de afemeiat. Viața lui personală era agitată în această perioadă; în ianuarie 1913 a primit
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
lucrare publicată este nuvela „Hapworth 16, 1924”, apărută în "The New Yorker" în data de 19 iunie 1965. Mai târziu, Salinger a avut parte de o atenție publică nedorită în mai multe momente, între care o acționare în judecată a biografului britanic Ian Hamilton (anii 1980) și apariția la finele anilor 1990 a memoriilor scrise de două persoane apropiate față de el: Joyce Maynard, o fostă iubită, și Margaret Salinger, fiica lui. Conflictul cu Hamilton a fost provocat de intenția acestuia de
J. D. Salinger () [Corola-website/Science/298610_a_299939]
-
ar trebui să fuzioneze cu cea naționalistă, deoarece această combinație oferă cea mai mare șansă de a restaura independența Poloniei. La 15 iulie 1899, în timp ce era organizator clandestin, Piłsudski s-a căsătorit cu o colegă organizatoare socialistă, . Conform principalului său biograf, Wacław Jędrzejewicz, căsătoria a fost de natură mai puțin romantică și mai degrabă pragmatică. Ambii erau foarte implicați mișcările socialiste și pentru independență. Tipografia „Robotnik” se afla în apartamentul lor la început la Wilno, apoi la Łódź. Pretextul unei vieți
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
și-a creat un mit de derbedeu (vedeți mai jos cap. Legenda villoniană), devenită celebră și sursă de inspirație pentru artiști, scriitori și muzicieni până în zilele noastre. Lipsa de date biografice precise a lăsat loc imaginației romantice. Unul dintre principalii biografi al lui Villon, specialistul în istoria evului mediu francez Jean Favier - profesor la Sorbona, director general al Arhivelor Franței și președintele Bibliotecii naționale franceze - i-a publicat în 1982 o voluminoasă biografie în care a însăilat pe canavaua istoriei vremii
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
ca parte a numelui său oficial, cu toate că era doar denumirea orașului unde a depus jurămintele monahale, folosit de către contemporani pentru a-l diferenția de alți Fra Giovanni. Este trecut în Lista martirilor Bisericii Romano-Catolice drept "Beatus Ioannes Faesulanus, cognomento Angelicus". Biograful din secolul al XVI-lea spune despre el: "Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau zugrăvite
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
spre scenă. Personajul a fost considerat de unii Dumnezeu Tatăl, iar de alții- profetul Isaia din Vechiul Testament, cel care a profețit nașterea unui copil dintr-o fecioară. Aripi angelice Arhanghelul și Fecioara Maria Înăuntru și afară Mâinile încrucișate Scaunul decorativ Biograful din secolul al XVI- lea spune despre Fra Angelico: „Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi erau
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
(Թորոս Ռոսլին) (c.1210 - 1270) "sau" (c.1216 - 1288) a fost cel mai remarcabil miniaturist din Armenia în Evul Mediu. Biografii artiștilor armeni medievali au avut tendința de a ignora acele aspecte pe care, în prezent, le considerăm importante. Din această cauză, și din altele, în acest moment foate puține elemente biografice se cunosc cu precizie. Ceea ce se poate spune cu
Toros Roslin () [Corola-website/Science/299586_a_300915]
-
la Schönefeld, în apropiere de Leipzig. Anul 1840 poate fi considerat drept cel mai prolific an al carierei lui Schumann. Până acum compuse aproape exclusiv pentru pianoforte, dar în acest singur an compune aproape o sută și cincizeci de piese. Biografii lui Schumann îl reprezintă ca fiind cuprins într-o furtună de melodii, dulceața, dubiul și disperarea acestora fiind atribuite sentimentelor variate stârnite de dragostea sa pentru Clara. Însă ar fi nefondat să spunem că numai această influență a stat la
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
1854, Schumann merge la Hannover, unde audiază o interpretare a operei sale "Das Paradies und die Peri" La 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann era datorat sifilisului, cercetări ulterioare au arătat improbabilitatea acestei ipoteze. Mai mult, multe dintre simptomele pe care le manifesta, inclusiv crize de activitate maniacă susținută alternând cu perioade de depresie profundă, indică
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
(n. 20 octombrie 1933, comuna Poiana Câmpina, Câmpina, județul Prahova) este un critic și istoric literar, biograf, profesor de literatură română. Este fiul lui Ana și Titi Bălu. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București, precum și în Drept 1964. Și-a susținut teza de doctorat în filologie, în 1969, având ca temă "Opera lui
Ion Bălu () [Corola-website/Science/299082_a_300411]
-
Sărat). A fost eliberat pe 9 iulie 1962 din penitenciarul Râmnicu Sărat, după care a fost trimis pentru încă 24 de luni în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla, județul Brăila (împreună cu Ion Diaconescu, Ion Huiu, Virgil Solomon). După cum arată Zarojanu, biograful lui Coposu, ”în momentul arestării, Corneliu Coposu cîntărea 114 kg, iar la eliberare - 51”. De menționat faptul că în timp ce Corneliu Coposu era întemnițat, soția sa, Arlette Coposu, a fost închisă în mai multe penitenciare, iar după eliberare a murit de
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
adăugat de el însuși -""zugrafos"" (în dialect grec local: pictor). În felul acesta știm că la vârsta de 25 ani era pictor specializat în miniaturi pe lemn și în fresce. Următorii doi ani ai vieții lui rămân o necunoscută pentru biografi. Însemnările din arhive ne informează că în luna august 1568 se pregătește să expedieze, de la Veneția la Candia, desenele unui cartograf, și el originar din Creta. Intră probabil ca ucenic în atelierul lui Tiziano sau lucreză pentru alt pictor. Doi
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
cultură extrem de rafinată. Scrisorile păstrate de la ea demonstrează că avea un foarte dezvoltat simt al umorului, stăpânea de asemenea limba engleză astfel încât să-i transmită fiului abilitatea și dorința de a traduce în limba franceză eseurile lui John Ruskin (conform biografului Jacques Yves Tadié). La vârsta de doar 9 ani Proust suferă de primul atac serios de astm, drept pentru care întreaga să familie îl consideră un copil bolnăvicios. Proust își petrece vacanțele în satul Illiers care a devenit model, alături de
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
în vara anului 1896. După ce și-a luat concediu de odihnă, l-a prelungit până când a fost dat afară, după câțiva ani. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil și nu părăsit niciodată apartamentul părinților săi (conformă aceluiași biograf, Tadié). Viața lui Proust și cercul familiei sale s-au modificat brusc în primii ani ai secolului XX. În februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a căsătorit și a plecat de acasă. Tatăl său a murit în luna septembrie
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
transmise în timpul vieții sale la BBC Radio. Simfonia (No. 3) în C a fost prezentată în premieră de către orchestra Universității din Iowa în 1975. Multe din lucrările sale nepublicate sunt listate în "This Man and Music". "Sinfoni Melayu", caracterizată de către biograful lui Burgess Roger Lewis ca fiind "Elgar with bongo-bong drums", a fost descrisă de Burgess ca o încercare de a "combina elemente muzicale locale cu un limbaj sintetic bazat pe tobe și xilofoane ale nativilor". Structura romanului "Napoleon Symphony" (1974
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]