4,262 matches
-
unor împrejurări care vin peste noi. Nimeni nu-și trăiește viața în calitate de creator, ci doar în calitate de martor care reacționează la ce i se întîmplă. Cine vrea să scrie un jurnal lăsînd impresia că este inspiratorul fiecărei întîmplări săvîrșește o trunchiere biografică. El substituie un context transpersonal cu o voință personală și astfel își măsluiește viața. Tocmai de aceea autentiticitatea unui jurnal se măsoară după cît de dispus este autorul să consemneze acele fapte la care, deși a fost martor fără voia
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
autorul să consemneze acele fapte la care, deși a fost martor fără voia lui, i se potrivesc sufletește întru totul. Căci, dacă fiecăruia i se întîmplă după temperamentul pe care îl are, și asta în virtutea acelei secrete legi a afinității biografice, atunci orice jurnal trebuie să fie expresia acestei inefabile legi. În această privință, Oameni și cărți este un jurnal autentic. Cine îl cunoaște pe Gabriel Dimisianu știe că această carte nu putea fi scrisă decît de el. Cu alte cuvinte
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
care a trecut, la propriu, prin mai bine de jumătate de secol de literatură vie, și evenimentele epocii respective. Faptul că, în ecuația interioară a cărții, criticul literar este trecut în umbră, pentru a lăsa în prim-plan pe martorul biografic, acesta este un detaliu care ține numai de convenția genului memorialistic. În realitate, criticul literar e de la început prezent, atîta doar că terenul predilect pe care se mișcă de-o viață - literatura - îi dă acum putința unei răsturnări subiective. Cu
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă argumente pentru orfismul poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
critic n-ar fi fost mai potrivit pentru asta. Intertextualitatea nu e, deci, întâmplătoare. Ea ține seama, în selecție, de nivelul de expertiză. Coerența raționamentului e deplină. Așa cum rezultă din Istorie, portretul lui Șt. O. Iosif, epurat de orice element biografic, are exact aceleași coordonate stilistice pe care le-am mai întâlnit la sus pomenitul Rică: "Poetul ar trebui probabil așezat între micul romantism social de la Sămănătorul (revistă la care a fost redactor și la a cărei atmosferă ideologică a contribuit
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Dar autoarea Netrăitelor înțelege a-și răscumpăra nu numai versificația sărbătorească de odinioară, ci și inevitabila "poză" implicată într-însa, printr-o despuiere de podoabe, printr-un soi de realism nud al sincerității. În consecință, introduce înspre finalul cărții mărturii biografice nemijlocite. Aparent, e denunțat pactul cu lumea (inclusiv literară), convenție ce se risipește ca o inanitate: Vine un ceas ce poate să cadă mult după / miezul nopții, cînd înțelegi fără să te opui. / Înțelegi că iluzia ținerii cadenței cu vremurile
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
invenție." (p. 160) Al doilea text remarcabil e cel al Alexandrei Pârvan, Alexandru cel Mare și Sfîntul Augustin în armonia arcului și a lirei. Potrivit autoarei, regele-soldat (Alexandru) și preotul-poet (Augustin) au avut în comun cîteva însușiri și cîteva coincidențe biografice. Și chiar dacă unul a mînuit arcul și spada, iar celălalt pana și cuvîntul, asemănările dintre ei sunt izbitoare. Amîndoi au avut un spirit luptător - războinic în cazul lui Alexandru, polemic în cazul gînditorului creștin -, amîndoi împărțeau lumea în două tabere
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
viziune universalistă asupra istoriei - omenirea tinde spre formarea unui imperiu unic (Alexandru), spre răspîndirea unei singure biserici (Augustin) -, și amîndoi au visat la unirea Occidentului și Orientului într-o unică civilizație - politică (Alexandru) sau spirituală (Augustin). În fine, cîteva coincidențe biografice le-a apropiat destinul. Ambii au suferit pierderea unui prieten de suflet, care le-a provocat un colaps psihic, aruncîndu-i în brațele disperării, și ambii au murit în plin război, în circumstanțe neelucidate: "Pînă și în fața morții îi găsim pe
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
doi, Sion a trebuit să suplinească printr-un talent nativ cultura sa lacunară și școlaritatea precară. Există și reversul medaliei: tocmai din această cauză, față de opera altor memorialiști, cea a lui Sion se prezintă infinit mai spontană și mai naturală. Biografic, Sion este un pașoptist deplin. Fiu de boieri moldoveni de a doua categorie, a trăit idealurile pașoptiste și le-a slujit cu convingere profundă. Cît privește școala, a urmat doar două clase gimnaziale. Debutează ca poet în 1844 cu volumul
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
Mihai Zamfir Pentru literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Macedonski reprezintă o apariție miraculoasă. Mai întîi biografic: după ce în prima jumătate a scris versuri nesemnificative, mimetice și egolatre, a trăit o revelație de aparențe inexplicabile în jurul anului 1890; de acum încolo, din poet mediocru devine poet remarcabil, uneori extraordinar. La poeții autentici, asemenea descoperire tardivă a propriei
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
între 1910 și 1912; scrie în acești ani o poezie din ce în ce mai detașată de contingent, o literatură din ce în ce mai senină, în paralelism perfect cu noua fază a vieții. Global, talentul tardiv descoperit al acestui poet s-a dovedit mai puternic decît circumstanțele biografice; printre poeziile și prozele sale, se numără suficiente capodopere pentru a califica un mare autor, în ciuda faptului că literatura scrisă de el a țîșnit uneori direct din biografie. În neînțelegerea aproape unanimă cu care Macedonski a fost întîmpinat de opinia
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
graficianului Marcel Chirnoagă, la Iași s-a deschis o expoziție comemorativă. Cu acest prilej, "Suplimentul de cultur|" de săptămîna trecută publică o parte dintr-un interviu luat în 1997 artistului de Grigore Ilisei, pentru TVR-Iași. E una din puținele mărturisiri biografice pe care a acceptat să le facă și cu atît mai interesantă cu cît viața lui a cunoscut episoade ieșite din comun. De pildă, Cronicarul nu știa că Marcel Chirnoagă n-a făcut studii universitare de specialitate, ci Facultatea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
celebrei militante anticomuniste care coboară de pe piedestalul istoric, pășind cu un aer firesc printre noi, adoptînd vocea confesiunii, nostalgică, dolorică, revoltată, îmbărbătătoare după circumstanțe, umanizîndu-se ca pentru a-și justifica acțiunea prin invocarea unor rădăcini existențiale și evocarea unor note biografice puțin sau defel cunoscute. Fără a-și prejudicia coerența figurii, Doina Cornea distinge în sine două tipuri de existență. Una istorică, "supusă unui șir lung de vicisitudini venite din afară și din noi înșine", ce riscă a ne știrbi identitatea
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
și Pedagogică, București 2009; Marcu, George, Ilinca, Rodica, Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009; Simon, John, 100 cei mai mari savanți ai lumii (trad. Constantin Dumitru-Palcus și Liviu Mateescu), Editura Lider, București, 1996; Stoica, Stan (coord.), Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008; Teleor, Dimitrie, Anecdote despre mari personalități române, prefața și tabel cronologic de I. Oprișan, Editura Saeculum I.O., București, 2019. Grupul de lucru Numele și prenumele Instituția de apartenență Cătălin-Mihai Micu Colegiul Național
ORDIN nr. 3.891 din 27 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267236]
-
care urechea limbii îl trădează atunci cînd își alege termenii-cheie. Biologii nu vor dialoga niciodată cu matematicienii sub fascinația prefixului „-trans”, cîtă vreme le lipsește vocația „transei”. Și nici fizicienii cu poeții. Ce atrage cu adevărat la volum e episodul biografic privitor la experiența de „răpire” pe care Basarab Nicolescu a trăit-o pe 19 noiembrie 1989, la Paris, în apropierea catedralei Notre-Dame. Răpirea cu pricina a fost chiar o transă, o iluminare, o stare cvasiextatică grație căreia a simțit că
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
și moduri de reacție, ca ritm interior și apetit primar de forme, ca efervescenta și exuberanta - e similară, daca nu identică, cu imaginea-arhetip jungiană, definită că „formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, dar care trece totdeauna dincolo de concrețiunile individuale, biografice, regionale și sociale ale formării imaginilor”12. Abordarea blagiana a metaforei și creațiilor culturale înscrie gîndirea filosofului român în rîndul hermeneuticilor instaurative. Reperele lui Durand, în acest sens, sînt: Cassirer (etapă intermediară), Jung și Bachelard.13 Note: 1. Gilbert Durand
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
formă arhetipala» prin ea însăși «goală» care, pentru a deveni sensibilă conștiinței, «este umpluta imediat de către conștient cu ajutorul elementelor de reprezentare, conexe sau analoge». Arhetipul este așadar o formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, care depășește întotdeauna concrețiunile individuale, biografice, regionale și sociale ale formării imaginilor” (v. notă 33)
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
Sugestia dramatică nu trebuie, după mine, dată încă din titluri, ea trebuie să reiasă, reiese de cele mai multe ori, din conținutul întregii relatări, din chiar faptul că dumneavoastră, ca tată, sunteți acela care scrieți viața lui Sorin. Altceva: multe împrejurări, evenimente biografice le ilustrați prin largi extrase din proza lui Sorin arătând că există între ele o legătură; dar chiar dv. spuneți, și pe drept cuvânt, că ele nu redau întocmai faptele de viață la care vă referiți, ci le transfigurează, încărcându
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
că ele nu redau întocmai faptele de viață la care vă referiți, ci le transfigurează, încărcându-le cu anume sensuri îmbogățite și în orice caz neurmând punct cu punct desfășurările din realitate. Ele nu pot avea deci valoare de document biografic, ci doar de fixare într-o atmosferă.(...) Ar fi fost interesant să dați mai mult din scrisorile lui Sorin către diverși destinatari (am și eu câteva) pe care desigur că ei vi le-ar fi pus la dispoziție. Sau din
O scrisoare (re)găsită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4951_a_6276]
-
apărut în 1993, nu s-a bucurat de receptarea meritată: Mătușile din Tel Aviv. Dar nu volumele care îl alcătuiesc, în sine, îl fac să fie atât de important, ci ceea ce conțin ele. Întâi și-ntâi, o revelație din domeniul biografic, cu ample reverberații la nivelul structurilor și, mai ales, al eticii operei lui Radu Cosașu. În Mătușile din Tel Aviv - un volum, repet, aproape ignorat la apariție, din păcate - ni se dezvăluie pur și simplu unul dintre marile mistere ale
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
Ce avem aici? Răsfăț, bravadă, autopedepsire publică, ce avem? Nu avem și un dedesubt de ironie? Am spus și altădată: să nu căutăm omul real în chiar tot ce afirmă despre sine Livius Ciocârlie. Prea adesea el construiește, cu elemente biografice, un personaj. Chiar și în aceste originale Convorbiri cu Mircea Bențea, care sunt, întâi de toate, o carte de idei, există atât omul real Ciocârlie, cât și personajul creat de omul real. Două prezențe între care nu e totdeauna ușor
O carte de idei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5989_a_7314]
-
bulevardele circulare care încep și sfârșesc la fluviu, cu casele-vagon, cu „grădinița din centru", cu Strada Regală devenită Republicii. Început în 1988 și încheiat în 1991, cum autorul consemnează la sfârșit, romanul acesta postum e construit, cum spuneam, pe elemente biografice. Autorul însuși vorbește repetat despre „memorii", despre faptul că recurge la „amintiri" și nu e greu să se vadă că invenția în carte este minimă, că personajele au existat. Dar în definitiv prin asta ne și atrage, făcându-ne curioși
Un roman de Mihail Crama by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6019_a_7344]
-
lui Zuckerman, o asemenea răscolire a trecutului scriitorului ar fi fost și nedreaptă și inutilă: mai bine uitat decât readus în atenția generală pentru ceea ce fusese poate sordid, intr-o existență măcinată de obsesia perfecțiunii artistice. Nu contează că amănuntul biografic trimite la identificarea lui Lonoff nu cu Malamud, ci cu alt scriitor, Henry Roth. La urma urmei, suntem pe tărâmul ficțiunii, nu pe acela al istoriei literaturii. Infinit mai relevante rămân, pentru figura lui Lonoff, asemănările în materie de concepții
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
excelent prilej pentru ca Malamud să dea în vileag ce credea de cuviință din ceea ce nu fusese spus niciodată despre propria lui existență extraliterară și, pe de altă parte, să-și expună punctul de vedere despre exigențele și limitele îngăduite scrierilor biografice. El știe că „nu există viață care să poată fi captată în întregul ei; așa cum a fost. Asta înseamnă că orice biografie este, în ultimă instanță, ficțiune". în viața lui (Malamud zis Dubin) fuseseră, ca și în aceea a lui
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
imediat după înfrângerea Germaniei, în 1945. După ce a fost violată, Hannelore a fost aruncată pe podeaua din casă “precum un sac de cartofi”, relatează această în cartea publicată recent “Femeia de lângă el. Viață și suferința lui Hannelore Kohl”. Terifiantul detaliu biografic este dezvăluit în cartea “ Femeia de lângă el. Viață și suferința lui Hannelore Kohl”, scrisă de jurnalistă Heribert Schwan, relatează dailymail.co.uk. Doamna Kohl spune în carte cum nu a reușit niciodată să treacă peste acea experiență îngrozitoare și cum
Hannelore, soţia lui Helmut Kohl, violată de sovietici la 12 ani, împreună cu mama ei () [Corola-journal/Journalistic/60280_a_61605]